ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 379/2020

Asupra prezentei cereri de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 9 iulie 2018, sub nr. x/2018, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, revizuienta A., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat revizuirea încheierii de ședință din data de 24 mai 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018

Intimatul Ministerul Finanțelor Publice nu a depus la dosar întâmpinare.

Prin încheierea de ședință din 25 septembrie 2018, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării cererii de revizuire formulată de cererea de revizuire formulată de revizuienta A., în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.(...)."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Instanța va suspenda judecata: 2. dacă nici una din părți nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 25 septembrie 2018, a fost dispusă suspendarea judecării cererii de revizuire, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de ședință din data de 25 septembrie 2018 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de un an prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 25 septembrie 2019.

Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 245 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură, conform art. 249 C. proc. civ. și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 250 C. proc. civ.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de un an, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 248 și art. 252 din C. proc. civ. de la 1865.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuienta A. împotriva încheierii de ședință din data de 24 mai 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2020.