ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2461/2022

Ședința publică din data de 5 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Botoșani prin Președintele Consiliului Județean Botoșani a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, anularea Deciziei nr. 245/23.08.2016 emisă de Unitatea Soluționare Contestații POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/22.06.2016 emisă de către Direcția de Constatare și Stabilire Nereguli, aferentă proiectului cod SMIS 12156, cu titlul "Reabilitarea Spitalului Județean de Urgența Botoșani", beneficiar Unitatea Administrativ Teritoriala Județul Botoșani și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 3.234 RON reprezentând: 2.805,00 RON - contribuție din fonduri U.E. și 429,00 RON - contribuție publică națională de la bugetul de stat.

Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2 din 18 ianuarie 2021, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Botoșani prin Președintele Consiliului Județean Botoșani, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a reluat situația de fapt cu trimitere la cerința impusă de autoritatea contractantă, susținând că în mod greșit prima instanță a reținut faptul că în Nota justificativă nr. x/17.02.2011 nu se regăsește o detaliere temeinică a motivelor care au stat la baza acestei cerințe minime, fără să aducă niciun argument în acest sens.

În opinia recurentei, cerința impusă prin invitația de participare, respectiv "Dovada că a mai auditat sau are în derulare cel puțin un proiect finanțat din Fonduri Externe, nerambursabil "este relevantă și are legătură cu obiectul contractului de achiziție publică, în privința acesteia fiind incidente prevederile art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006 nemodificate, iar aprecierea primei instanțe în sensul că a fost restrânsă participarea operatorilor economici la licitație nu este veridică, fiind depuse oferte de către opt ofertanți, afirmând, totodată, că această cerință nu a avut nici un impact financiar asupra proiectului.

În concluzie, recurenta a susținut că prin cerința în discuție nu s-a încălcat principiul proporționalității, nu s-a restricționat participarea operatorilor economici la procedura de atribuire și a fost garantat tratamentul egal și nediscriminatoriu, asigurându-se totodată și eficiența în utilizarea fondurilor publice prin finalizarea un proiect de asemenea amploare, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a invocat excepția nulității recursului, pentru că nu se aduce vreo critică legală sau pertinentă sentinței atacate, art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din Codul de procedură fiind invocat exclusiv sub formă de precizare, iar pe fond a solicitat respingerea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din același cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Motivele de recurs sunt instituite, așadar, prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare, și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

În cauză, se constată că susținerile recurentei-reclamante nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise față de hotărârea atacată, ci doar și-a exprimat nemulțumirea în raport cu soluția primei instanțe și a reluat conținutul acțiunii, fără a formula critici concrete în raport cu aspectele reținute de judecătorul fondului, în realitate nefiind de acord cu raționamentul instanței.

Referitor la temeiul de drept reprezentat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. invocat în cererea de recurs, se constată că acesta a fost doar indicat, fără nicio dezvoltare a vreunei ipoteze avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.

De asemenea, recurenta-reclamantă nu circumstanțiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile cauzei, ci doar a făcut aprecieri referitoare la cele reținute de prima instanță, în sensul că în mod greșit s-a reținut că în nota justificativă nu se regăsește o detaliere temeinică a motivelor care au stat la baza acestei cerințe minime, în esență, arătând motivele pentru care a considerat că cerința impusă este una relevantă.

Această critică ar fi presupus identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și, totodată, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanță încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, critici care însă nu se regăsesc în conținutul cererii de recurs.

Înalta Cure reamintește că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătorești atacate, așadar, instanța de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații generale, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susținerile recurentei-reclamante nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului, ținând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Botoșani prin Președintele Consiliului Județean Botoșani împotriva sentinței nr. 2 din 18 ianuarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 mai 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.