ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2106/2021

Ședința publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 18 aprilie 2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, anularea în parte a Ordinului nr. 261 din 01.02.2018 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, comunicat la 08.02.2018, prin care i s-a stabilit salariul de baza brut la valoarea de 7.452 RON, conform anexei nr. 1, poz. 5, determinarea acestuia în urma unei reîncadrări corecte, și anume în funcția de consilier, gradul profesional IA, gradația 5.

Prin sentința civilă nr. 4460 pronunțată la 02 noiembrie 2018 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, respins cererea formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 4460 din 02 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul B..

În motivarea căii de atac susține că reîncadrarea sa nu s-a efectuat conform Legii nr. 153/2017, deși, prin adresa nr. x/05.02.2018 Consiliul Superior al Magistraturii a transmis Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție că reîncadrarea personalului contractual care nu se regăsește pe statul de funcții conform anexelor din legea susmenționată, funcția de expert poate fi reîncadrată pe o funcție similară în plată, respectiv funcția de consilier.

Precizează că reîncadrarea poate fi efectuată potrivit dispozițiilor capitolului II, lit. A), pct. 2.8 din anexa VIII a Legii nr. 153/2017, întrucât, având în vedere că această categorie de personal era încadrată pe grade profesionale, Consiliul Superior al Magistraturii s-a raportat la pct. 2.4. din capitolul II al anexei VIII, lit. b), poziția 2 unde sunt menționate distinct grade profesionale pentru funcția de consilier.

Apreciază că Ordinul 3123/C/08.08.2018 al Ministerului de Justiție privind stabilirea statului de funcții, statul de funcții a rămas nemodificat, la fel ca Ordinul 3442/C/13.09.2016, deși trebuia să se efectueze modificarea conform Legii nr. 153/2017.

Recurentul arată că prin actul administrativ contestat a fost salarizat corespunzător funcției de expert, gradul profesional IA, gradația 5, funcție ce nu se regăsește în Anexa VIII, capitolul II, lit. A), pct. 2.8 din Legea nr. 153/2017, deoarece anexa menționată nu cuprinde grade profesionale aferente funcției de expert.

Instanța de fond nu a observat incidența dispozițiilor art. 90

2

din Legea nr. 567/2004, a art. 63 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 și nu a luat act de Nota nr. x/05.02.2018 transmisă de către Consiliul Superior al Magistraturii Ministerului Public din care rezulta că a reîncadrat personalul contractual în funcția de consilier.

Solicită admiterea căii de atac promovate cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată, față de cele expuse anterior, precum și a faptului că există o funcție similară aflată în plată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, personalul contractual care ocupă funcția de expert în cadrul acestui parchet poate fi încadrat în funcția de consilier cu salarizarea respectivă, corespunzător cu funcția de consilier în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia, în principal a invoca excepția inadmisibilității apelului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a precizat că din eroare a denumit calea de atac ca fiind apel, în realitate declarând recurs.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 13 mai 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 1 aprilie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În ceea ce privește calea de atac ce poate fi declarată împotriva unei hotărâri pronunțate în materia contenciosului administrativ, Înalta Curte constată ca fiind incidente dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora " Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", această cale de atac fiind, de altfel, corect menționată în dispozitivul hotărârii recurate.

Un alt argument ce poate fi adus în sprijinul exercitării căii de atac a recursului într-o situație, cum este cea în speță, este cel legat de competența instanțelor în materia contenciosului administrativ.

Astfel, potrivit art. 96 pct. 1 C. proc. civ., curțile de apel judecă, în primă instanță, cererile în materia contenciosului administrativ și fiscal, potrivit legii, iar conform art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevede că "Recursul împotriva sentințelor pronunțate de tribunalele administrativ- fiscale se judecă de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, iar recursul împotriva sentințelor pronunțate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel se judecă de secția contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dacă prin lege organică nu se prevede altfel".

Dacă s-ar accepta punctul de vedere al reclamantului s-ar nesocoti dispozițiile C. proc. civ. care prevăd expres că Înalta Curte de Casație și Justiție este instanță de recurs și ar însemna ca instanța supremă să soluționeze apelul, cale ordinară de atac, ce nu este dat de lege în competența sa.

Față de aceste considerente, având în vedere, deopotrivă, și soluția adoptată în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal din 28 octombrie 2013, când s-a stabilit că judecarea apelului este incompatibilă cu specificul materiei contenciosului administrativ, reține că, în conformitate cu prevederile art. 97 alin. (1) C. proc. civ. raportat la prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004, împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de Curțile de Apel, ca instanțe de contencios administrativ, se poate exercita calea extraordinară de atac a recursului.

