ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6564/2019

Ședința publică din data de 19 decembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 19 ianuarie 2017, reclamanta U.A.T.J. Botoșani, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat anularea Deciziei nr. 223/26.07.2016, emisă de Unitatea Soluționare Contestații POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și a Notei de constatare a neregulilor șl de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/28.04.2016 emisă de către Direcția de Constatare și Stabilire Nereguli, aferentă proiectului cod SMIS 12156, cu titlul "Reabilitarea Spitalului Județean de Urgență Botoșani", beneficiar U.A.T.J. Botoșani și obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei de 37.270,96 RON, reprezentând: 25.967,48 RON contribuție din fonduri U.E.; 3.971,48 RON contribuție publică națională de la bugetul de stat și 7.332,00 RON T.V.A. aferentă.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 68 din 21 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamanta U.A.T.J. Botoșani, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, s-au anulat Decizia nr. 223 din 26.07.2016 privind soluționarea contestației emisă de MDRAP, precum și Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 28.04.2016 emisă de MDRAP, fiind obligat pârâtul la restituirea către reclamantă a sumei de 37.270,96 RON.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, criticând hotărârea atacată ca nelegală pentru motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a reținut că, corecția financiară a fost aplicată potrivit dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 66/2011, deși acest act normativ nu era în vigoare la data săvârșirii neregulilor, iar la data efectuării controlului și aplicării corecției financiare (28.04.2016), contractul la care au fost constatate nereguli nu mai producea niciun efect. În acest context, instanța de fond a constatat că nu se poate reține că reglementarea legală ce stabilea aplicarea corecției financiare s-a realizat la un efect viitor al contractului încheiat anterior.

Prin prisma considerentelor expuse anterior, rezultă fără putință de tăgadă faptul că incidența în speță a Deciziei nr. 66/2015 a Curții Constituționale poate fi stabilită doar în urma analizării acesteia comparat cu Hotărârea C.J.U.E. (Camera a cincea) din 26.05.2016 pronunțată în cauzele conexate C-260/14 și C-261/14.

Prin intermediul Deciziei nr. 66/2015, Curtea Constituțională a reținut faptul că, "urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate, calificarea neregulii și stabilirea creanțelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, așadar fără a se putea combina dispozițiile de drept substanțial din O.G. nr. 79/2003 cu cele ale O.U.G. nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului".

Astfel, conform Curții Constituționale a României, calificarea neregulii și stabilirea creanțelor bugetare ar trebui să se facă prin raportare la dispozițiile O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător.

În aceste condiții, definiția neregulii ar fi cea dată de prevederile art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003; însă, diferit de această interpretare, Hotărârea C.J.U.E. precitată a reținut că Regulamentele nr. 2988/95 și nr. 1083/2006 fac parte din aceleași dispozitiv care garantează buna gestionare a fondurilor Uniunii și protejarea intereselor financiare ale acestuia din urmă, noțiunea de "abatere" în sensul articolului 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/95 și, respectiv, noțiunea de "neregularitate" în sensul art. 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 1083/2006 impun o interpretare uniformă.

Aceste precizări fiind făcute, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, cu ocazia interpretării unei dispoziții a dreptului Uniunii trebuie sa se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 septembrie 2015, Sodiaal International, C-383/14, EU:C:2015:541, punctul 20 și jurisprudența citată).

Astfel, deși formularea art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/95 și art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006 rezultă că o încălcare a dreptului Uniunii constituie o abatere, respectiv o neregularitate, nu se poate exclude totuși ca o asemenea abatere sau neregularitate să poată rezulta și dintr-o încălcare a dreptului național.

În concordanță cu interpretarea Curții Constituționale a României, definiția neregulii ar fi cea dată de art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, potrivit căruia "neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită", dar în concordanță cu interpretarea dată de CJUE, în loc de sintagma "care prejudiciază" ar trebui să fie menționat "care are sau ar putea avea ca efect prejudicierea".

Însă, prin intermediul Deciziei nr. 66/2015, Curtea Constituțională a reținut faptul că, "urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate, calificarea neregulii și stabilirea creanțelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, așadar fără a se putea combina dispozițiile de drept substanțial din O.G. nr. 79/2003 cu cele ale O.U.G. nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementata prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului". În mod concret, stabilirea creanțelor ar trebui să se facă în accepțiunea Curții Constituționale în baza prevederilor O.U.G. nr. 79/2003.

