ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1027/2020

Ședința publică din data de 20 februarie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 31.05.2017, sub nr. de dosar x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. și R. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani, anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Suceava nr. 11 din 27 aprilie 2017 și a Deciziei nr. 123 din 23 mai 2017 a Președintelui Curții de Apel Suceava, în ceea ce privește valoarea de referință sectorială care a fost avută în vedere la stabilirea salariilor de bază brute lunare ale reclamanților și data de la care s-a dispus aplicarea pentru reclamanți a unei valori de referință sectoriale de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 și obligarea la emiterea unei noi decizii de încadrare pentru reclamanții, personal auxiliar de specialitate și conex din cadrul Judecătoriei Dorohoi prin care să se dispună ca stabilirea salariilor de bază brute lunare în ceea ce îi privește să se facă prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 pentru perioada 9 aprilie 2015 - 30 septembrie 2016, obligarea la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea prevederilor Legii nr. 71/2005 și a unei valori de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015, respectiv la plata despăgubirilor reprezentând diferențele salariate între veniturile ce le-ar fi obținut prin aplicarea corespunzătoare a Legii nr. 71/2015 și a unei valori de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 și salariile efectiv încasate pentru perioada 9 aprilie 2015 - 30 septembrie 2016, sumă care să fie actualizată cu rata inflației și dobânda legală aferentă, de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 4214 din 8 noiembrie 2017, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției.

A admis excepția lipsei calității procesual pasive a Curții de Apel Suceava în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect despăgubiri.

A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. și R.,în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava, și Tribunalul Botoșani.

A anulat Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Suceava nr. 11/27.04.2017 și Decizia Președintelui Curții de Apel Suceava nr. 123/23.05.2017.

A obligat pârâta Curtea de Apel Suceava prin președinte să emită reclamanților decizie de stabilire a drepturilor salariale individuale, astfel:- producătoare de efecte juridice în perioada 09.04.2015-30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON;- producătoare de efecte juridice în perioada 01.12.2015-30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON.

A obligat pârâtul Tribunalul Botoșani la plata către reclamanți a diferențelor salariale rezultate, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății.

A respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins capătul de cerere având ca obiect despăgubiri formulat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Suceava ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva sentinței civile recurate au formulat recurs pârâții Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani.

Recuenta-pârâtă Curtea de Apel Suceava a criticat hotărârea recurată arătând că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut la pct. 8 din cuprinsul alin. (1) al art. 488 din C. proc. civ., astfel încât, pe cale de consecință, a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

A arătat recurenta că la nivelul Curții de Apel Suceava, s-a făcut aplicarea Legii nr. 71/2015, sens în care pe data de 23 mai 2017 s-a emis Decizia nr. 123 prin care s-a asigurat o uniformizare de natură salarială pentru persoanele aflate din punct de vedere profesional în aceeași situație juridică (fiind încadrate în aceeași instituție/instanță de același grad, pe aceeași funcție, aceleași grad/aceeași treaptă, aceeași gradație, aceeași vechime în muncă și în funcție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții) la nivelul maxim al salariului de bază brut lunar și al sporurilor din cadrul instanțelor aflate în circumscripția Curții de Apel Suceava.

A mai arătat recurenta că nivelul maxim al salariilor de bază ale personalului auxiliar de specialitate și conex la nivelul întregului sistem al justiției, la data de 9 aprilie 2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015), este cel stabilit prin raportare la o valoare de referință sectorială de 305 RON, excepție făcând specialiștii IT, ale căror salarii de bază sunt, începând cu data de 18 aprilie 2008, data intrării în vigoare a Legii nr. 97/2008, similare indemnizațiilor de încadrare ale judecătorilor de judecătorie cu 3 ani vechime, stabilite prin înmulțirea coeficientului de multiplicare prevăzut la nr. crt. 28 lit. A) din anexa O.U.G. nr. 27/2006, respectiv 13,5 cu valoarea de referință sectorială.

Recurenta a făcut referire la O.G. nr. 13/2008 privind creșterile salariale aplicabile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2008, arătând că, din punct de vedere juridic, de la data de 9 aprilie 2015, personalul auxiliar de specialitate a dobândit dreptul de a avea salariile de bază și sporurile egalizate cu cele în plată pentru aceeași funcție/grad/treaptă și gradație și aceleași condiții de muncă. Or, reclamanții nu au făcut proba existenței în plată la una dintre instanțele judecătorești/la una dintre unitățile de parchet a valorii de referință sectorială de 405 RON în perioada 9 aprilie 2015 -30 noiembrie 2015, respectiv de 445,5 RON în perioada 1 decembrie 2015 -30 septembrie 2016.

