ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2102/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2102/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 1 aprilie 2021
Asupra reursului de față, reține următoarele:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 10.08.2016, înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României - prin Prim ministru - B., Instituția Prefectului Județului Suceava - prin Prefect C. și Primăria Pătrăuți - prin primar D., să se dispună:
obligarea Prefectului C. de a face un control guvernamental privind garantarea respectării legii la nivel local Legea nr340/2004 art. 19 alin. (1) lit. c) - acte primar;
obligația de a face - de prefect revocarea Dispoziției nr. 123/2010 a Primăriei Pătrăuți - numirea în funcții de conducere de secretar de comună, la cerere prin transfer, contrar Legii nr. 188/1999 art. 62 - Numiri și art. 58 - Post vacant concurs;
obligația de a face - de prefect, anularea dispoziției nr. 190/2000 privind destituirea reclamantei din funcția publică, contrar Legii nr. 188/1999 art. 78 alin. (3);
obligația de a face - de prefect, calculul sumei și plata salarizării - studii superioare pentru perioada 2010 - 2017, plus calcul și plata majorărilor de întârziere pentru fiecare lună, pentru destiutire abuzivă și ilegală din funcția publică, fiindu-i îngrădit dreptul de a munci.
La termenul de judecată din 11 ianuarie 2018 Tribunalul Suceava a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale față de primul capăt al cererii de chemare în judecată.
Prin sentința nr. 10 pronunțată la 11 ianuarie 2018, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza având ca obiect "alte cereri - obligația de a face " formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României - prin Prim Ministru, Instituția Prefectului Județului Suceava - Prin Prefect și Primăria Pătrăuți - Prin Primar, în favoarea Curții de Apel Suceava - sectia de contencios administrativ și fiscal.
Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ a analizat cu precădere excepțiile invocate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 45 pronunțată la 14 martie 2018, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Prim - ministru B., a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea acestui pârât de a efectua un control guvernamental la Instituția Prefectului Suceava, ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a admis excepția autorității de lucru judecat a celorlalte capete de cerere și a respins capetele de cerere având ca obiect efectuarea unui control de legalitate de către Prefect al actelor emise de Primarul Comunei Pătrăuți, anularea Dispozițiilor 190/2010 și 123/2010 și recalcularea salariilor reclamantei pe ultimii șapte ani, ca inadmisibile.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinței nr. 45 pronunțată la 14 martie 2018 de Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate și pe fond rejudecarea acțiunii.
Apărările formulate de intimată
Intimatul-pârât Prefectul Județului Suceava a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând excepția netimbrării recursului, invocată în ședința publică din data de 01 aprilie 2021, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "(1)Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.", iar dispozițiile art. 33 alin. (1) din același act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".
În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora:
"Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."
Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația recurentei de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, astfel încât prin rezoluția din data de 04.05.2018 s-a dispus citarea acesteia cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON.
De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, recurenta-reclamantă a formulat două cereri de reexaminare, la aceeași instanță, prima cerere fiind respinsă prin încheierea de ședință din data de 7 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017, iar față de cea de-a doua, prin încheierea de ședință din data de 18 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017 s-a admis excepția autorității de lucru judecat din oficiu și s-a respins cererea de reexaminare.
Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deși a fost legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară aferentă recursului promovat, astfel cum rezultă din dovezile/procesele-verbale de înmânare a actelor de procedură de la filele x, recurenta A. nu a respectat cerința prevăzută de dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, ceea ce impune aplicarea sancțiunii anulării căii de atac.
Pentru considerentele expuse și temeiurile de drept indicate, Înalta Curte va dispune anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 45 din 14 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 01 aprilie 2021.