ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4267/2021

Ședința publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 16 noiembrie 2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, au solicitat:

- anularea Hotărârii Colegiului de Conducere a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. 8/09.10.2017;

- suspendarea Deciziei nr. 65/07.08.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, până la soluționarea definitivă a cauzei;

- obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța la emiterea unei decizii de reîncadrare salarială, conform art. 22, secțiunea a 6-a, capitolul VIII, anexa V din Legea nr. 153/2017.

Prin sentința civilă nr. 4625 din 13 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

(i) a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Anexei V Capitolul II nr. crt. 1-4, 7-9 din Legea nr. 153/2017;

(ii) a respins cererea de suspendare, ca neîntemeiată;

(iii) a respins acțiunea în anulare formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 4625 din 13 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A. și B., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

II.1. Analizând cu prioritate termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva soluției de respingere a cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 65/07.08.2017, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, a fost formulat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, hotărârea prin care se pronunță suspendarea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, dispoziții aplicabile și în cazul cererii de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, astfel cum dispune art. 15 alin. (2) din acest act normativ.

Potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.:

"Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută."

Înalta Curte reține că sentința civilă nr. 4625/13.11.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurenților-reclamanți la data de 03.01.2019, conform dovezilor de înmânare aflate la filele x ale dosarului instanței de fond. Termenul de 5 zile, prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului împotriva soluției dispuse asupra cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 65/07.08.2017, a început să curgă de la acest moment și s-a împlinit la data de 09.01.2019, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 183-184 din C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost depusă prin poșta militară, fiind înregistrată la data de 18.01.2019, în afara termenului legal stabilit pentru atacarea soluției pronunțate asupra cererii de suspendare, care, astfel cum s-a arătat anterior, s-a împlinit la data de 09.01.2019.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 4625 din 13 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția dispusă asupra cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 65/07.08.2017, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, ca tardiv formulat.

II.2. În ceea ce privește excepția nulității recursului declarat de reclamanți împotriva aceleiași sentințe, în ceea ce privește soluția dispusă asupra cererii de anulare a Hotărârii Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. 8/09.10.2017, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru considerentele ce se succed:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamanții își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conținutul concret al hotărârii atacate. Motivarea recursului se rezumă la preluarea integrală a conținutului cererii de chemare în judecată, fără a cuprinde argumente referitoare la sentința atacată, respectiv critici efective la adresa soluției instanței de fond și a raționamentului juridic pe care s-a întemeiat aceasta. Totodată, recurenții nu au indicat nici cazul de casare în care apreciază că se înscriu motivele căii de atac.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind investită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.

Deoarece recurenții-reclamanți nu s-au conformat exigențelor cerute de lege și nu au formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va anula, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 4625 din 13 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția dispusă asupra cererii de anulare a Hotărârii Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. 8/09.10.2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 4625 din 13 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția dispusă asupra cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 65/07.08.2017, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva aceleiași sentințe, în ceea ce privește soluția dispusă asupra cererii de anulare a Hotărârii Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. 8/09.10.2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2021.