Conform interpretării C.J.U.E., contrar celor reținute de Curtea Constituțională a României (Decizia nr. 66/2015), calificarea neregulii se poate face în baza O.U.G. nr. 66/201reținându-se faptul că definiția dată neregulii prin O.U.G. nr. 66/2011 este în concordanță cu articolul 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene și articolul 2 punctul 7 din regulamentul (CE) nr. 1083/20061, dar și stabilirea corecțiilor financiare ar putea fi făcută în baza O.U.G. nr. 66/2011 "cu condiția să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare".

În aceste condiții, pentru a analiza problema "retroactivității O.U.G. nr. 66/2011", trebuie analizată condiția impusă de C.J.U.E. - "să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare".

In speță, "situația" apărută sub imperiul legii vechi este data de împrejurarea că reclamanta a încălcat dispozițiile legale incidente în materia achizițiilor publice (forma în vigoare la momentul desfășurării procedurilor în cauză.

Încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice a avut ca efect prejudicierea bugetului U.E. iar acest efect subzistă până la momentul în care acest prejudiciu este acoperit.

Practic, se poate afirma că "faptele" U.A.T.J. Botoșani din prezenta cauză, deși săvârșite sub imperiul vechii legi, și-au produs efecte și în viitor, astfel că la momentul efectuării controlului potrivit O.U.G. nr. 66/2011 și H.G. nr. 519/2014, aceste efecte existau și trebuiau obligatoriu remediate, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 98 din Regulamentul nr. 1083/2006 "este în primul rând responsabilitatea statelor membre să caute neregularitățile, să ia măsuri atunci când se constată (...) și să procedeze la corecțiile financiare necesare."

Referitor la problematica aplicării retroactive a O.U.G. nr. 66/2011 indică jurisprudența secției de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv, decizia civilă nr. 2153/30.06.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2014, decizia nr. 2105/23.06.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2014, dar și prin decizia nr. 2952/03.11.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2013 (pag. 7).

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, reclamanta U.A.T.J. Botoșani a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru următoarele motive:

Un prim aspect ar fi acela că recurentul propune prin acest demers modificări ale Deciziei nr. 66/2015 a Curții Constituționale în sensul în care i-ar profita acestuia, astfel:

Curtea Constituțională califică neregula și stabilirea creanțelor bugetare prin raportare la dispozițiile O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător. În acest context, definiția neregulii este cea dată de prevederile art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, care califică "neregula" ca fiind orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate care prejudiciază bugetul Uniunii Europene și/sau bugetul național printr-o sumă plătită necuvenit.

De asemenea, susține recurentul faptul că pentru a analiza problema retroactivității O.U.G. nr. 66/2011, trebuie analizată condiția impusă de C.J.U.E. - "să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare"

Însă eventualele "efecte", dacă ar fi existat, ar fi avut loc la data publicării anunțului de participare, respectiv 17.01.2011. Nu poate fi primită susținerea conform căreia, impunerea unor condiții minimale la atribuirea contractului, în deplină concordanță cu prevederile legale, a avut efecte viitoare, în speță prejudiciind pe viitor bugetul U.E., autoritatea contractantă obținând avantaje în mod fraudulos.

Astfel, pârâtul recurent face o proprie interpretare a actelor normative, ignorând interpretarea dată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 66/2015, mai mult decât atât, nedovedind prin nici un mijloc de probă care au fost efectele viitoare prin care s-a prejudiciat bugetul U.E., sau că s-ar fi restricționat participarea eventualilor ofertanți.

După cum în mod corect reține instanța de fond, la data efectuării controlului și aplicării corecției financiare, respectiv 28.04.2016, contractul de servicii cu privire la care au fost constatate neregulile nu mai producea nici un efect.

În virtutea acestor considerente, aplicarea corecției financiare potrivit art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, contravine atât Deciziei nr. 66/2011 a Curții Constituționale, care a prevăzut obligativitatea stabilirii creanțelor rezultate din nereguli potrivit normelor în vigoare la data nașterii raportului juridic între părți, cât și a Hotărârii C.J.U.E. din 26.05.2016, potrivit căreia, un act administrativ intrat în vigoare după ce a avut loc pretinsa încălcare nu se poate aplica decât efectelor viitoare apărute sub imperiul legii vechi. In speța de față, corecția financiară nu a fost aplicată unor efecte viitoare, ci unor plăți efectuate anterior.

Pe de altă parte, aplicarea corecțiilor financiare este posibilă doar cu prilejul constatării neregulilor în procesul de verificare a solicitărilor de plată și reprezintă, potrivit art. 2 lit. o) din O.U.G. nr. 66/2011, o măsură administrativă luată de autoritățile competente, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, care constă în excluderea de la finanțarea din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora, a cheltuielilor pentru care a fost constatată o neregulă, ceea ce presupune că sumele solicitate nu vor fi acordate în măsura corecției financiare.

