ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1629/2021

Ședința publică din data de 17 martie 2021

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 13 martie 2019, sub nr. x/2019, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele RNP Romsilva și Direcția Silvică Prahova, revizuirea deciziei nr. 1233 din 7 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 322 punctele 2, 6 și 7 din vechiul C. proc. civ.

Intimatele RNP Romsilva și Direcția Silvică Prahova nu au formulat întâmpinare.

Prin încheierea de ședință din 12 iunie 2019, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării cererii de revizuire, pentru lipsa părților, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. de la 1865.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.(...)."

Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 1 an din culpa părților.

Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 1 an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 12 iunie 2019, judecata cererii de revizuire a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. de la 1865, având în vedere că, părțile, deși legal citate, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 5 decembrie 2019, revizuentul a formulat cerere de reluare a judecății cauzei, însă prin încheierea din data de 26 februarie 2020, Înalta Curte a menținut măsura suspendării judecării cererii de revizuire, dispusă prin încheierea de ședință din data de 12 iunie 2019.

Încheierea de ședință din data de 12 iunie 2019 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de un an prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 12 iunie 2020.

Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură, în termenul de perimare, conform art. 249 C. proc. civ. și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 250 C. proc. civ.

Deși revizuentul a formulat o a doua cerere de repunere pe rol a cauzei la data de 18.12.2020, fiind înregistrată după împlinirea termenului de perimare, este prioritară soluționarea excepției de perimare.

În consecință, ca urmare a rămânerii cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de un an, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 248 și art. 252 din C. proc. civ. de la 1865.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1233 din 7 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2021.