De asemenea, recurenta a făcut trimitere la Decizia nr. 123 emisă de președintele Curții de Apel Suceava, pe data de 23 mai 2017, în conformitate cu Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3

1

, alin. (1

2

) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, arătând recurenta că, începând cu data de 1 octombrie 2016, personalul auxiliar de specialitate și personalul conex din cadrul instanțelor aflate în raza teritorială a Curții de Apel Suceava beneficiază de salarii brute lunare stabilite conform grilei unice de salarizare aplicată la nivelul parchetelor, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015.

A susținut recurenta că decizia Curții Constituționale nu are efecte retroactive.

A mai arătat recurenta că în ceea ce privește obligarea Curții de Apel Suceava la plata diferențelor dintre drepturile salariale recalculate potrivit sentinței și drepturile salariale efectiv plătite reclamanților, actualizate cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale penalizatoare calculată de la data scadenței diferențelor salariale până la plata efectivă a acestora, modalitatea de punere în executare a hotărârilor judecătorești având ca obiect acordarea de diferențe salariale este reglementată pe cale legislativă, situație prev. de O.U.G. nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu privire la prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, la art. 13.

Recurentul Tribunalul Botoșani a criticat soluția primei instanțe sub aspectul neteminiciei și nelegalității raportat la dispozițiile legale incidente în cauză și pe cale de consecință, a solicitat admiterea recursului și schimbarea în tot a sentinței civile nr. 4214/08.11.2017.

A arătat recurenta că după enumerarea modificărilor legislative intervenite începând cu anul 2014 și până în prezent, cu privire la personalul plătit din fondurile publice, instanța de fond a reținut în motivarea hotărârii că, "Față de momentul de referință 09.04.2015, se confirmă la unul dintre ordonatorii principali de credite din familia ocupațională"Justiție",și anume Consiliul Superior al Magistraturii, existența unui nivel de salarizare stabilit prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, ca efect al unei hotărâri judecătorești definitive ". Cuantumul valorii de referință sectorială de 405 RON, așa cum a reținut si prima instanța, este cuantumul stabilit prin hotărâre judecătorească.

Recurentul -pârât Tribunalul Botoșani a făcut trimitere la, art. 3

1

alin, (1) și art. 1

2

din O.U.G. nr. 57/2015, susținând că, pronunțând o astfel de soluție, instanța de fond inlătură de la aplicare dispozițiile exprese ale O.U.G. nr 57/2015 cu privire la data de la care beneficiază de salarizarea la nivel maxim al salariului de baza de incadrare personalul auxiliar și conex din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv luna august 2016, și, totodat,ă dispozițiile cu privire la drepturile salariale stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești.

A accepta modul de interpretate și aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 83/2014 și O.U.G. nr. 57/2015, așa cum a statuat prima instanță, ar însemna, în fapt, să ignorăm dispozițiile legii și să extindem efectele acestora asupra unor categorii pe care nu le prevede în mod expres.

Intr-adevăr, reglementarea succesivă și necorelată din domeniul salarizării a condus în ultimul timp la diferențe salariale ce au determinat legiuitorul să intervină pentru înlăturarea inechităților. In acest scop, a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, prin care s-a urmărit evitarea discriminărilor salariale între titularii funcțiilor publice salarizate potrivit Legii- cadru nr. 284/2010, cu consecința egalizării, la nivelul cel mai înalt în plată, a drepturilor salariale ale persoanelor aflate în situații similare în cadrul aceluiași ordonator însă, pentru perioada supusă judecății, dispozițiile legale invocate de reclamanți și de către instanța de fond, art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 83/2014 nu fac referire la personalul auxiliar si conex din cadrul instanțelor judecătorești, textul de lege vizează expres si limitativ categoriile cărora le sunt aplicabile aceste prevederi, "Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum si personalul din cadrul Consiliului Concurentei și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de an cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții".

Acordarea pe cale judecătorească în favoarea reclamanților a unor drepturi de natură salarială care nu sunt prevăzute de nici un act normativ, constituie o încălcare a principiului separației puterilor in stat, instanța de judecată substituindu-se voinței legiuitorului. Angajatorul nu poate fi obligat să plătească retroactiv și în viitor alte drepturi salariale decât cele stabilite prin Legea cadru de salarizare.

În concluzie, a susținut recurentul că drepturile salariale cuvenite reclamanților au fost stabilite cu luarea în considerare a dispozițiilor legale, dispoziții în temeiul cărora Curtea de Apel Suceava a emis Hotărârea nr. 11/27.04.2017 și Decizia nr. 123 din 23.05.2017 pe care le consideră temeinice și legale.

Recurenta-pârâtă Curtea de Apel Suceava a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea pretențiilor reclamanților ca fiind rămase fără obiect, întrucât Președintele Curții de Apel Suceava a emis Decizia nr. 143/14 iunie 2018.

