ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1309/2022

Ședința publică din data de 3 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția A VIII A contencios administrativ și fiscal, la data de 6.08.2013, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului solicitând anularea Deciziei nr. 386/18.07.2013, comunicată cu adresa CNA nr. 584 din 24.07.2013.

La data de 21.11.2013, reclamanta a formulat o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, solicitând: suspendarea executării Deciziei CNA nr. 386/18.07.2013 până la pronunțarea unei hotărâri definitive; anularea Deciziei CNA nr. 386/18.07.2013.

În subsidiar, în situația respingerii cererii de anulare, transformarea amenzii de 10.000 RON în somație publică.

Prin sentința nr. 218 din 24 ianuarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței a declarat recurs nr. 218 din 24 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. susținând, în esență, că: sentința nu cuprinde motive pe care se întemeiază, motivele invocate sunt străine de natura cauzei, și a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. Susține recurenta că, art. 90 alin. (1) nu prevede că art. 126 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare, constituie contravenție, respectiv că trebuie aplicată amenda cu suma minimă de 10.000 RON.

Prin difuzarea emisiunii de teleshopping publicul a fost informat corect si obiectiv. Instanța de judecată nu a verificat dacă Decizia de amendare nr. 386/18.07.2013 a fost aplicată în mod legal cu respectarea procedurilor interne a CN.A., cum prevedea și art. 13 alin I din Legea nr. 544/2004.

Mai susține recurentul că, instanța de judecată nu a admis solicitările reclamantei, desi era imperativ necesar ca pârâtul să comunice instanței toate documentele necesare care au stat la baza emiterii Deciziei de amendare nr. 386/18.07.2013, respectiv: înregistrarea emisiunilor (pentru care s-a aplicat somație publică și amendă); reclamația în copie vizibilă pentru a putea identifica dacă reclamația trebuia clasată ca anonimă sau necorespunzătoare.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Recurenta-reclamantă a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 RON, pentru difuzarea, sub titlul "Medicina naturistă:Tinerețe fără bătrânețe", a unor materiale de teleshopping, cu încălcarea normelor referitoare la informarea corectă a publicului și a celor privind respectarea regimului difuzării publicității în audiovizual.

Prin sentința civilă nr. 218/24.01.2DR Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, constatând încălcarea dispozițiilor legate reținute în sarcina reclamantei-recurente a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de S.C. A. S.R.L..

În ceea ce privește primul motiv de recurs, instanța reține că sentința recurată este temeinică și legală, răspunde tuturor aspectelor invocate de recurenta-reclamanta în cererea introductivă de instanță, fiind la adăpost de orice critică.

Instanța observă că recurenta însăși a arătat în cererea introductivă de instanță că persoana care prezintă suplimentul alimentar respectiv este de profesie medic primar, lipsa de pe ecran a mențiunii că acesta este "doctor" fiind probabil datorată faptului că spotul de teleshopping fusese analizat anterior de Consiliu și fusese emisă Decizia 143/2013 pentru intrarea în legalitate a materialului publicitar.

Or, aprecierea recurentei potrivit căreia prin neprezentarea calității profesionale de medic a prezentatorului spotului de teleshopping asigură o corectă informare a publicului și respectarea dispozițiilor legale care interzic teleshopping-ul în care personalul medical recomandă ori avizează tratamente sau suplimente alimentare este eronată și nu demonstrează o greșită interpretare a instanței de fond.

În ceea ce privește susținerile referitoare la titlul uneia dintre emisiunile analizate în cadrul sancțiunii contestate, instanța apreciază că acestea sunt neîntemeiate în condițiile în care instanța de fond menționează în cuprinsul sentinței numele emisiunii pentru a o identifica nu pentru a o încadra "formal" ca fiind una prezentată de un medic.

Astfel, instanța apreciază cu privire la calitatea de medic a persoanei, având în vedere afirmații făcute în cadrul emisiunilor analizate, afirmații de natură să inducă publicului convingerea că persoana respectivă are calitatea de doctor/medic.

În ceea ce privește critica privind aprecierea eronată a instanței de fond referitoare la cuantumul amenzii pe care aceasta îl consideră întemeiat, instanța observă că argumentele recurentei-raclamante nu demonstrează vreo greșită interpretare a instanței de fond referitoare la modul de individualizare a sancțiunii, în speță la cuantumul amenzii stabilite în sarcina acesteia.

Raportat la acest aspect, instanța de fond a făcut o corectă apreciere a situației de fapt și de drept supuse controlului de legalitate având în vedere criticile formulate de recurenta reclamantă prin cererea introductivă de instanță și prin cea de modificare a cererii de chemare în judecată, constatând că sancțiunea aplicată reprezintă minimul prevăzut de lege pentru încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului, raportându-se la criteriile de individualizare prevăzute de art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului.

Referitor la afirmația potrivit căreia instanța de judecată nu a admis solicitările recurentei-reclamante ca pârâtul să comunice toate documentele necesare care au stat la baza emiterii deciziei contestate, aceasta nu poate fi primită fiind contrazisă de înscrisurile existente la dosarul cauzei.

În concluzie ținând cont de faptul că sancțiunea aplicată reprezintă minimul prevăzut de lege pentru încălcarea dispozițiilor referitoare la informarea corectă și obiectivă a publicului, raportat la efectele și gravitatea faptei radiodifuzorului constând în omiterea unor informații ori punerea la dispoziția telespectatorilor a unora incorecte sau nedovedite, instanța de recurs în acord cu judecătorul fondului apreciază că, sancțiunea a fost în mod corect și legal individualizată, cu atat mai mult cu cât, printr-o decizie anterioară, recurenta-reclamantă mai fusese sancționată pentru o faptă asemănătoare.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurentă, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 218 din 24 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2022.