ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3074/2020

Ședința publică din data de 1 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 09.06.2017, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Suceava, Tribunalul Botoșani, Curtea de Apel Suceava, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Suceava nr. 11 din 27 aprilie 2017 și a Deciziei nr. 123 din 23 mai 2017 a Președintelui Curții de Apel Suceava în ceea ce privește valoarea de referință sectorială care a fost avută în vedere la stabilirea salariilor de bază brute lunare ale reclamanților și data de la care s-a dispus aplicarea pentru reclamanți a unei valori de referință sectoriale de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de încadrare pentru reclamanți, personal auxiliar de specialitate și conex din cadrul Tribunalului Suceava prin care să se dispună ca stabilirea salariilor de bază brute lunare să se facă prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 pentru perioada 9 aprilie 2015 - 30 septembrie 2016;

- obligarea pârâților secund și terț la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea prevederilor Legii nr. 71/2005 și a unei valori de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivii Legii nr. 293/2015 respectiv la plata despăgubirilor reprezentând diferențele salariale între veniturile ce le-ar fi obținut prin aplicarea corespunzătoare a Legii nr. 71/2015 și a unei valori de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 și salariile efectiv încasate pentru perioada 9 aprilie 2015 - 30 septembrie 2016, sumă care să fie actualizată cu rata inflației si dobânda legale aferentă, de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plătii efective;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, la emiterea unor grile unice de salarizare pentru personalul auxiliar de specialitate și conex, la nivelul cel mai mare aflat în plată pentru fiecare funcție din familia ocupațională Justiție, cu luarea în considerare a grilelor de salarizare stabilite în baza acelorași acte normative, pentru personalul auxiliar și conex din cadrul Parchetelor și din cadrul Curților de Apel care au admis contestațiile și au dispus recalcularea salariilor potrivit grilelor de la Parchete, conform Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016 și a Deciziei nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin sentința civilă nr. 932 din 5 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice și s-a respins cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu acești pârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., toți prin mandatar A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava și Ministerul Finanțelor Publice, a fost anulată în parte Hotărârea nr. 11/27.04.2017 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Suceava și Decizia nr. 123/23.05.2017 a Președintelui Curții de Apel Suceava, respectiv în ceea ce privește data de la care personalul auxiliar și conex din cadrul instanțelor aflate în circumscripția Curții de Apel Suceava beneficiază de un salariu de bază brut lunar stabilit prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit legii nr. 293/2015, a fost obligată pârâta Curtea de Apel Suceava, prin Președinte, să emită în favoarea reclamanților, personal auxiliar în cadrul Tribunalului Suceava și Curții de Apel Suceava, cu luarea în considerare pentru fiecare reclamant a datei de numire în funcție/datei de încetare a funcției, Decizie de stabilire a drepturilor salariate producătoare de efecte juridice astfel: pentru perioada 09.04.2015 -30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON; pentru perioada 01.12.2015 - 30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON (405+10%), au fost obligați pârâții Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani să plătească fiecărui reclamant diferențele salariale rezultate (cu luarea în considerare pentru fiecare reclamant a datei de numire în funcție/datei de încetare a funcției), aferente perioadei 09.04.2015-30.09.2016, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective și s-a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 932 din 5 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâtii Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava au declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate.

Recurentii-pârâți au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, apreciind că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât drepturile pretinse de reclamanti au fost acordate în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, au susținut recurenții pârât că la nivelul Curții de Apel Suceava s-a realizat aplicarea Legii nr. 71/2015, sens în care s-a emis Decizia nr. 123 din data de 23 mai 2017, prin care s-a asigurat o uniformizare de natură salarială pentru persoanele aflate din punct de vedere profesional în aceeași situație juridică la nivelul maxim al salariului de bază brut lunar și al sporurilor din cadrul instanțelor aflate în circumscripția acestei curți de apel.

Au mai arătat că, din punct de vedere juridic, de la data de 9 aprilie 2015, personalul auxiliar de specialitate a dobândit dreptul de a avea salariile de bază și sporurile egalizate cu cele în plată pentru aceeași funcție/grad/treaptă și aceleași condiții de muncă, reclamanții nefăcând dovada existenței în plată la una dintre instanțele judecătorești/unități de parchet a valorii de referință sectorială de 405 RON în perioada 9 aprilie 2015 - 30 noiembrie 2015, respectiv de 445,5 RON în perioada 1 decembrie 2015 - 30 septembrie 2016, în opinia acestora, decizia Curții Constituționale nr. 794/2016 neavând efecte retroactive.

