ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3210/2021

Ședința publică din data de 26 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea în parte a ordinului nr. 261 din 01.02.2018 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în ceea ce privește nivelul salariului de bază; determinarea acestuia în urma unei reîncadrări corecte, și anume în funcția de consilier, gradul profesional I.

Prin sentința civilă nr. 4016/09 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond reclamanta a formulat inițial apel, recalificat de instanță ca fiind recurs la termenul de judecată din 13.05.2021.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că reîncadrarea nu s-a efectuat conform Legii nr. 153/2017, deși prin adresa nr. x/05.02.2018 Consiliul Superior al Magistraturii a transmis Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție că reîncadrarea personalului contractual care nu se regăsește pe statul de funcții conform anexelor din lege, funcția de expert poate fi reîncadrată pe o funcție similară existentă în plată, respectiv funcția de consilier.

A susținut recurenta că această reîncadrare poate fi efectuată potrivit dispozițiilor capitolului II, lit. a), pct. 2.8 din anexa VIII a Legii nr. 153/2017. Având în vedere că această categorie de personal era încadrată pe grade profesionale, Consiliul Superior al Magistraturii s-a raportat la pct. 2.4 din capitolul II al anexei VIII, lit. b), poziția 2, unde sunt menționate distinct grade profesionale pentru funcția de consilier. Prin această raportare, salarizarea maximă aferentă funcției de consilier menționată la pct. 2.8 este egală cu salarizarea prevăzută la pct. 2.4 din capitolul II al anexei VIII, lit. b), poziția 2, pentru gradul IA.

A mai arătat că în Legea nr. 153/2017 este definit clar și evident ce se înțelege prin "funcție similară", dar persoana responsabilă cu stabilirea salariului brut a calculat în mod eronat drepturile salariale, ignorând prevederile stipulate la art. 7.

A menționat recurenta că prin ordinele emise au fost încălcate principiile sistemului de salarizare, respectiv principiul legalității, principiul nediscriminării, principiul egalității, principiul importanței sociale a muncii, principiul stimulării personalului din sectorul bugetar, principiul transparenței mecanismului de stabilire a drepturilor salariale. Totodată, au fost încălcate drepturile stipulate în Legea nr. 153/2017 și art. 16 din Constituție, precum și drepturile stabilite în legislația europeană.

A concluzionat recurenta că, având în vedere dispozițiile indicate în cuprinsul recursului, precum și faptul că există o funcție similară aflată în plată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, personalul contractual care ocupă funcția de expert în cadrul acestui parchet poate fi încadrat în funcția de consilier, cu salarizarea respectivă, corespunzător cu funcția de consilier în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca inadmisibil, în subsidiar arătând că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 13.05.2021, Înalta Curte a dispus recalificarea căii de atac a apelului, declarată inițial de recurenta - reclamantă, în calea de atac a recursului, situație în raport cu care a respins excepția de inadmisibilitate a apelului invocată de către intimatul - pârât.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea în parte a ordinului nr. 261 din 01.02.2018 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în ceea ce privește nivelul salariului de bază; determinarea acestuia în urma unei reîncadrări corecte, și anume în funcția de consilier, gradul profesional I.

Înalta Curte apreciază că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este nefondat și că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă, criticile recurentei urmând să fie analizate în mod unitar și să primească răspuns prin argumente comune, în raport de finalitatea concretă a acestora.

Reclamanta, în calitate de personal contractual în cadrul Serviciului de Cooperare Judiciară Internațională, Relații Internaționale și Programe - Compartimentul Protocol - Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Ministerul Public, având funcția de expert, grad profesional I, a contestat ordinul nr. 261/01.02.2018 emis de pârât, în aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prin care au fost stabilite, începând cu data de 01.01.2018, drepturile sale salariale.

Recurenta a criticat sentința instanței de fond arătând, în esență, că personalul contractual care ocupă funcția de expert în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție poate fi încadrat în funcția de consilier, cu salarizarea respectivă, corespunzător cu funcția de consilier în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 90

2

din Legea nr. 567/2004, "funcționarii publici și personalul contractual din cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă acestea, al Ministerului Justiției, Institutului Național de Expertize Criminalistice, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri sunt salarizați potrivit dispozițiilor legale aplicabile acelorași categorii de personal din aparatul Consiliului Superior al Magistraturii".

Se observă astfel că ipoteza principală textului de lege vizat, pentru a putea deveni aplicabil, este aceea a identității dintre categoriile de personal supuse comparației.

Or, în cauza de față, această cerință de bază nu se verifică întrucât recurenta-reclamantă ocupă în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție funcția contractuală de expert, iar nu cea de consilier.

Prin adresa nr. x/2018, Consiliul Superior al Magistraturii, Direcția Resurse Umane și Organizare a comunicat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, că în statele de funcții și personal ale Consiliului Superior al Magistraturii nu se regăsește funcția de expert - personal contractual, astfel încât, neavând o funcție similară, nu poate furniza datele solicitate privind exprimarea unui punct de vedere cu privire la încadrarea personalului ce ocupă funcția contractuală de expert în Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pe funcții similare celor existente în schema Consiliului Superior al Magistraturii.

Totodată, și-a exprimat opinia că, pentru a realiza o schemă de personal unitară în cadrul Ministerului Public, ordonatorii de credite au la îndemână măsura transformării posturilor, iar în cazul supus analizei, măsura transformării posturilor de expert, funcție contractuală, în consilier, funcție contractuală, urmând procedura prevăzută de legislația în vigoare.

Înalta Curte reține că susținerile recurentei referitoare la faptul că reîncadrarea sa nu s-a efectuat conform Legii nr. 153/2017, respectiv în funcția de expert în locul celei de consilier, nu pot fi primite.

Reîncadrarea personalului plătit din fonduri publice, în conformitate cu prevederile art. 36 din Legea nr. 153/2017, s-a efectuat începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv începând cu data de 01.07.2017, iar ordinul contestat în prezenta speță nu este un ordin de reîncadrare, ci un ordin prin care se stabilește salarizarea începând cu 01.01.2018.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere că reclamanta nu a contestat actul administrativ, prin care, în aplicarea art. 36 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 a fost reîncadrată începând cu data de 01.07.2017 în funcția de expert gradul IA ("la data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcții, grade/trepte profesionale, gradație corespunzătoare vechimii în muncă și vechime în specialitate/vechime în învățământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare și indemnizațiilor lunare potrivit art. 38").

Unul dintre principiile care guvernează regimul juridic al actului administrativ unilateral este legalitatea. Din analiza Legii nr. 554/2004, îndeosebi a dispozițiilor art. 1, art. 4, art. 7, art. 8 și art. 18, rezultă că legiuitorul a pus la dispoziția părții interesate posibilitatea de a înlătura prezumția relativă de legalitate a actului administrativ două instrumente procedurale: acțiunea în anulare și excepția de nelegalitate, ambele constituind căi de contestare efective și eficiente.

Incumba așadar recurentei-reclamante să recurgă la instrumentele procesuale puse la dispoziție de legiuitor, pentru a contesta actul administrativ precedent, însă sub acest aspect reclamanta nu a realizat nicio probă.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că toate criticile invocate de recurentă sunt neîntemeiate, instanța de fond realizând o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 4016/09 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 4016/09 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 26 mai 2021.