Analizând astfel criticile aduse de reclamantul B. sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, în materia contenciosului administrativ, Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 22 alin. (4) și art. 152 C. proc. civ., constată că acestea pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce reglementează situația "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", partea invocând în esență greșita aplicare a Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în sensul că reîncadrarea sa în funcția de expert nu s-a efectuat conform acestor legi, deoarece trebuia să fie numit în funcția de consilier.

Pe cale de consecință, dat fiind faptul că cererea de apel formulată de către reclamant conține suficiente elemente care să permită instanței să califice calea de atac formulată, drept recurs și să analizeze criticile care se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, urmează ca, în raport de dispozițiile art. 22 alin. (4) și art. 152 C. proc. civ., dar și de considerentele Deciziei ÎCCJ nr. 19/2016 (Complet RIL) publicată în Monitorul Oficial nr. 103 din 6 februarie 2016, să respingă excepția inadmisibilității apelului promovat de reclamantul B., invocată de intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul critică hotărârea instanței de fond sub aspectul interpretării greșite a dispozițiilor legale incidente în raport de obiectul cauzei.

Criticile sale sunt neîntemeiate.

Reclamantul B. a fost încadrat, începând cu data de 01.07.2017, în funcția de expert, grad profesional IA, gradația V.

Prin Ordinul 261 din 1 februarie 2018 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție i s-a stabilit un salariu de bază brut la valoarea de 7452 RON, conform anexei nr. 1 poz. 5

Reclamantul a contestat această decizie, invocând încălcarea Legii nr. 153/2017 prin neasimilarea funcției sale de expert cu cea de consilier, ceea ce determină discrepanțe în raport de salariul unor alți colegi experți din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Prima instanță a reținut că decizia contestată a fost emisă în condiții de legalitate, fiind respectate prevederile legale invocate de reclamant, în condițiile în care asimilarea cu funcția de consilier nu putea fi realizată.

Analizând criticile recurentului, Înalta Curte observă că, deși reclamantul nu a solicitat încadrarea sa în funcția de consilier și nici nu a contestat actul administrativ, prin care, în aplicarea art. 36 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 a fost reîncadrat începând cu data de 01 iulie 2017 în funcția de expert gradul IA, acesta a solicitat asimilarea celor două funcții din punct de vedere al salarizării, susținând că activitatea desfășurată în cadrul compartimentului în care activează în calitate de expert este similară cu cea a personalului încadrat ca și consilier în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Într-adevăr, potrivit art. 90

2

din Legea nr. 567/2004, forma în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate "funcționarii publici și personalul contractual din cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă acestea, al Ministerului Justiției, Institutului Național de Expertize Criminalistice, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri sunt salarizați potrivit dispozițiilor legale aplicabile acelorași categorii de personal din aparatul Consiliului Superior al Magistraturii."

Contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte precizează că interpretarea art. 90

2

din Legea nr. 153/2017 nu poate conduce la asimilarea funcției de expert cu funcția de consilier, întrucât reclamantul ocupă în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție funcția contractuală de expert, iar nu cea de consilier.

De altfel, chiar din interpretarea literală a textului de lege analizat rezultă că asimilarea nu poate privi decât funcții similare, iar existența unor discrepanțe între salariul reclamantului expert contractual și cel al unui consilier nu justifică asimilarea pretinsă.

Criticile recurentului-reclamant sub acest aspect se dovedesc nefondate, întrucât pornesc de la premisa greșită a unei posibile asimilări a funcției contractuale de expert cu o funcție de consilier, precum și a unei pretinse lipse de distincție în corpul legii între cele două categorii de salariați.

Înalta Curte precizează că atât timp cât nu a fost contestat actul administrativ prin care reclamantul a fost reîncadrat începând cu data de 01 iulie 2017 în funcția de expert gradul IA, nu pot fi analizate actele administrative emise ulterior și în special, Ordinul nr. 261 din 1 februarie 2018 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În aceste condiții, soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii ca neîntemeiată, este legală și este împărtășită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor legale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privința legalității hotărârii recurate, prima instanță aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente raportat la starea de fapt reținută, în condițiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecății îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar.

Ca o consecință a celor expuse, în aplicarea art. 20 alin. (2) din Constituție, la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și la jurisprudența CEDO, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică, pe care o va menține.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va califica drept recurs calea de atac formulată în cauză, va respinge excepția inadmisibilității căii de atac invocată de intimatul-pârât și va respinge recursul declarat de B., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Califică drept recurs calea de atac formulată în cauză.

Respinge excepția inadmisibilității căii de atac invocată de intimatul-pârât.

Respinge recursul declarat de B. împotriva sentinței civile nr. 4460 din

02 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 01 aprilie 2021.