ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2104/2021

Ședința publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 23 august 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E. și F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, prin ministrul justiției, modificarea parțială a ordinului nr. 1477/C/2017 și obligarea pârâtului la emiterea de noi ordine de salarizare individuale, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 și până la data de 30.11.2015, respectiv a unei valori de referință sectorială de 445 RON, începând cu data de 01.12.2015 și până la 30.09.2016, obligarea pârâtului la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit referințelor sectoriale menționate anterior și venitul plătit, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă, de la data scadenței și până la data plății integrale.

Prin sentința civilă nr. 1053 pronunțată în data de 8 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de către reclamanții A., B., C., D., E. și F., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, prin ministrul justiției, a anulat în parte ordinul nr. 1477/C/2017, astfel cum a fost rectificat prin ordinul nr. 3888/C/2017, respectiv în privința cuantumului drepturilor salariale stabilite pentru reclamanți, a obligat pârâtul să emită pentru fiecare dintre reclamanți ordinul individual de salarizare, începând cu data de 09.05.2015, cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv a valorii de referință sectorială de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-30.09.2016 și să plătească reclamanților diferențele salariale rezultate în urma emiterii ordinelor menționate mai sus, diferențe calculate pentru perioada 09.04.2015-30.09.2016, care vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății și pentru care se va acorda și dobânda legală, calculată de la scadență și până la data plății integrale.

Împotriva sentinței civile nr. 1053 pronunțată la 8 martie 2018 de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Recurentul a susținut că la data de 21.12.2016 a fost emis Ordinul M.J. nr. 4683 în baza art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 3

1

alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 57/2015 și mai ales ca urmare a Deciziei nr. 794/2016 a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a art. 3

1

alin. (1)

2

din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Prin ordinul menționat mai sus, la art. 1 s-a dispus ca, începând cu 9.04.2015, personalului de specialitate juridică asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiției, care beneficia la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție, să i se recalculeze indemnizația la nivel maxim, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Ulterior, prin OMJ nr. 220/C/01.02.2017 s-a prevăzut că începând cu data de 1 octombrie 2016, personalul de specialitate juridică din aparatul propriu al Ministerului Justiției beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015.

Așadar, OMJ nr. 4683/C/2016, luând în considerare Decizia 23/26.09.2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al ICCJ, care a statuat asupra modului de interpretare a dispozițiilor mai sus arătate, dispune recalcularea la nivel maxim a indemnizațiilor pentru categoria de personal în discuție, începând cu 9 aprilie 2015, realizând o unificare a indemnizațiilor, prin eliminarea diferențelor salariale generate de acordarea unor drepturi într-un anumit sistem, în funcție de actul normativ în vigoare.

Având în vedere că Decizia nr. 794/2016 a CCR face referire la nivelul maxim pentru fiecare funcție, pe familie ocupațională, ținând cont de faptul că valoarea de referință sectorială 405 RON a fost acordată la nivelul ÎCCJ începând cu 1 octombrie 2016, ca urmare a adoptării Ordinului Președintelui ICCJ nr. 283/25.10.2016, doar începând cu această dată se poate face raportarea la un salariu în plată pe familie ocupațională (respectiv la un VRS de 445,5 RON), lucru care s-a realizat, așa cum am arătat mai sus, prin emiterea OMJ nr. 220/2017.

Ulterior, în aplicarea dispozițiilor OMJ nr. 4683/C/2016 și a OMJ nr. 220/C/2017 a fost emis OMJ nr. 1477/C/2017 din data de 24.05.2017, prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizațiilor de încadrare brute lunare și ale sporurilor aferente acestora.

Ținând cont de dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituția României, care statuează că deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor de la data publicării în Monitorul Oficial al României, apreciază că actele administrative prin care au fost stabilite noile cuantumuri ale indemnizației intimaților-reclamanți, anulate în parte de instanța de fond, au fost emise în acord cu Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale, astfel că este neîntemeiată obligarea Ministerului Justiției de a emite noi ordine prin care să se stabilească indemnizația de încadrare prin raportare la valoarea de referință sectorială 405 RON, pentru o perioadă anterioară datei 01.10.2016.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 29 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 5 noiembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Ulterior, la data de 30 martie 2011 recurentul-pârât a depus la dosar o adresă însoțită de un set de înscrisuri prin care a solicitat admiterea recursului, urmând a se constata că acțiunea a rămas fără obiect întrucât prin OMJ nr. 304/C/2019 emis în aplicarea OMJ nr. 2118/C/2018 s-au stabilit indemnizații individuale ale intimaților reclamanți conform valorii sectoriale solicitate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul pârâtului Ministerul Justiției este fondat, în limitele și în limitele și pentru considerentele expuse în continuare.

Reclamanții au solicitat anularea în parte a OMJ nr. 1477/C/2017 și obligarea pârâtului la emiterea de noi ordine de salarizare individuale, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 și până la data de 30.11.2015, respectiv a unei valori de referință sectorială de 445 RON, începând cu data de 01.12.2015 și până la 30.09.2016, obligarea pârâtului la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit referințelor sectoriale menționate anterior și venitul plătit, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă, de la data scadenței și până la data plății integrale.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că la data de 24 mai 2018, pârâtul Ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 2118/C/24.05.2018 prin care s-au soluționat cerințele reclamanților.

Astfel, prin art. 1 al acestui ordin s-a statuat, la alin. (1), că în perioada 09.04.2015-30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii judecătorilor și procurorilor, din Ministerul Justiției este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială 421,36 RON, la alin. (2), că în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON, iar, la alin. (3), că începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcție de valoarea de referință sectorială 463,5 RON.

La art. 3 din ordin s-a prevăzut că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar, pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

Ulterior prin Ordinul nr. 304/C/25.01.2019 emis de Ministrul Justiției s-a prevăzut că:

"Art. 1 (1) În perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, drepturile salariale ale a personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii judecătorilor și procurorilor, din Ministerul Justiției se stabilesc prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, conform celor prevăzute în anexa la prezentul ordin.

(2) În perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, drepturile salariale ale a personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii judecătorilor și procurorilor, din Ministerul Justiției se stabilesc prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON, conform celor prevăzute în anexa la prezentul ordin.

(3) În perioada 01.01.2018 - 30.06.2018, drepturile salariale ale a personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii judecătorilor și procurorilor, din Ministerul Justiției se recalculează, având în vedere cele menționate la alin. (2), conform celor prevăzute în anexa la prezentul ordin.

Art. 2 Plata diferențelor bănești rezultate din aplicarea prezentului ordin se relizează numai după alocarea sumelor corespunzătoare în bugetele Ministerului Justiției, Curții de Apel București și tribunalelor din circumscripția acesteia, în acord cu prevederile legale care reglementează finanțele publice. (...)".

Înalta Curte constată că ordinele menționate anterior stabilesc și recalculează indemnizației reclamanților prin raportare la o valoare de referință sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acțiune.

Prin urmare, avându-se în vedere că, în cursul soluționării cauzei, recurentul-pârât Ministerul Justiției a răspuns pretențiilor intimaților-reclamanți și a procedat la emiterea unui ordin de salarizare prin care s-au stabilit drepturile salariale solicitate prin cererea dedusă judecății, acțiunea a rămas fără obiect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Justiției, va casa sentința și rejudecând va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B., C., D., E., F. și G. moștenitoare a reclamantei A. decedată la data 15 octombrie 2019, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, prin Ministrul justiției, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței nr. 1053 din 08 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B., C., D., E., F. și G. moștenitoare a reclamantei A. decedată la data 15 octombrie 2019, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, prin Ministrul justiției, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 01 aprilie 2021.