Cu privire la obligarea pârâților la plata diferenței dintre drepturile salariale recalculate potrivit sentinței și drepturile salariale efectiv plătite reclamanților, actualizate cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale penalizatoare, calculate de la data scadenței diferențelor salariale salariale până la plata efectivă a acestora, recurenții au invocat prevederile art. 13 din O.U.G. nr. 99/2016 cu privire la prorogarea unor termene și la acordarea dobânzii legale de la data la care hotărârea a rămas executorie, solicitând ca plata diferențelor salariale să se facă potrivit dispozițiilor legale în vigoare.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4.1 Prin întâmpinarea formulată, intimații-reclamanți au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

4.2 Prin întâmpinarea formulată de intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice s-a invocat faptul că nu a fost recurată soluția pe capetele de cerere respinse pentru lipsa calității procesuale pasive a Ministerului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru, în cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 21 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 25 martie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul din 25 martie 2020, cauza a fost suspendată de plin drept, conform art. 42 alin. (6) din Decretul Președintelui României nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgentă pe teritoriul României, fără efectuarea vreunui act de procedură, prin rezoluția din data de 21 mai 2020, fixându-se termen pentru redeschiderea judecății la data de 1 iulie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Recurentii-pârâti au depus la dosar concluzii scrise prin care au invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii, având în vedere emiterea Deciziei nr. 143/2018 a Curții de Apel Suceava, pe care au atașat-o, în copie.

La termenul din data de 1 iulie 2020, Înalta Curte a dispus rectificarea citativului, în sensul scoaterii din cauză a intimaților-pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, întrucât soluțiile cu privire la aceste părți nu au fost recurate, intrând în puterea lucrului judecat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de Curtea de Apel Suceava este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, urmând să îl admită, ca atare și totodată, să respingă recursul declarat de pârâtul Tribunalul Suceava, ca nefondat.

Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamanții, personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Suceava, Tribunalul Botoșani, Curtea de Apel Suceava, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Suceava nr. 11 din 27 aprilie 2017 și a Deciziei nr. 123 din 23 mai 2017 a Președintelui Curții de Apel Suceava în ceea ce privește valoarea de referință sectorială care a fost avută în vedere la stabilirea salariilor de bază brute lunare ale reclamanților și data de la care s-a dispus aplicarea pentru reclamanți a unei valori de referință sectoriale de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de încadrare pentru reclamanți, personal auxiliar de specialitate și conex din cadrul Tribunalului Suceava prin care să se dispună ca stabilirea salariilor de bază brute lunare să se facă prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 pentru perioada 9 aprilie 2015 - 30 septembrie 2016;

- obligarea pârâților secund și terț la repararea prejudiciului creat respectiv la plata despăgubirilor reprezentând diferențele salariale între veniturile ce le-ar fi obținut prin aplicarea corespunzătoare a Legii nr. 71/2015 și a unei valori de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 și salariile efectiv încasate pentru perioada 9 aprilie 2015 - 30 septembrie 2016, sumă care să fie actualizată cu rata inflației si dobânda legale aferentă, de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plătii efective;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, la emiterea unor grile unice de salarizare pentru personalul auxiliar de specialitate și conex, la nivelul cel mai mare aflat în plată pentru fiecare funcție din familia ocupațională Justiție, cu luarea în considerare a grilelor de salarizare stabilite în baza acelorași acte normative, pentru personalul auxiliar și conex din cadrul Parchetelor și din cadrul Curților de Apel care au admis contestațiile și au dispus recalcularea salariilor potrivit grilelor de la Parchete, conform Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016 și a Deciziei nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin sentința recurată a fost admisă în parte acțiunea, a fost anulată în parte Hotărârea nr. 11/27.04.2017 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Suceava și Decizia nr. 123/23.05.2017 a Președintelui Curții de Apel Suceava, respectiv în ceea ce privește data de la care personalul auxiliar și conex din cadrul instanțelor aflate în circumscripția Curții de Apel Suceava beneficiază de un salariu de bază brut lunar stabilit prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit legii nr. 293/2015, a fost obligată pârâta Curtea de Apel Suceava, prin Președinte, să emită în favoarea reclamanților, personal auxiliar în cadrul Tribunalului Suceava și Curții de Apel Suceava, cu luarea în considerare pentru fiecare reclamant a datei de numire în funcție/datei de încetare a funcției, Decizie de stabilire a drepturilor salariate producătoare de efecte juridice astfel: pentru perioada 09.04.2015 -30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON; pentru perioada 01.12.2015 - 30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON (405+10%), au fost obligați pârâții Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani să plătească fiecărui reclamant diferențele salariale rezultate (cu luarea în considerare pentru fiecare reclamant a datei de numire în funcție/datei de încetare a funcției), aferente perioadei 09.04.2015-30.09.2016, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective.

