ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2465/2022

Ședința publică din data de 5 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii CNCD nr. 773 din 30.10.2019 și obligarea Consiliului să emită o nouă hotărâre prin care să constate întrunite elementele constitutive ale unei fapte de discriminare pe criterii etnice cu privire la faptele sesizate prin petiția nr. 6996/12.11.2018 a A..

Curtea de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1026 din 20 octombrie 2020, a respins cererea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat situația de fapt, susținând, în esență, că sentința atacată este insuficient motivată și faptul că au fost nesocotite toate probele administrate în cauză.

În continuare, recurenta a arătat, cu privire la fondul cauzei, că prima instanță a nesocotit faptul că partea reclamată este președintele Consiliului Județean Covasna, iar obiectul petiției adresate Consiliului îl reprezintă o pagină de facebook pe care acesta o folosește în calitatea sa de președinte al Consiliului Județean Covasna, nu în calitate de persoană privată, și pe care comunică public exclusiv în limba maghiară, neexistând o pagină de facebook prin care acesta să comunice public cu cetățenii în limba oficială de stat.

A arătat recurenta, contrar celor reținute de prima instanță, că Facebook nu este "un cadru privat", ci unul public, iar pârâtul nu este o persoană particulară, ci una publică aflată la conducerea unei instituții a statului român. Or, Consiliul nu a fost sesizat cu privire la pagina personală a persoanei fizice B., ci cu privire la pagină oficială de facebook a Președintelui Consiliului Județean Covasna, B., autoritate executivă a administrației publice locale.

Potrivit recurentei, prima instanță nu a avut în vedere argumentele arătate și probele administrate, postările pe Facebook pe care le aduce ca probe în susținerea cauzei fiind realizate în timpul orelor de lucru ale Președintelui Consiliului Județean Covasna și promovează exclusiv în limba maghiară doar activitatea publică a acestuia.

De asemenea, a susținut că în mod abuziv autoritatea publică pârâtă a stabilit că partea reclamată este Consiliul Județean Covasna prin președinte B., deși în sesizare a indicat că este vorba despre Președintele Consiliului Județean Covasna, B., iar ceea ce a reclamat a fost conținutul paginii de facebook a acestuia din urmă, care comunică public cu cetățenii prin intermediul acestei pagini, redactate exclusiv în limba maghiară.

Or, din probele depuse, făcând trimitere, cu titlu de exemplu, la diferite postări pe pagina respectivă de Facebook, a arătat că rezultă cu evidență că mesajele publice transmise au caracterul unor mesaje publice de informare cu privire la activitatea părții reclamate în calitatea sa de Președintele al Consiliului Județean Covasna, în timpul orelor de lucru la birou.

Astfel, a apreciat că fapta de discriminare a cetățenilor români necunoscători ai limbii maghiare nu a existat pentru că Președintele Consiliului Județean Covasna, B., a transmis public mesaje de interes public privind activitatea sa publică în limba maghiară, ci pentru că nu a transmis aceleași mesaje de interes public și în limba oficială de stat.

Așadar, acesta avea obligația să vegheze la apărarea intereselor tuturor cetățenilor, indiferent de etnie, rasă, sex sau orientări politice sau sexuale, și trebuie să manifeste același respect față de limba oficială de stat pe care îl manifestă față de limba sa maternă, limba maghiară.

În opinia părții, prin transmiterea unor mesaje de interes public în spațiul public, exclusiv în limba maghiară, prin intermediul unei rețele de socializare, Facebook, cetățenii români necunoscători ai limbii maghiare au fost tratați diferit de către Președintele Consiliului Județean Covasna, B., iar criteriul care a stat la baza acestui tratament diferit a fost etnia și limba vorbită.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Hotărârii CNCD nr. 773 din 30.10.2019 și obligarea autorității pârâte să emită o nouă hotărâre prin care să constate întrunite elementele constitutive ale unei fapte de discriminare pe criterii etnice cu privire la faptele sesizate prin petiția nr. 6996/12.11.2018 a A..

