ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1248/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea introductivă de instanță,

reclamanta SC E.I. SRL Breaza a chemat în judecată pe pârâta SC R. SRL București

și în garanție pe SC M. SA Sinaia, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se

va pronunța, să dispună obligarea pârâtei SC R. SRL București la plata sumei de

96.669,37 lei reprezentând valoarea lucrărilor efectuate în baza contractului

de subantrepriză din 2005 precum și penalitățile contractuale în cuantum de

63.656,78 lei, iar în situația în care instanța nu va admite primul capăt de cerere

să fie obligată chemata în garanție să-i plătească valoarea lucrărilor

efectuate actualizată cu rata inflației.

Prin sentința nr. 8019

din 27 iunie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în

parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 160.326,15 lei

reprezentând rest din prețul lucrărilor executate și penalitățile de întârziere

la acesta. Prin aceeași hotărâre, a fost respinsă cererea de chemare în

garanție și cererea reconvențională formulată de pârâta SC R. SRL București și

a fost obligată pârâta la plata sumei de 19.054 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorarii pentru expertizele

judiciare și de asistență juridică.

Soluția instanței de

fond a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

care prin Decizia nr. 331 din 24 iunie 2009 a respins ca nefondat apelul

pârâtei SC R. SRL București, a respins cererea reclamantei SC E.I. SRL Breaza privind

plata cheltuielilor de judecată și a obligat pârâta la cheltuieli de judecată

în cuantum de 1.500 lei către intimata-chemată în garanție SC M. SA Sinaia.

În argumentarea

soluției pronunțate, instanța de control judiciar a reținut că excepția prematurității

a fost soluționată la data de 9 octombrie 2007, iar excepția de neexecutare a

contractului este o apărare de fond, fiind analizată în funcție de materialul

probatoriu administrat în cauză.

În ceea ce privește

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța a reținut că

potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., cu referire la art. 60 alin. (1),

pârâta fiind căzută în pretenții, în mod corect a fost obligată la plata

cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Pe fondul cauzei,

instanța a reținut că antreprenorul general SC R. SRL București datorează

subantreprenorului SC E.I. SRL Breaza suma de 96.669,37 lei la care se adaugă

penalitățile contractuale de 0,15% pe zi de întârziere, în valoare de 63.656,78

lei și având în vedere că pârâta a încasat costul total al lucrărilor, era

obligată să facă plata prețului lucrărilor executate și dovedite de reclamantă.

Împotriva deciziei

sus menționate, a declarat recurs pârâta SC R. SRL București, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 5 și 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat

casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În argumentarea

motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., recurenta a susținut că instanța a încălcat formele de procedură

prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prin încălcarea de către

expertul tehnic desemnat a dispozițiilor art. 208 pct. 1 C. proc. civ., în

sensul că pentru data de 31 martie 2009, data convocării în vederea refacerii

raportului de expertiză, înștiințarea a fost comunicată la data de 1 aprilie 2009,

iar ulterior, la data de 6 aprilie 2009, expertul desemnat a schimbat ora fixată,

motiv pentru care expertul parte nu a putut fi prezent. A mai susținut

recurenta că instanța a încălcat dispozițiile art. 204 pct. 3 C. proc. civ.,

având în vedere că cererea de recuzare a expertului a fost soluționată fără

citarea acestuia. S-a mai susținut că instanța a încălcat dispozițiile art. 281

pct. 2 C. proc. civ., în sensul soluționării cererii de îndreptare a erorilor

materiale strecurate în încheierea din 4 martie 2009, în ședință publică și nu

în camera de consiliu.

În ceea ce privește

motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.,

recurenta a susținut că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus

judecății și a schimbat natura acestuia, având în vedere că a reținut în mod greșit

că pârâta a încasat costul total al lucrărilor și era obligată la plata

prețului lucrărilor executate și dovedite de reclamantă, confirmate prin

raportul de expertiză, deoarece această constatare nu aparține expertului

desemnat în cauză, ci expertului parte al SC M. SA Sinaia. A mai susținut

recurenta că la data de 20 iunie 2006 a fost efectuată recepția lucrărilor

pentru care a existat autorizație de construire, iar restul lucrărilor nu au

fost recepționate, astfel încât în mod greșit au reținut expertul tehnic și

instanța că s-ar fi realizat toate lucrările.