Înalta Curte constată că, la data de 14 iunie 2018, pârâta Curtea de Apel Suceava a emis Decizia nr. 143/2018, prin care s-au statuat următoarele:

"Art. 1 (1) În perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor aflate în raza teritorială a Curții de Apel Suceava beneficiază de salarii brute stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON.

(2) În perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor aflate în raza teritorială a Curții de Apel Suceava beneficiază de salarii brute stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON.

(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017, drepturile salariale pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor aflate în raza teritorială a Curții de Apel Suceava ale căror salarii de bază acordate pentru luna decembrie 2017, majorate cu 25%), respectiv cu 28,5% în cazul persoanelor scutite de impozit pe venit, sunt mai mici decât cele stabilite potrivit Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022, se recalculează, având în vedere cele menționate la alin. (2), și sunt cele prevăzute în coloanele 9-11 din Anexele nr. I-VI la prezenta decizie.

(4) Începând cu data de 1 ianuarie 2018, personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor aflate în raza teritorială a Curții de Apel Suceava, ale căror salarii de bază acordate pentru luna decembrie 2017, majorate cu 25%, respectiv cu 28,5% în cazul persoanelor scutite de impozit pe venit, sunt mai mari decât cele stabilite potrivit Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022, beneficiază de salariile de bază și sporurile prevăzute în coloanele 13-15 din anexele nr. I-VI la prezenta decizie.

(5) începând cu data de 1 ianuarie 2018, personalul auxiliar de specialitate prevăzut la alin. (4) beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 10%, de sporul pentru păstrarea confidențialității de 5% și de sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15%, aplicate la salariul de bază lunar,

Art. 2 Plata drepturilor salariale prin raportare la valorile de referință sectorială prevăzute Ia art. 1 se va realiza după cum urmează:

a) începând cu luna august 2018, pentru drepturile salariale aferente lunii iulie 2018;

b) pentru perioada 9 aprilie 2015 - 30 iunie 2018, după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Curții de Apel Suceava."

Recurentii-pârâti au susținut că, urmare a emiterii Deciziei nr. 143/2018 a Curții de Apel Suceava, acțiunea reclamantilor a rămas fără obiect, susținere pe care Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată.

Astfel, obiectul acțiunii de față este reprezentat de pretenția reclamanților de a le fi recunoscute, calculate și achitate drepturile salariale potrivit prevederilor art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, având în vedere refuzul pârâtei de a răspunde solicitării de emitere a unei noi decizii de salarizare, în conformitate cu acest text de lege, obiectul acțiunii existând atât la data introducerii cererii, cât și la data pronunțării hotărârii de fond.

Instanța de control judiciar apreciază că emiterea Deciziei nr. 143/2018 a Curții de Apel Suceava nu afectează, prin ea însăși, legalitatea sentinței recurate, fiind o împrejurare ulterioară pronunțării acesteia, dar pune problema subzistenței obiectului capătului de cerere privind obligarea pârâtei Curtea de Apel Suceava la emiterea actului administrativ decizie de salarizare, având în vedere că la acest moment actul contestat nu își mai produce efectele fiind înlocuit de Decizia nr. 143/2018, prin care a fost satisfăcută pretenția reclamanților de a le fi recunoscute drepturile salariale potrivit prevederilor art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, motiv pentru care subzistă doar obiectul capătului de cerere privind calcularea/plata acestor drepturi salariale, astfel cum s-a solicitat prin demersul judiciar inițiat de către aceștia.

