ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1608/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 6510/2004, reclamanta H.I.N.V.S.A. cu sediul în Belgia a chemat în judecată pe pârâta SC S.A. SA, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 274.172 dolari SUA - echivalentul în lei la data introducerii acțiunii - 8.419.822.120 lei. Ulterior pârâta SC S.A. SA a înregistrat modificări în statut, devenind SRL, schimbându-și apoi denumirea în SC H.I. SRL. Prin sentința civilă nr. 629 din 16 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta H.I.N.V.S.A. cu sediul în Belgia în contradictoriu cu pârâta SC H.I.

SRL, aceasta fiind obligată să plătească reclamanta suma de 512.476 lei, echivalentul a 166.876 dolari SUA, reprezentând contravaloare marfă, și 61.420 lei (echivalentul a 20.000 dolari SUA) reprezentând contravaloare împrumut. În motivarea sentinței, instanța a reținut că între SC H.I. NV în calitate de vânzător și SC H.I. SRL în calitate de cumpărător au fost derulate operațiuni contractuale în temeiul contractului de colaborare de referință, începând cu ianuarie 1998. Produsele livrate conform contractului, erau aditivi de hrană animală. Începând cu luna octombrie 2001, relațiile contractuale dintre părți au început să se deterioreze, cumpărătoarea reclamând că marfa livrată nu corespunde calitativ dar având în vedere art. 50 din C.N.U.

asupra contractelor de vânzare-cumpărare internaționale de mărfuri precum și raportul de expertiză efectuat în cauză instanța a admis în parte cererea reclamantei, pârâta fiind obligată să plătească suma de 512.476 lei echivalentul a 166.876 dolari SUA reprezentând contravaloare marfă. De asemenea pârâta a fost obligată și la plata sumei de 61.420 lei, reprezentând contravaloare împrumut, sumă pe care pârâta a recunoscut că a primit-o de la reclamantă, și pe care însă nu a rambursat-o din lipsă de fonduri. Împotriva sentinței comerciale nr. 629/2006 a Tribunalului Constanța a declarat apel pârâta SC H.I. SRL - prin lichidator judiciar, apel ce a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 293 din 27 noiembrie 2006 a Curții de Apel Constanța.

În motivarea deciziei, Curtea de Apel Constanța a reținut că motivele de apel invocate sunt nefondate întrucât relațiile contractuale dintre părți au ca izvor contractul de vânzare-cumpărare internațională, potrivit căruia ambele părți și-au asumat anumite obligații. Prin art. 50 din C.N.U. asupra contractelor de vânzare internaționale de marfă se prevede ca în caz de lipsă de conformitate a mărfurilor cu contractul, chiar dacă prețul a fost sau nu plătit, cumpărătorul poate reduce prețul proporțional cu diferența între valoarea pe care mărfurile efectiv predate o aveau în momentul predării și valoarea pe care mărfurile conforme ar fi avut-o în acest moment.

Expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit că, concentrația medie ce s-ar fi putut aplica proporțional cu deprecierea calitativă este de 17,66% iar în perioada octombrie 2001- august 2002 pârâta a vândut conform facturilor emise, mărfuri cu un preț redus de 10% context în care s-a adus o corecție adausului practicat, justificat numai în proporție de 10%. Împotriva Deciziei nr. 293/2006 a formulat recurs pârâta SC H.I. SRL - prin lichidator judiciar. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., recurenta arată că hotărârea recurată cuprinde o motivare contradictorie fiind invocat un temei de drept inexistent și a fost aplicată greșit legea în condițiile în care nu s-a pronunțat pe probatoriul administrat și nu a ținut cont că era necesară administrarea de probe noi care să evidențieze „diferența între valoarea pe care mărfurile efectiv predate o aveau în momentul predării și valoarea pe care mărfurile conforme ar fi avut-o în acest moment” din perspectiva deprecierii cantitative a mărfurilor, respectiv diminuarea semnificativă a masei mărfurilor cauzate de existența unei umidități de 278,5% peste cea normală. Astfel, instanța nu s-a pronunțat cu privire la deprecierea cantitativă a mărfurilor livrate de reclamantă, aspect evidențiat în expertiza administrată în cauză, fapt ce a dus la aplicarea greșită a legii.

Instanța având în vedere dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 prin încheierea din 7 martie 2008 s-a dispus suspendarea judecății cauzei iar prin încheierea din 22 ianuarie 2010 cauza a fost repusă pe rol. Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, se constată că recursul este nefondat. Astfel art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocat de recurentă, vizează nemotivarea hotărâri judecătorești atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii sau când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină dar decizia atacată cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, conform cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., neexistând contrarietate între considerentele acestei hotărâri sau între aceasta și dispozitiv, context în care nu pot fi primite criticile referitoare la motivarea contradictorie a deciziei recurate, aspectele invocate de recurenta SC H.I.

SRL neconstituind nemotivarea hotărârii, în sensul acestui motiv de recurs. Instanța de apel a examinat în mod real problemele esențiale ce i-au fost supuse și a respins argumentele invocate. România a aderat prin Legea nr. 24/1992 la C.N.U. asupra contractelor de vânzare internațională de mărfuri, aspect reținut corect de ambele instanțe iar invocarea greșită a anului 1992 în loc de 1991 privind Legea nr. 24 nu poate fi apreciat ca fiind o motivare contradictorie în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., așa cum susține recurentul. Nici incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi reținută în cauză, întrucât recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva cerințelor textului evocat.

Schimbarea situației de fapt stabilită în cauză nu se poate produce în recurs, ceea ce tinde să obțină recurenta pârâtă atunci când susține deprecierea calitativă a mărfii livrată de intimata reclamantă, stabilită de laboratoarele din Franța, Olanda și Belgia. Reaprecierea probelor administrate de instanțele de fond, ceea ce urmărește de altfel recurenta nu mai este posibilă, odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. nr. 138/2000. Instanța de apel a răspuns tuturor criticilor invocate ca motive de apel, dând eficiență însă dispozițiile art. 50 din C.N.U. asupra contractelor de vânzare internațională de mărfuri. Este de necontestat că intimata reclamantă a livrat marfă recurentei reclamantă în baza contractului de coldhoran: referința.

Din compararea certificatelor de conformitate a buletinelor de analiză a rezultat o depreciere a mărfii livrate ceea ce a făcut posibilă aplicarea dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 24/1991 prin care România a aderat la C.N.U. potrivit căruia cumpărătorul poate reduce prețul proporțional cu diferența între valoarea pe care mărfurile efectiv predate o aveau în momentul predării și valoarea pe care mărfurile conforme ar fi avut-o în acest moment”. Ca urmare prețul mediu a fost corectat iar valoarea mărfurilor efectiv predate a fost stabilită conform raportului de expertiză la suma de 166.876 dolari SUA în loc de 274.172 dolari SUA cât a solicitat reclamanta prin cererea de chemare în judecată, instanța de apel interpretând corect dispozițiile legale incidente.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta SC H.I. SRL prin lichidator judiciar I.C. împotriva Deciziei civile nr. 293/Com din 27 noiembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta SC H.I. SRL prin lichidator judiciar I.C. împotriva Deciziei civile nr. 293/Com din 27 noiembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2010.