Față de susținerea potrivit căreia în prezenta cauză sunt incidente prevederile art. 6 alin. (3

3

) din O.U.G. nr. 66/2011, conform căruia, "Pentru abaterile de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziție de natură formală, care nu au niciun potențial impact financiar, nu se aplică reduceri procentuale", recurentul apreciază că jurisprudența CJUE a statuat:

"inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele sociale ale Uniunii"; însă recurentul nu a făcut dovada faptului că prin cerințele de participare impuse au fost afectate interesele sociale ale Uniunii.

II. Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 6 decembrie 2019.

III. Soluția instanței de recurs

Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 28.04.2016 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția de Constatare și Stabilire a Neregulilor s-a stabilit în sarcina reclamantei o creanță bugetară în valoare de 37.270,96lei.

În motivarea Notei de constatare s-a reținut că se impune aplicarea unei corecții financiare de 10 % din valoarea contractului verificat, prevăzută în Anexa la H.G. nr. 519/2014, partea I, lit. A), pct. 9 întrucât prin anunțul de participare sau prin documentația de atribuire au fost stabilite criterii de selecție/atribuire ilegale și/sau discriminatorii.

Reclamanta a formulat contestație împotriva notei de constatare, contestația fiind respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 223 din 23.07.2016 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice .

Examinând actele contestate prin prisma susținerilor reclamantei, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată.

Astfel, ca urmare a controlului efectuat în ceea ce privește contractul de finanțare nr. x din 26.10.2010 încheiat de reclamanta U.A.T.J. Botoșani, s-au constatat mai multe nereguli rezultând din impunerea unor criterii de selecție considerate că au restricționat nemotivat participare la procedura de atribuire a unor posibili ofertanți la procedura de atribuire a contractului de servicii nr. x din 23.02.2011, încheiat în vederea implementării proiectului.

S-a reținut că au fost încălcate prev. art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 potrivit cărora autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică sau profesională, care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire.

Față de neregulile constatate a fost aplicată o corecție financiară conform art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv de 10 % din valoarea contractului.

Referitor la aplicarea în timp a dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 66/2011, acest text legal a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 66/2015 pronunțată de Curtea Constituțională a României, a cărei aplicare a fost solicitată de către reclamantă și care a reținut în considerentele sale că textul de lege criticat aduce atingere principiului neretroactivității, deoarece permite aplicarea normelor de drept substanțial din O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la nereguli săvârșite în intervalul temporal în care era în vigoare O.G. nr. 79/2003, legiuitorul reglementând un criteriu greșit pentru determinarea aplicabilității noilor norme de drept substanțial, respectiv existența sau nu a unor activități de control în desfășurare la momentul intrării în vigoare a noii legi, fără a se raporta la legea în vigoare la momentul nașterii raportului juridic. Rezultă așadar că raportul juridic este supus reglementărilor legale în vigoare la data nașterii sale, schimbarea ulterioară a condițiilor legale neavând nicio influență asupra legalității acestuia.

De asemenea, Curtea Constituțională a precizat că urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate, calificarea neregulii și stabilirea creanțelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, așadar fără a se putea combina dispozițiile de drept substanțial din O.G. nr. 79/2003 cu cele ale O.U.G. nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.

Referitor la același aspect a fost pronunțată și Hotărârea C.J.U.E. din 26.05.2016 în cauzele conexate C-260/14 și C- 261/14, Jud. Neamț ș.a. împotriva Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, prin care s-a constatat că "principiul securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretat în sensul că nu se opune aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efecte viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale."

Cum în prezenta cauză, corecția financiară a fost aplicată potrivit dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 66/2011, deși acest act normativ nu era în vigoare la data săvârșirii neregulilor, instanța trebuie să analizeze dacă reglementarea nouă a fost aplicată unor efecte viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare.

Analizând probatoriul administrat, instanța constată că încheierea contractului nr. x din 23.02.2011 a avut ca obiect asigurarea serviciilor generale de consultanță în management pentru proiectul Reabilitarea Spitalului Județean de Urgență Mavromati Botoșani, iar durata contratului a fost stabilită pentru toată perioada implementării proiectului, conform art. 2 din contractul nr. x/2011 .

