ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 987/2022

Ședința publică din data de 4 mai 2022

Analizând actele de la dosar, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 19/21.01.2021, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a admis contestația formulată de REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT (R.A. - A.P.P.S.), în contradictoriu cu intimata - debitoare S.C. A.,- prin administrator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ B., și prin administrator special C.. A dispus înscrierea creanței contestatoarei REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT (R.A. - A.P.P.S.) în cuantum de 17.980.264,83 RON, în tabelul definitiv de creanțe al debitoarei S.C. A., ca și creanță pură și simplă. A obligat intimatele debitoarea S.C. A. - prin administrator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ B. și debitoarea S.C. A. - prin administrator special C. la plata către contestatoarea REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT (R.A. - A.P.P.S.) a sumei de 200 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată. A luat act că onorariul de avocat va fi solicitat de contestatoare pe cale separată.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel S.C. A. S.A. prin administrator special C..

Prin decizia civilă nr. 774/A/17.12.2021, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul D. și a obligat apelanta la plata către intimată a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.A., prin administrator special C. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare curții de apel.

În motivare, autoarea căii de atac, după prezentarea considerentelor deciziei a cărei anulare a solicitat-o și a celor din decizia civilă nr. 333/21.07.2020 a Curții de Apel Timișoara, a arătat că prima hotărâre a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat în ceea ce privește necesitatea administrării de probe suplimentare pentru a se stabili suma cu care intimata va rămâne înscrisă la masa credală, dat fiind că prin aceasta s-a apreciat că administrarea unor probe sub aspectul întinderii și existenței creanței intimatei nu era necesară.

În continuare, arată că în cadrul etapei procesuale a apelului, revizuenta a invocat excepția autorității de lucru judecat din această perspectivă și cu privire la obiectul contestației intimatei, însă instanța de apel a omis să se pronunțe asupra acesteia.

Totodată evocând prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. și expunând considerații teoretice în ceea ce privește efectele autorității de lucru judecat, a subliniat că în cauză nu este necesară întrunirea condiției triplei identități, fiind suficientă ca problema litigioasă din cauză să fi primit o dezlegare anterioară printr-o hotărâre definitivă.

Astfel, a arătat că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru a se dispune anularea deciziei atacate, cele două decizii menționate mai sus cuprinzând considerente contradictorii sub aspectul obiectului contestației intimatei și a necesității suplimentării probatoriului în dovedirea creanței RA-APPS.

La 27.04.2022 intimata Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile tardivității și inadmisibilității revizuirii și pe fond, a solicitat respingerea revizuirii ca neîntemeiată.

În susținerea primei excepții, a arătat că cererea de revizuire a fost declarată după împlinirea termenului legal de o lună, care a început să curgă la 17.12.2021, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) C. proc. civ. și s-a împlinit la 17.01.2021.

Cea de-a doua excepție a fost invocată prin prisma art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând în etapa procesuală a apelului revizuenta a invocat autoritatea de lucru judecat a hotărârii în raport cu care se susține pretinsa potrivnicie, asupra acestui aspect instanța de prim control judiciar pronunțându-se prin decizia atacată.

Revizuenta a răspuns la întâmpinare.

La 24.02.2022 revizuenta a depus aceeași cerere de revizuire pe rolul Curții de Apel Timișoara, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub nr. x/2022 la 01.03.2022.

La 27.04.2022 intimata Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat a depus întâmpinare în acest dosar, prin care a invocat aceleași excepții ca și în prezenta cauză, întemeiate pe aceleași motive. Pe fond, a solicitat respingerea revizuirii ca neîntemeiată.

La termenul de astăzi, în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte a admis excepția litispindenței și a dispus atașarea acestui dosar la prezenta cauză, urmând ca acestea să fie soluționate printr-o singură hotărâre.

Luând în examinare, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității revizuirii, invocată de intimata Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună, și, în cazul prevăzut de punctul 8 al art. 509 din același cod, curge de la data rămânerii definitive a hotărârii atacate cu această cale extraordinară de atac.

