ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2118/2021

Ședința publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 2 octombrie 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Judecătoriei Focșani, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apelor si Pădurilor, Garda Forestieră Focșani și AVPS Delta Club București, să se constate că reclamanta are calitate de gestionar consacrat asupra B., jud. Vrancea si pe cale de excepție, să se constate nulitatea contractului de atribuire către AVPS Delta Club București a aceluiași fond având numărul 9/23.03.2011.

Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale, prin sentința civilă nr. 4763/12.06.2018 Judecătoria Focșani a admis această excepția invocată de pârâta Garda Forestieră Focșani și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 167/2018 pronunțată în data de 22 noiembrie 2018, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Garda Forestieră Focșani, a respins acțiunea reclamantei A., în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de C., a respins acțiunea în contencios administrativ și fiscal, având ca obiect acțiune în constatare, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apelor și Pădurilor, Garda Forestieră Focșani, D. și intervenienta în nume propriu, C., ca nefondată.

Împotriva sentinței sentinței nr. 167/2018 pronunțată la 22 noiembrie 2018 de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Susține că, prin hotărârea dată, instanța de fond a făcut o interpretare greșită a situației de fapt, dar și a normelor de drept specifice acestui domeniu, respectiv cele care reglementează calitatea de gestionar consacrat, precum si cele care vizează modalitatea de atribuire a fondurilor cinegetice.

După prezentarea pe larg a istoricului speței recurenta-reclamantă a menționat următoarele:

- motivele de recurs vizează conținut sentintei civile nr. 167/2018 și a încheierii de sedință din data 8.11.2018, când au avut loc dezbaterile și s-au depus si notele de concluzii scrise.

- instanța de fond a reținut, în mod greșit din conținutul concluziilor orale, dar si scrise, că, deși "Clubul privat care a obținut fondul de vânătoare pe baza unor documente declarate false printr-o instanța judecătorească, pe perioada respectiva l-ar fi deținut în mod legal". Realitatea este contrară și anume că, în mod constant a susținut si chiar dovedit pe cai judiciare faptul ca fondul de vânătoare in discuție a fost obținut si detinut în mod ilegal de clubul privat.

Dimpotrivă, AJVPS Vrancea imediat ce a aflat de ilegalitățile comise in vederea obținerii frauduloase a fondului cinegetic nr. 11 Taratu a formulat contestatie la M.M.A.P. arătând implicit în ce constau ilegalitățile, însă paratul le-a ignorat, dând satisfacție clubului privat, ceea ce a determinat-o sa demonstreze fraudele pe cale judecătorească.

- instanta de fond a făcut o apreciere gresita atât in ce priveste situatia de fapt cat și în ce privește interpretarea normelor legale care reglementau la acea vreme modalitatea de atribuire a fondurilor cinegetice Ordinul 1221/2010 al M.M.A.P.

- A.J.V.P.S. Vrancea a întrunit în perioada când a fost neîndreptățită prin ilegalitățile comise, cât si in prezent calitatea de gestionar consacrat, calitate recunoscută de parat prin Adresa nr. x/28.04.2016.

Pârâtul a scos la licitație fondului cinegetic în discutie, deși chiar Ordinul său nr. 2020/2016 prevede în mod imperativ alta ordine de atribuire, dar care nu a fost respectata.

Paratul nu a mai ținut cont de propria adresa prin care îi recunoștea reclamantei calitatea de gestionar si Ordinul 2020/2016.

- instanța de fond nu s-a pronunțat pe capătul său de cerere cu privire la constatarea nulității contractului nr. x/2011 încheiat cu un club privat, contract care s-a bazat pe o documentație falsa, stabilită printr-o hotărâre definitivă de către instanțele de judecata, aspect față de care apreciază ca numai si acest motiv este unul întemeiat si suficient pentru casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare.