Potrivit art. 2 alin. (4) din contractul de finanțare nr. x/26.10.2010, perioada de implementare a proiectului a fost de 36 de luni de la data intrării în vigoare, respectiv 26.10.2010. Din desfășurătorul de plăți avut în vedere la întocmirea notei de constatare (dosar) rezultă că plățile eferente contractului s-au realizat în perioada 2011-2014.

Astfel, la data efectuării controlului și aplicării corecției financiare, și anume 28.04.2016, contractul de servicii cu privire la care au fost constatate neregulile nu mai producea niciun efect.

Pe cale de consecință, nu se poate reține că reglementarea legală ce stabilea aplicarea corecției financiare s-a realizat la un efect viitor al contractului încheiat anterior.

Având în vedere aspectele reținute anterior, instanța constată că aplicarea corecției financiare potrivit art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, contravine atât Deciziei nr. 66/2015 a Curții constituționale, care a prevăzut obligativitatea stabilirii creanțelor rezultate din nereguli potrivit normelor în vigoare la data nașterii raportului juridic dintre părți, cât și Hotărârii C.J.U.E. din 26.05.2016, potrivit căreia un act normativ intrat în vigoare după ce a avut loc pretinsa încălcare nu se poate aplica decât efectelor viitoare ale situației apărute sub imperiul legii vechi deoarece corecția financiară nu a fost aplicată unor efecte viitoare, ci unor plăți efectuate anterior.

Aplicarea reglementării noi unor efecte trecute ale contractului a fost determinată de împrejurarea că reprezentanții pârâtei nu au ținut cont de faptul că aplicare corecțiilor financiare este posibilă doar cu prilejul constatării neregulilor în procesul de verificare a solicitărilor de plată și reprezintă, potrivit art. 2 lit. o) din O.U.G. nr. 66/2011, o măsură administrativă luate de autoritățile competente, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, care constă în excluderea de la finanțarea din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora a cheltuielilor pentru care a fost constatată o neregulă, ceea ce presupune că sumele solicitate nu vor mai fi acordate în măsura aplicării corecției financiare.

Or, activitatea de verificare și stabilire a neregulilor, care este ulterioară efectuării plăților, putea avea ca rezultat doar stabilirea de creanțe bugetare rezultate din nereguli, care potrivit art. 2 lit. j) din O.U.G. nr. 66/2011, sunt sume de recuperat ca urmare a constatării unei nereguli în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Având în vedere aspectele reținute anterior, precum și art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, coroborate cu art. 18 din Legea nr. 554/2004, se constată că emiterea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 28.04.2016 și a Deciziei nr. 223 din 26.07.2016 privind soluționarea contestației de M.D.R.A.P. s-au realizat cu încălcarea principiului neretroactivității legii, explicitat în Decizia nr. 66/2015 a Curții Constituționale, cât și a principiilor securității juridice și a protecției încrederii legitime interpretate prin Hotărârea C.J.U.E. din Cauza Jud. Neamț ș.a. împotriva Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, motiv pentru care instanța urmează să admită acțiunea și să dispună anularea actelor contestate.

Având în vedere art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004., precum și împrejurarea că reclamanta a făcut dovada achitării sumei de 37.270,96lei, instanța a dispus și restituirea sumei achitate de reclamantă cu titlu de corecții financiare.

Potrivit stării de fapt, așa cum a fost stabilită de instanța de fond și, de altfel, necontestată de către părți, reclamanta a încheiat, inițial, contractul de finanțare nr. x/26.10.2010; și, ulterior, contractul de servicii de consultanță nr. 2963/23.02.2011.

În ceea ce privește plățile aferente celui din urmă contract, acestea au fost efectuate, potrivit notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/28.04.2016, după cum a reținut și prima instanță, în perioada 2011-2014.

Așa fiind, Înalta Curte reține că chestiunea dedusă judecății vizează posibila aplicare, în speță, a prevederilor Legii nr. 66/2011, în raport Decizia nr. 66/2015 a Curții Constituționale a României și, respectiv, de considerentele acesteia, precum și din perspectiva jurisprudenței comunitare, respectiv Hotărârea C.J.U.E. din 26.05.2016, în cauzele conexate C-260/14 și C- 261/14, respectiv dacă legea nouă poate fi aplicată și efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul legii vechi (în cauză, O.G. nr. 79/2003).

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 66/2015, s-a constatat că dispozițiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 sunt neconstituționale și, după cum s-a reținut anterior, controlul s-a desfășurat ulterior intrării în vigoarea a O.U.G. nr. 66/2011, la fel și constatarea neregulii, însă potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care, în cauza C-89/14, A2A, din data de 3.09.2015 a statuat că deși principiul securității juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, același principiu impune ca legea nouă să poată fi aplicată în lipsa unei derogări, și efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul legii vechi.