Astfel, Înalta Curte amintește că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenții, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că deși condiția existenței obiectului acțiunii a fost îndeplinită la data promovării acțiunii, ulterior, ca urmare a emiterii de către pârâta Curtea de Apel Suceava a Deciziei nr. 143/2018, prin care pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor aflate în raza teritorială a Curții de Apel Suceava beneficiază de salarii brute stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON (art. 1 alin. (1), iar pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor aflate în raza teritorială a Curții de Apel Suceava beneficiază de salarii brute stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON (art. 1 alin. (2), urmând a se recalcula drepturile salariale la valorile stabilite, reclamanții aflându-se, în anexele menționate, la pozițiile nr. 7-10, 16-17 și a satisfacerii pretențiilor reclamantilor, în sensul că, potrivit noii decizii de salarizare, care a înlocuit decizia contestată, la calculul drepturilor salariale raportarea se face la o valoare sectorială de referință mai mare decât cea solicitată prin acțiune și acordată prin sentința recurată, obiectul cererii sub acest aspect nu mai subzistă.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că prin Decizie nr. 143/2018 au fost recunoscute drepturile salariale pretinse de reclamanti, fiind realizată pretenția concretă dedusă judecății, astfel că demersul judiciar privind emiterea de către Curtea de Apel Suceava a deciziei de salarizare este la acest moment lipsit de obiect, urmând să fie respins ca atare.

Constatând că, prin hotărârea recurată, s-a stabilit în sarcina pârâtilor, obligația subsecventă de plată către reclamanți a diferențelor salariale dintre drepturile achitate acestuia începând cu data de 09.04.2015 și cele stabilite prin prezenta hotărâre, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală de la data scadenței până la data plății efective, Înalta Curte urmează să mențină aceste dispoziții, având în vedere că prin emiterea ordinului de salarizare și rămânerea fără obiect a acestui capăt de cerere nu este atrasă modificarea sentinței atacate în ceea ce privește recalcularea/plata diferențelor salariale, actualizate cu indicele de inflație și plata dobânzilor legale aferente, calculate până la data plății efective, la dosar nefiind depuse dovezi din care să rezulte și îndeplinirea acestor obligații.

Potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul constatării nelegalității actului administrativ vătămător, persoana vătămată este îndreptățită la recuperarea prejudiciului cauzat prin vătămarea drepturilor sale, care este compus atât din debitul principal, cât și din beneficiul nerealizat.

Astfel, cu privire la cererea de plată a despăgubirilor, Înalta Curte reține că, prin omisiunea pârâtului de a emite ordinul de salarizare cu indemnizația de încadrare raportat la valoarea de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, astfel cum prevedeau dispozițiile legale, s-a creat un prejudiciu în patrimoniul reclamanților, în înțelesul art. 1531 din C. civ. din 2009, condițiile angajării răspunderii fiind îndeplinite.

Prin urmare, reclamanții au dreptul la repararea pagubei cauzate, constând în diferența de drepturi salariale dintre suma încasată cu titlu de indemnizație și suma ce ar fi obținut-o prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 la zi.

În privința cererii de actualizare a sumei astfel stabilite, cu indicele de inflație, precum și a cererii de obligare a pârâtului la plata dobânzilor legale penalizatoare, prin Decizia nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație si Justiție - Completul competent sa judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, s-a reținut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflație acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naționale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale, acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza întâi și art. 1535 alin. (1) din C. civ. din 2009.

În consecință, constatând că în cauză se impune repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamanți prin emiterea unui act administrativ a cărui aplicare a fost înlăturată retroactiv de însuși emitentul acestuia, prin emiterea unui alt act de valoare egală, cu efecte de la data de 9 aprilie 2015, Înalta Curte urmează să mențină celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Totodată, vor fi menținute și soluțiile date de prima instanță excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, în considerarea faptului că împotriva acestora nu s-a exercitat calea de atac a recursului.

Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Tribunalul Suceava este nefondat, pentru argumentele prezentate anterior cu privire la menținerea dispozițiilor sentinței recurate referitoare la obligația de plată a diferenței de drepturi salariale și a actualizării acestora cu indicele de inflație și dobânda legală.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarant de pârâta Curtea de Apel Suceava, va casa, în parte, sentința recurată și rejudecând: va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei Curtea de Apel Suceava la emiterea actului administrativ decizie de salarizare, ca rămas fără obiect; va menține celelalte dispoziții ale sentinței și va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Tribunalul Suceava împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Curtea de Apel Suceava împotriva sentinței nr. 932 din 5 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și, rejudecând:

Respinge capătul de cerere formulat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. privind obligarea pârâtei Curtea de Apel Suceava la emiterea actului administrativ decizie de salarizare, ca rămas fără obiect.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Tribunalul Suceava împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 iulie 2020.