Intimații pârâți cu depus întâmpinări și, fără a invoca excepții, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Intimatul-intervenient a depus întâmpinare prin care a invocat în principal excepția nulității recursului pentru neîncadrarea în dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare și a solicitat admiterea recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 10 aprilie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 01 aprilie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Reclamanta a solicitat instanței de contencios administrativ să constate că reclamanta are calitate de gestionar consacrat asupra B., jud. Vrancea si pe cale de excepție, să se constate nulitatea contractului de atribuire către AVPS Delta Club București a aceluiași fond având numărul 9/23.03.2011.

Instanța de fond a respins acțiunea apreciind că sunt neîntemeiate criticile reclamantei, întrucât reclamanta nu este gestionar consacrat neavând continuitate în ceea ce privește gestionarea fondului cinegetic nr. 11 Târâtu, jud. Vrancea.

Împotriva acestei soluții, reclamanta a declarat recurs apreciind că instanța de fond a încălcat normele de drept material, nu a cercetat și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate.

Motivul de casare invocat de recurenta-reclamantă în susținerea recursului promovat în cauză este prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., critică referitoare la nemotivarea hotărârii recurate.

Examinând actele dosarului, hotărârea atacată și criticile ce i-au fost aduse, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte a constatat că soluția de respingere a acțiunii este principial corectă, impunându-se doar substituirea motivării acesteia, în modalitatea și pentru argumentele în continuare arătate.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat să se constate că are calitate de gestionar consacrat și pe cale de excepție, să se constate nulitatea contractului nr. x/23.03.2011 de atribuire către AVPS Delta Club București.

Conform legii acțiunea în constatare formulată are un caracter subsidiar acțiunii în realizare și că nu se poate solicita constatarea unei stări de fapt.

Reclamanta a afirmat că nu are la dispoziție o acțiune în realizarea dreptului și că actul ilegal este refuzul autorității de a lua în considerare și de a constata că societatea reclamantă are calitate de gestionar consacrat asupra B., jud. Vrancea.

Înalta Curtea constată că acțiunea este inadmisibilă, având în vedere dispozițiile art. 1-8 din Legea 554/2004, iar instanța de fond în mod greșit, deși a respins acțiunea, a motivat soluția pe fondul cauzei.

Astfel, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilește că "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

Potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice…", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol sunt asimilate actelor administrative unilaterale "și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal".

De asemenea, potrivit art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004, prin contencios administrativ se înțelege "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".

Trebuie precizat că art. 8 din Legea nr. 554/2004 (cu denumirea marginală "Obiectul actiunii judiciare") impune limitele cu privire la acțiunea în contencios administrativ. Potrivit art. 8 persoana vătămata într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumita de răspunsul primit la plângerea prealabila sau care nu a primit niciun raspuns in termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vătămat intr-un drept sau interes legitim al sau prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Prin urmare persoana poate fi vătămată fie prin emiterea unui act administrativ, fie prin nesoluționarea unei cereri sau prin neefectuarea unei operațiuni. Or, niciuna din aceste ipoteze nu se regăsește în cauză. Nu se contestă un act administrativ și nici un refuz nejustificat al autorității, ci se solicită să se constate calitatea de gestionar consacrat asupra unui fond de vânătoare.

În cauză, reclamanta a solicitat pe cale de excepție și nulitatea nulitatea contractului de atribuire numărul 9/23.03.2011 către AVPS Delta Club București a B., jud. Vrancea.

Conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În cauză obiectul excepției de nelegalitate este un contract administrativ. Dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 se referă la actul administrativ unilateral, în timp ce contractul supus analizei este un act juridic bilateral, negociat de părțile contractante.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod eronat a soluționat fondul cauzei, deși din cererea de chemare în judecată rezultă că în cauză nu se contestă un act administrativ și nici un refuz nejustificat al autorității, ci a fost învestită în principal cu o acțiune în constatare a calității de gestionar și, în subsidiar, cu excepția de nelegalitate a unui contract administrativ, ambele petite inadmisibile pe calea procedurii speciale a contenciosului administrativ.

În consecință, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul promovat, menținând soluția primei instanțe de respingere a acțiunii, însă conform considerentelor arătate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 167/2018 din 22 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 01 aprilie 2021.