Astfel, cererea de revizuire poate fi introdusă în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, sancțiunea nerespectării acestuia, ca termen imperativ, fiind decăderea din dreptul de a se soluționa pe fond cererea de revizuire.

În speță, hotărârea atacată cu revizuire, decizia civilă nr. 774/A/2021 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a fost pronunțată la 17.12.2021, dată de la care aceasta a devenit definitivă, potrivit art. 43 din Legea nr. 85/2014, coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) C. proc. civ., moment de la care, potrivit celor ce preced, termenul pentru introducerea cererii de revizuire a început să curgă.

Calculând termenul de revizuire în acord cu dispoziții legale anunțate, Înalta Curte constată că acesta s-a împlinit la data de 17.01.2022.

Revizuenta a promovat calea de atac a revizuirii la data de 22.02.2022, după împlinirea acestui termen.

Este lipsit de relevanță că hotărârea atacată a fost comunicată la un termen ulterior pronunțării, de vreme ce dispoziția legală incidentă este clară, în sensul că momentul de început al termenului procedural de decădere este marcat exclusiv de data rămânerii definitive a acestei hotărâri.

Aceleași concluzii se desprind și din considerentele reținute de Curtea Constituțională în Decizia nr. 743/22.11.2018, prin care a respins excepția de neconstituționalitate a art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe care autorul său o motivase din perspectiva, susținută și de revizuentă, a imposibilității celui interesat de a formula o cerere de revizuire a unei hotărâri, atât timp cât ultima hotărâre nu este redactată și comunicată, pentru a putea fi făcut un examen comparativ al argumentelor instanțelor.

În paragraful 16 al deciziei instanței de contencios constituțional, Curtea a reținut că hotărârea atacată cu revizuire "nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată la data pronunțării. De aceea, formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate (...)". Iar în paragraful 19 al aceleiași decizii, a reținut că "pentru a beneficia de remediul prevăzut de calea extraordinară de atac a revizuirii în situația în care se ajunge la încălcarea autorității de lucru judecat prin pronunțarea a două hotărâri potrivnice este necesar ca această contrarietate să rezulte din confruntarea dispozitivelor celor două hotărâri" și că, deși prin prevederile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., se statuează că autoritatea de lucru judecat are aplicabilitate și în ceea ce privește considerentele pe care dispozitivul se sprijină, aceste dispoziții "se referă la considerentele care au fundamentat și condus la soluțiile celor două hotărâri contrare/potrivnice".

Așa fiind, în condițiile în care dispozitivul deciziei ce formează obiect al căii de atac de față îi era defavorabil, calea extraordinară de atac de retractare ar fi trebuit promovată în termenul legal, care, în speță, a început să curgă de la pronunțare, potrivit celor ce preced.

Prin urmare, în măsura în care revizuirea ar fi fost formulată în termenul legal, necomunicarea hotărârii atacate înăuntrul termenului de revizuire ar fi putut să constituie un motiv temeinic care să o împiedice pe revizuentă să-și prezinte motivele căii de atac în cadrul termenului procedural și ar releva temeinicia unei cereri de repunere în termenul de motivare - cerere care însă nu a fost formulată în speță.

Cum necomunicarea hotărârii atacate înăuntrul termenului de revizuire nu constituie un impediment pentru promovarea căii extraordinare de atac, Înalta Curte înlătură argumentele prezentate în justificarea declarării căii de atac după împlinirea termenului legal prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În aceste condiții, constatând că revizuirea a fost promovată la 22.02.2022, după împlinirea termenului legal, Înalta Curte constată că a intervenit decăderea revizuentei din dreptul de a exercita calea de atac de față, potrivit art. 185 C. proc. civ., motiv pentru care va respinge ca tardivă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A., prin administrator special C., împotriva deciziei civile nr. 774/A/17.12.2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 mai 2022.