A solicitat respingerea pretențiilor reclamanților personal auxiliar de specialitate, ca fiind rămase fără obiect, întrucât Președintele Curții de Apel Suceava a emis Decizia nr. 143 din 14 iunie 2018, prin care s-a decis că personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor aflate în raza teritorială a Curții de Apel Suceava beneficiază de salarii brute stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017.

Pe cale de consecință, având în vedere că dobânda legală și actualizarea cu indicele inflației sunt accesorii debitului principal, rezultă că și capătul de cerere cu privire la această solicitare rămâne fără obiect.

Drept pentru care a solicitat admiterea recursului declarat, casarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților personal auxiliar de specialitate și conex ca fiind rămasă fără obiect.

A anexat, în copie, Decizia nr. 143 din 14 iunie 2018 a Președintelui Curții de Apel Suceava.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând recursurile formulate, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate și le va respinge pentru următoarele considerente:

Din probele administrate la dosarul cauzei rezultă că prin Decizia nr. 34/02.02.2017 emisă de președintele Curții de Apel Suceava s-a dispus ca, începând cu data de 01.10.2016, personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Curții de Apel Suceava și instanțelor arondate să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază, calculat prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, la care se adaugă majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate.

Împotriva acestei decizii reclamanții au formulat contestație administrativă, sub aspectul modului de calcul al drepturilor salariale, solicitând ca nivelul maxim al indemnizației de încadrare brută să fie stabilit prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, majorată cu 10%, de la data de 01.12.2015

Contestația a fost admisă în parte prin Hotărârea nr. 11/27.04.2017, adoptată de către Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava, în sensul că s-a dispus recalcularea drepturilor salariale ale întregului personal auxiliar de specialitate și conex, ale specialiștilor IT din cadrul Curții și al instanțelor din circumscripția acesteia, începând cu data de 01.08.2016, conform grilei unice de salarizare aplicată la nivelul parchetelor, contestația fiind respinsă în rest.

Prin Decizia nr. 123/23.05.2017 emisă de către președintele Curții de Apel Bacău s-a dispus ca, începând cu data de 9 aprilie 2015, personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor aflate pe raza teritorială a Curții de Apel Suceava, care beneficia la acea dată de un cuantum al salariului de bază brut lunar și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție grad/treaptă, gradație și vechime în funcție, să se recalculeze la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. De asemenea, s-a dispus ca, începând cu data de 1 august 2016, salariile brute lunare să se stabilească conform grilei unice de salarizare aplicată la nivelul parchetelor, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015, în cazul personalului auxiliar de specialitate și conex. și la o valoare de referință de 381,823 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 în cazul specialiștilor IT, iar începând cu data de 1 octombrie 2016 prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015.

Înalta Curte reține că nu poate fi reținută încălcarea principiului neretroactivității câtă vreme, pentru a pronunța soluția atacată, instanța de fond a făcut aplicarea art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, potrivit căruia:

"(1) în anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ca modificările ulterioare. (2) In anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acorda personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (...) (5

1

) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îsi desfășoară activitatea în aceleași condiții".

În considerarea efectului obligatoriu al dezlegării date de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 23/2016, în mod corect a constatat instanța de fond că dispozițiile art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, se aplică și reclamanților din prezenta cauză, în condițiile în care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mic decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, astfel că sunt îndreptățiți la emiterea ordinelor de încadrare salarială cu luarea în considerare a nivelului maxim al salariilor de bază și al sporurilor pentru funcții similare.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21 decembrie 2016, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 3

1

alin. (1^2) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale.

A reținut Curtea Constituțională, ca efect al neconstituționalității art. 3

1

alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016), că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 3

1

alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Așadar, personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică.

Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că revine Curții de Apel Suceava prin Președinte obligația de a proceda, din data de 09.04.2015, la o încadrare la nivel maxim sub aspectul indemnizației cuvenite, respectiv prin recunoașterea unei valori de referință sectoriale de 405 RON, majorată cu 10% în condițiile Legii nr. 293/2015).

Cum, prin Decizia nr. 794/15.12.2016, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 sunt neconstituționale, instanța de fond a reținut considerentele acestei decizii în motivarea hotărârii, acest aspect subliniind temeinicia raționamentului juridic folosit în aplicarea textelor de lege aplicate, cu respectarea perioadei de reglementare a fiecărui text citat, fără a se face aplicarea acestora înaintea intrării în vigoare a legii aplicabile.

Nu se poate reține că instanța de fond a pronunțat hotărârea întemeindu-se pe dispoziții legale adoptate ulterior datei de 09.04.2015, apreciindu-se în mod greșit de către recurenți că a fost, astfel, încălcat principiul neretroactivității legii.