Prin Hotărârea CNCD nr. 773/30.10.2019 s-a reținut că aspectele sesizate de către reclamantă cu privire la domnul B., președintele Consiliului județean Covasna, nu intră sub incidența art. 2 alin. (1) și art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, întrucât postarea unor informații pe pagina personală de facebook exclusiv în limba maghiară nu constituie fapte de discriminare, prin raportare la prevederile art. 2 din Legea 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relații și instituții publice, potrivit căruia în sensul prezentei legi, prin text cu caracter de interes public se înțelege orice text care, în cadrul unor atribuții de serviciu, este afișat, expus, difuzat sau rostit în locuri publice ori prin mijloace de informare în masă, având ca scop aducerea la cunoștința publicului a unei denumiri, a unei informații sau a unui mesaj, cu conținut direct ori indirect publicitar.

Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantă, reținând că actul administrativ atacat este legal.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

1.1. Criticile privind nemotivarea sentinței pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., însă instanța de control judiciar constată că sunt nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;".

În sensul normei citate, acest motiv de casare este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, echivalând astfel cu o nemotivare.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a susținut, în esență, că hotărârea atacată este insuficient motivată, apreciind că au fost nesocotite argumentele și probele sale în susținerea acțiunii, făcând trimitere la diferite postări pe pagina de Facebook a persoanei reclamate, care în opinia sa intră sub incidența O.G. nr. 137/2000.

Instanța de control judiciar constată că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele invocate și probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul care a fundamentat soluția adoptată, hotărârea atacată nu este contradictorie și nu conține motive străine de natura cauzei, așa încât respectă cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Astfel, hotărârea atacată conține motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței și au fost examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți, motivarea fiind clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar.

Contrar susținerilor recurentei, prima instanță a explicitat aspectele analizate din perspectiva dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 și art. 1 alin. (2) din Legea 500/2004, îndeplinindu-și, prin considerentele sale punctuale și concise, rolul bivalent de informare cu privire la motivele de înlăturare a criticilor invocate și de mijloc prin care se dă posibilitatea exercitării controlul judiciar ulterior.

Judecătorul fondului a demonstrat astfel analiza criticilor și apărărilor invocate, motivarea nefiind o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, așa cum s-a reținut constant în jurisprudența instanței supreme.

Totodată, se reține că motivarea hotărârii răspunde și exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil și lipsit de arbitrariu, care obligă tribunalele să-și motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument invocat, întinderea obligației de motivare putând să varieze în funcție de natura deciziei și trebuie analizată în lumina circumstanțelor fiecărei cauze, ea presupunând însă ca partea în cauză să se poată aștepta la un răspuns specific și explicit cu privire la aspectele decisive ale procedurii în cauză (Hotărârea din 9 decembrie 1994, H. Balani contra Spaniei și Cauza Ruiz Torija contra Spaniei).

Faptul că recurenta nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe nu poate conduce la incidența în cauză a motivului de casare invocat.

1.2. În ceea ce privește celelalte susțineri ale recurentei se constată că nu pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Înalta Curte reține că partea a făcut aprecieri raportat la reținerile primei instanțe legate de fapta reclamată, care în opina sa sunt greșite față de probele administrate în cauză, fără să indice însă dispozițiile legale pretins încălcate ori greșit aplicate de prima instanță sau să precizeze eventualele greșeli săvârșite de aceasta în legătură cu acele dispoziții legale.

Astfel, recurenta a reluat situația de fapt și argumentele privind fapta reclamată, cu trimitere la postările efectuate pe pagina de Facebook în discuție, care în opinia sa, contrar celor reținute de prima instanță, reprezintă fapte de discriminare, fiind făcute de o persoană ce deține o funcție publică, invocând că au fost nesocotite aceste probe, sens în care a apreciat că hotărârea atacată este nelegală, nedezvoltând critici propriu-zise față de respectiva hotărâre, ci doar și-a exprimat nemulțumirea în raport cu soluția primei instanțe sub forma unor motive de netemeinice.

Recurenta acreditează ideea că se impune o reevaluare a stării de fapt prin reaprecierea mijloacelor de probă de către instanța de recurs, aspecte care însă nu constituie motive de nelegalitate, așa încât nu se poate exercita controlul judiciar și din perspectiva acestui eventual motiv de casare.

În concluzie, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele motivelor de casare invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 1026 din 20 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX -a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 mai 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.