ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1248/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta SC E.I. SRL Breaza a chemat în judecată pe pârâta SC R. SRL București și în garanție pe SC M. SA Sinaia, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtei SC R. SRL București la plata sumei de 96.669,37 lei reprezentând valoarea lucrărilor efectuate în baza contractului de subantrepriză din 2005 precum și penalitățile contractuale în cuantum de 63.656,78 lei, iar în situația în care instanța nu va admite primul capăt de cerere să fie obligată chemata în garanție să-i plătească valoarea lucrărilor efectuate actualizată cu rata inflației.

Prin sentința nr. 8019 din 27 iunie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 160.326,15 lei reprezentând rest din prețul lucrărilor executate și penalitățile de întârziere la acesta. Prin aceeași hotărâre, a fost respinsă cererea de chemare în garanție și cererea reconvențională formulată de pârâta SC R. SRL București și a fost obligată pârâta la plata sumei de 19.054 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorarii pentru expertizele judiciare și de asistență juridică. Soluția instanței de fond a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, care prin Decizia nr. 331 din 24 iunie 2009 a respins ca nefondat apelul pârâtei SC R. SRL București, a respins cererea reclamantei SC E.I.

SRL Breaza privind plata cheltuielilor de judecată și a obligat pârâta la cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 lei către intimata-chemată în garanție SC M. SA Sinaia. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de control judiciar a reținut că excepția prematurității a fost soluționată la data de 9 octombrie 2007, iar excepția de neexecutare a contractului este o apărare de fond, fiind analizată în funcție de materialul probatoriu administrat în cauză. În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., cu referire la art. 60 alin. (1), pârâta fiind căzută în pretenții, în mod corect a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că antreprenorul general SC R. SRL București datorează subantreprenorului SC E.I. SRL Breaza suma de 96.669,37 lei la care se adaugă penalitățile contractuale de 0,15% pe zi de întârziere, în valoare de 63.656,78 lei și având în vedere că pârâta a încasat costul total al lucrărilor, era obligată să facă plata prețului lucrărilor executate și dovedite de reclamantă. Împotriva deciziei sus menționate, a declarat recurs pârâta SC R. SRL București, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 și 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., recurenta a susținut că instanța a încălcat formele de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prin încălcarea de către expertul tehnic desemnat a dispozițiilor art. 208 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că pentru data de 31 martie 2009, data convocării în vederea refacerii raportului de expertiză, înștiințarea a fost comunicată la data de 1 aprilie 2009, iar ulterior, la data de 6 aprilie 2009, expertul desemnat a schimbat ora fixată, motiv pentru care expertul parte nu a putut fi prezent. A mai susținut recurenta că instanța a încălcat dispozițiile art. 204 pct. 3 C. proc. civ., având în vedere că cererea de recuzare a expertului a fost soluționată fără citarea acestuia.

S-a mai susținut că instanța a încălcat dispozițiile art. 281 pct. 2 C. proc. civ., în sensul soluționării cererii de îndreptare a erorilor materiale strecurate în încheierea din 4 martie 2009, în ședință publică și nu în camera de consiliu. În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura acestuia, având în vedere că a reținut în mod greșit că pârâta a încasat costul total al lucrărilor și era obligată la plata prețului lucrărilor executate și dovedite de reclamantă, confirmate prin raportul de expertiză, deoarece această constatare nu aparține expertului desemnat în cauză, ci expertului parte al SC M. SA Sinaia.

A mai susținut recurenta că la data de 20 iunie 2006 a fost efectuată recepția lucrărilor pentru care a existat autorizație de construire, iar restul lucrărilor nu au fost recepționate, astfel încât în mod greșit au reținut expertul tehnic și instanța că s-ar fi realizat toate lucrările. În argumentarea aceluiași motiv de nelegalitate, recurenta a susținut că în mod greșit a fost obligată la plata sumei de 4.454 lei cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în garanție, având în vedere că reclamanta a căzut în pretenții prin respingerea acestui capăt de cerere. A mai susținut recurenta că instanța nu s-a pronunțat asupra faptului că au fost acordate cheltuieli de judecată nedovedite (factura pentru asistență juridică în sumă de 3.570 lei) sau plăți efectuate în baza unei facturi nelegal emise de expertul contabil parte, în sumă de 3.570 lei.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. invocat de recurentă, vizează nelegalitatea unei hotărâri atunci când „instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.”, reglementare de drept comun a nulităților procedurale, în cele două ipoteze: îndeplinirea actului de procedură cu neobservarea formelor legale și îndeplinirea actului de către un funcționar necompetent. Din această perspectivă, se constată că motivul invocat de recurentă nu se încadrează în niciuna din ipotezele art. 105 alin. (2) C. proc. civ. pentru a putea fi reținut, având în vedere că în materia nulităților actelor de procedură, partea care invocă o neregularitate procedurală trebuie să demonstreze că există o vătămare ce nu poate fi înlăturată.

În speță, critica privind încălcarea dispozițiilor art. 208 pct. 1 C. proc. civ., nu se susține, având în vedere că deși la data de 31 martie 2009, stabilită în vederea refacerii raportului de expertiză, recurenta nu a primit în termen înștiințarea expertului, ulterior, expertul desemnat a făcut o deplasare la sediul recurentei, ocazie cu care i-au fost predate acestuia înscrisurile de care partea a înțeles să se folosească, iar împrejurarea că expertul parte nu a putut fi prezent, nu poate fi imputată expertului desemnat în cauză și cu atât mai puțin instanței. Referitor la critica privind încălcarea dispozițiilor art. 204 pct. 3 C. proc. civ., se constată că este de asemenea nefondată, având în vedere că cererea de recuzare a fost soluționată în ședință publică, iar necitarea expertului pentru termenul la care s-a soluționat, putea fi eventual invocată de către acesta și nu de către recurentă.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 281 pct. 2 C. proc. civ., se constată că instanța a soluționat prin încheierea de ședință din 15 aprilie 2009, atât cererea de îndreptare eroare materială, cât și celelalte cereri formulate, respectiv de recuzare a expertului și de înlocuire a expertului parte al recurentei, cereri a căror judecată se impunea a fi făcută în ședință publică, așa încât nici această critică nu poate fi reținută ca fondată. Motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează schimbarea înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății prin interpretarea greșită a acestuia. Din dezvoltarea criticilor formulate și analiza deciziei recurate, nu rezultă în ce fel instanța a denaturat înțelesul actului prin interpretare, altfel spus, care sunt termenii care prin interpretare au lezat conținutul actului.

În ceea ce privește criticile referitoare la modul de interpretare a probatoriului administrat în cauză, respectiv expertiza tehnică de specialitate, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, acestea constituie aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate, așa încât, nu pot face obiectul analizei în faza procesuală a recursului, potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. Pe cale de consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtei va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC R. SRL București împotriva Deciziei nr. 331 din 24 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2010.