În argumentarea

aceluiași motiv de nelegalitate, recurenta a susținut că în mod greșit a fost

obligată la plata sumei de 4.454 lei cheltuieli de judecată, constând în taxa

judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în garanție, având în vedere că

reclamanta a căzut în pretenții prin respingerea acestui capăt de cerere. A mai

susținut recurenta că instanța nu s-a pronunțat asupra faptului că au fost

acordate cheltuieli de judecată nedovedite (factura pentru asistență juridică

în sumă de 3.570 lei) sau plăți efectuate în baza unei facturi nelegal emise de

expertul contabil parte, în sumă de 3.570 lei.

Recursul este

nefondat pentru considerentele ce urmează:

Motivul prevăzut de art.

304 pct. 5 C. proc. civ. invocat de recurentă, vizează nelegalitatea unei

hotărâri atunci când „instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.”, reglementare de

drept comun a nulităților procedurale, în cele două ipoteze: îndeplinirea

actului de procedură cu neobservarea formelor legale și îndeplinirea actului de

către un funcționar necompetent.

Din această

perspectivă, se constată că motivul invocat de recurentă nu se încadrează în

niciuna din ipotezele art. 105 alin. (2) C. proc. civ. pentru a putea fi

reținut, având în vedere că în materia nulităților actelor de procedură, partea

care invocă o neregularitate procedurală trebuie să demonstreze că există o

vătămare ce nu poate fi înlăturată.

În speță, critica

privind încălcarea dispozițiilor art. 208 pct. 1 C. proc. civ., nu se susține,

având în vedere că deși la data de 31 martie 2009, stabilită în vederea

refacerii raportului de expertiză, recurenta nu a primit în termen înștiințarea

expertului, ulterior, expertul desemnat a făcut o deplasare la sediul

recurentei, ocazie cu care i-au fost predate acestuia înscrisurile de care

partea a înțeles să se folosească, iar împrejurarea că expertul parte nu a

putut fi prezent, nu poate fi imputată expertului desemnat în cauză și cu atât

mai puțin instanței.

Referitor la critica

privind încălcarea dispozițiilor art. 204 pct. 3 C. proc. civ., se constată că

este de asemenea nefondată, având în vedere că cererea de recuzare a fost

soluționată în ședință publică, iar necitarea expertului pentru termenul la

care s-a soluționat, putea fi eventual invocată de către acesta și nu de către

recurentă. În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art.

281 pct. 2 C. proc. civ., se constată că instanța a soluționat prin încheierea

de ședință din 15 aprilie 2009, atât cererea de îndreptare eroare materială,

cât și celelalte cereri formulate, respectiv de recuzare a expertului și de

înlocuire a expertului parte al recurentei, cereri a căror judecată se impunea

a fi făcută în ședință publică, așa încât nici această critică nu poate fi

reținută ca fondată.

Motivul prevăzut de

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează schimbarea înțelesului

lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății prin

interpretarea greșită a acestuia. Din dezvoltarea criticilor formulate și

analiza deciziei recurate, nu rezultă în ce fel instanța a denaturat înțelesul

actului prin interpretare, altfel spus, care sunt termenii care prin

interpretare au lezat conținutul actului. În ceea ce privește criticile

referitoare la modul de interpretare a probatoriului administrat în cauză,

respectiv expertiza tehnică de specialitate, precum și obligarea la plata

cheltuielilor de judecată, acestea constituie aspecte de netemeinicie și nu de

nelegalitate, așa încât, nu pot face obiectul analizei în faza procesuală a

recursului, potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

Pe cale de

consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 312 C. proc. civ.,

recursul pârâtei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâta

SC R. SRL București împotriva Deciziei nr. 331 din 24 iunie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 15 aprilie 2010.