De asemenea, se constată că instanța de fond a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, anulând în parte Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Suceava nr. 11/27.04.2017 și Decizia Președintelui Curții de Apel Suceava nr. 123/23.05.2017, reținând obligația Curții de Apel Suceava, prin președinte, să emită reclamanților o nouă decizie de stabilire a drepturilor salariale individuale, astfel: producătoare de efecte juridice în perioada 09.04.2015-30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON; producătoare de efecte juridice în perioada 01.12.2015-30.09.2016 (obligația a fost recunoscută de pârât începând cu data de 01.10.2016), cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON (valoarea de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% în condițiile Legii nr. 293/2015).

De asemenea, s-a dispus obligarea pârâtului Tribunalul Botoșani să achite reclamanților diferențele dintre, pe de o parte, drepturile salariale recalculate prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, și prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015, pentru perioada 01.12.2015- 30.10.2016, iar pe de altă parte, drepturile salariale efectiv plătite reclamanților începând cu data de 09.04.2015.

Aplicarea corectă a legii reiese și din faptul ca instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției si a respins acțiunea formulată de reclamanti în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

De asemeena, a reținut prima instanță că, potrivit art. 36 și art. 44 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, "Curțile de apel sunt instanțe cu personalitate juridică, (…).", "Tribunalele sunt instanțe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui județ și al municipiului București, (…)" (art. 36), respectiv "Președinții curților de apel au calitatea de ordonator secundar de credite, iar președinții tribunalelor au calitatea de ordonator terțiar de credite" (art. 44).

Astfel, pentru că reclamanții fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul Judecătoriei Dorohoi, calitatea de ordonator terțiar de credite și debitor al plății drepturilor salariale invocate de acestea se găsește la nivelul Tribunalului Botoșani, față de care reclamanții se află în raport de serviciu.

În aceste condiții, în cauza de față nu este justificată calitatea procesuală pasivă în ceea ce o privește pe pârâta Curtea de Apel Suceava referitor la capătul de cerere privind plata diferențelor salariale rezultate, drepturi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală, astfel că instanța a admis excepția în discuție și a respins acest capăt de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Suceava, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Nu în ultimul rând, în mod corect instanța de fond a avut în vedere că, potrivit art. 1

1

din Legea nr. 293/2015, prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu data de 1 decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul prevăzut în anexele acestei legi, respectiv anexa nr. VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție", se majorează cu 10% față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015.

În raport cu prevederile citate, Înalta Curte constată că prima instanță în mod corect a reținut că valoarea sectorială în raport cu care trebuie calculate drepturile salariale ale reclamanților este producătoare de efecte juridice în perioada 09.04.2015-30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, precum și producătoare de efecte juridice în perioada 01.12.2015-30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON, și a obligat pârâta Curtea de Apel Suceava la plata către reclamanți a diferențelor salariale, actualizată cu indicele de inflație pozitiv.

Instanța de fond a avut în vedere situația de fapt existentă la data pronunțării hotărârii, raportându-se la familia ocupațională "Justiție" reglementată de Anexa VI a Legii - cadru nr. 284/2010 și la ordonatorii principali de credite indicați în normele juridice respective, reținându-se că, în cauză, față de 09.04.2015, data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, se confirmă la unul dintre ordonatorii principali de credite din familia ocupațională "Justiție" - Consiliul Superior al Magistraturii - existența unui nivel de salarizare stabilit prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON ca efect al unei hotărâri judecătorești.

În acest sens, prima instanță a avut în vedere că prin sentința civilă nr. 48/13.01.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, definitivă prin respingerea recursului de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal prin Decizia la data de 22.06.2017, Consiliul Superior al Magistraturii a fost obligat «să emită dispoziții de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015».

În consecință, la data pronunțării hotărârii primei instanțe atacată cu prezentul recurs, sentința nr. 48/2017, definitivă, producea efecte juridice, atestând astfel la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 o valoare maximă de referință sectorială în cuantum de 405 RON în familia ocupațională "Justiție".

Pentru aceste considerente, Înalta Curte nu poate primi critica recurenului-pârât Tribunalul Botoșani potrivit căreia acordarea pe cale judecătorească în favoarea reclamanților a unor drepturi de natură salarială care nu sunt prevăzute de nici un act normativ constituie o încălcare a principiului separației puterilor in stat, instanța de judecată substituindu-se voinței legiuitorului. Angajatorul nu poate fi obligat să plătească retroactiv și în viitor alte drepturi salariale decât cele stabilite prin Legea cadru de salarizare.

Toate aceste drepturi salariale ale reclamanților sunt acordate conform normelor legale în materie arătate mai sus, instanța de fond arătând în concret dispozițiile legale precum și dispozițiile Deciziei nr. 23/26.09.2016 a ICCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum și Decizia nr. 794/15.12.2016 a Curții Constituționale a României, care au condus la stabilirea acestor drepturi.

Așa fiind, toate aceste aspecte au fost analizate în mod corect de către instanța de fond, astfel încât Înalta Curte constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâții Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani împotriva sentinței civile nr. 4214 din 8 noiembrie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2020.