ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1302/2022

Ședința publică din data de 03 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C., D., E. au chemat în judecată pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Corpul de Control al Ministrului, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: anularea planului de control inopinat nr. x/26.02.2019 și a notei de constatare cu principalele concluzii rezultate în urma controlului inopinat efectuat la Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne nr. x/20.03.2019; suspendarea planului de control inopinat nr. x/26.02.2019 și a notei dfc constatare cu principalele concluzii rezultate în urma controlului inopinat efectuat la Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne nr. x/20.03.2019.

Reclamanții au depus cerere modificatoare, solicitând anularea planului de control inopinat nr. x/26.02.2019, a notei de constatare cu principalele concluzii rezultate în urma controlului inopinat efectuat la Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne nr. x/20.03.2019 și a raportului nr. x din 19.04.2019 cu principalele concluzii rezultate în urma controlului inopinat efectuat la Casa de Pensii Sectoridlă a Ministerului Afacerilor Interne; suspendarea planului de control inopinat nr. x/26.02.2019, a notei de constatare cu principalele concluzii rezultate în urma controlului inopinat efectuat la Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne tir. x/20.03.2019 și raportului nr. x din 19.04.2019 cu principalele concluzii rezultate în urma controlului inopinat efectuat la Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

Prin întâmpinare la cererea modificată, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului Afacerilor Interne a arătat că documentele a căror suspendare/anulare este solicitată nu modifică/nasc/sting raporturi juridice, astfel încât nu constituie acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Curții de Apel București. A invocat și excepția inadmisibilității acțiunii.

Prin sentința nr. 508 din 27 septembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile necompetenței materiale și teritoriale. A admis excepția inadmisibilității. A respins cererea formulată de reclamanții A., B., C., D. și E. în Contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Corpul de Control al Ministrului ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței nr. 508 din 27 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal. au declarat recurs reclamanții A., E., D., B. și C. solicitând să se constate netemeinicia și nelegalitatea hotărârii judecătorești atacate, admiterea prezentului recurs, casarea sentinței recurate în ceea ce privește excepția inadmisibilității, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.

Recurenții-reclamanți susțin, în esență, că actele administrative atacate nu sunt din categoria actelor nesupuse controlului instanței de contencios. Per a contrario, planul de control inopinat nr. x/26.02.2 019, nota de constatare cu principalele concluzii rezultate în urma controlului inopinat efectuat la Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne nr. x/20.03.2019 si Raportul nr. x din 19.04.2019 cu principalele concluzii rezultate în urma controlului inopinat efectuat la Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne sunt supuse controlului judiciar.

Au mai susținut recurenții că, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii introduce de reclamanți având o motivare lapidară, respective că actele atacate nu reprezintă acte administrative sau asimilate.

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității recursului invocată de intimatul - pârât Ministerul Afacerilor Interne, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă, având în vedere că sentința a fost comunicată la 07.01.2020, iar recursul a fost declarat la 21.01.2020. Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.

În raport de aceste aspecte, se constată că recursul de față a fost declarat cu respectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată următoarele.

Prin sentința recurată, Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă, acțiunea, astfel cum a fost modificată, a reclamanților, reținând faptul că, prin raportare la conținutul actelor contestate, acestea nu creează, nu modifică sau suprimă o situație juridică existentă, nefiind acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) Iii c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrative, cenzurabile pe calea contenciosului administrativ, ci simple operațiuni administrative, care nu pot fi contestate decât în condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Recurenții au invocat faptul că instanța de fond a admis excepția indamisibilității acțiunii introduse de reclamanți, având o motivare lapidară, respectiv că actele atacate nu reprezintă acte administrative sau asimilate.

Referitor la susținerile reclamanților, acestea nu pot fi reținute, având în vedere faptul că: "documentele a căror suspendare/anulare este solicitată nu modifică/nasc/sting raporturi juridice, astfel încât nu constituie acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea

1

nr. 554/2004."

Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, nota de constatare a cărei anulare se cere nu produce efecte juridice, aceasta nu poate fi calificată drept act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, acțiunea reclamanților fiind în mod corect respinsă ca inadmisibilă.

În ceea ce privește raportul de control acesta are natura unui act preparatoriu, care prin el însuși și prin propunerile de măsuri cuprinse în conținutul său nu produce efecte juridice de natura celor prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Simpla posibilitate a contestării unui raport de control nu conferă acestuia natura de act administrativ, aptitudinea acestuia de a produce efecte juridice și natura juridică civilă sau, după caz, administrativă urmând a fi analizată în funcție de conținutul său concret. Raportat la dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea

nr. 554/2004, raportul de control nu este susceptibil a produce, prin el însuși, nici un efect în privința reclamantului. Astfel, raportul de control nu dă naștere, nu modifică și nu stinge nici un raport juridic, neconstituind altceva decât expresia rezultatelor unui control derulat.

Prin cererea de recurs, recurenții au invocat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 554/2004, referitor la actele administrative care nu pot face obiectul controlului instanței de contencios administrativ. Instanța de control judiciar constată că aceste dispoziții nu își găsesc aplicabilitatea în speță.

Instanța de fond nu a reținut că actele contestate sunt exceptate de la controlul judecătorescîn baza legii, ci că actele contestate nu sunt acte administrative, pentru a putea fi cenzurate pe calea contenciosului administrativ, ci numai în condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, actele contestate în prezenta cauză nu creează, modifică sau suprimă o situație juridică existentă, nefiind acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cenzurabile pe calea contenciosului administrative, ci simple operațiuni administrative, care nu pot fi contestate decât în condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității invocată de Ministerul Afacerilor Interne.

Respinge recursul declarat de reclamanții A., E., D., B. și C. împotriva sentinței civile nr. 508 din 27 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 martie 2022.