În același sens, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, s-a pronunțat prin Hotărârea din 26 mai 2016 în cauzele conexe C-260/14 și C-261/14 în sensul că:

"Articolul 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene și articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 trebuie interpretate în sensul că nerespectarea dispozițiilor naționale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziții publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la articolul 7 litera (a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007, poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o "abatere" în sensul articolului 1 alin. (2) menționat, respectiv o "neregularitate" în sensul articolului 2 punctul 7 amintit, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate.

Articolul 98 alin. (2) primul paragraf a doua teză din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretat în sensul că, corecțiile financiare efectuate de statele membre, în cazul în care acestea au fost aplicate unor cheltuieli cofinanțate din fondurile structurale pentru nerespectarea dispozițiilor în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, sunt măsuri administrative în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 2988/95.

Principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

Hotărârea CJUE este obligatorie pentru instanța națională, fiind îndeplinită în cauză condiția ca noile reglementări să fie aplicate efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare. Mai mult, la data săvârșirii neregulii, dar și în prezent era și este în vigoare Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, care se aplică în mod direct, fiind parte a legislației naționale, în temeiul acestuia fiind emisă și O.U.G. nr. 66/2011 (a se vedea, în acest sens, Î.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2952/2016 din 3 noiembrie 2016).

Prin urmare, stabilirea corecțiilor în conformitate cu acest regulament și cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, respectă principiul securității juridice și protecției încrederii legitime.

Mai mult, instanța supremă a stabilit că, autorității contractante îi revine obligația și responsabilitatea respectării dispozițiilor legale, inclusiv în ceea ce privește derularea procedurii de achiziție, pe toată perioada de implementare și monitorizare a contractului/proiectului, astfel că efectele neregulilor nu sunt limitate în timp, pentru a fi excluse controlului și implicit aplicării corecțiilor financiare, după intrarea în vigoarea O.U.G. nr. 66/2011, care oricum, instituie o situație favorabilă, urmare a aplicării principiului proporționalității.

Întrucât O.U.G. nr. 66/2011 a fost emisă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1083/2006, controlul fiind efectuat după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe, pentru nereguli săvârșite anterior acesteia, precum și Hotărârea CJUE din 26 mai 2016 în cauzele conexe C 260-14 și C-261/14, este corectă aplicarea unei corecții financiare reglementată prin noul act normativ.

Astfel, fiind pe deplin incidente prevederile O.U.G. nr. 66/2011, existența/inexistența unei nereguli/unei pagube trebuie interpretată în sensul art. 2 lit. a), potrivit cărora reprezintă o neregulă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului sau a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

În aceeași ordine de idei, s-a statuat că, având în vedere controlul efectuat după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe, pentru nereguli săvârșite anterior acesteia, precum și Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 26 mai 2016 în cauzele conexe C 260/14 și C-261/14, este corectă aplicarea unei corecții financiare reglementată prin noul act normativ, astfel că este nefondată critica privind încălcarea neretroactivității legii noi și implicit incidența în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6 din 15 ianuarie 2018).

Precizarea care se impune însă, având în vedere modul de soluționare al prezentei cauze, este aceea că cererea de chemare în judecată a fost apreciată de instanța de fond ca admisibilă prin prisma incidenței principiului neretroactivității legii civile (prin raportare la decizia nr. 66/2015 a Curții Constituționale a României), încălcat de către pârâtă prin aplicarea O.U.G. nr. 66/2011.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că prima instanță era ținută să analizeze dacă în cauză s-a produs vreo neregulă, așa cum aceasta este definită de jurisprudența comunitară și, ulterior să aprecieze asupra legalității corecției aplicate de către pârâtă.

Pentru aceste considerente, reținând incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recursul formulat de pârâtă urmează a fi admis, potrivit art. 496 alin. (1) teza a II-a și alin. (2) teza I C. proc. civ., iar hotărârea atacată va fi casată în tot.

Întrucât reținerea cauzei spre rejudecare de către Înalta Curte nu este posibilă, pentru argumentele de mai sus, cauza va fi trimisă spre rejudecare primei instanțe, ce va fi ținută la dezlegarea pricinii de limitele rejudecării, în raport de art. 501 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, întrucât soluția adoptată de judecătorul fondului este nelegală, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) teza a II-a și alin. (2) teza I C. proc. civ., va admite recursul pârâtei ca întemeiat, va casa, în tot hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene împotriva sentinței nr. 68 din 21 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 decembrie 2019.