ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 663/2022

HOTĂRÂRE

16.03.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 663/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 16 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la 01.09.2021, reclamantul Sindicatul Național "Forța Legii", în numele membrului de sindicat A. a chemat în judecată pe pârâții U.A.T. Comuna Brebu - prin Primar și Primarul Comunei Brebu, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâții la plata sporului de 15% calculat la salariul de bază pentru perioada în care are în îngrijire o persoană cu handicap grav sau accentuat și la despăgubiri, începând cu luna august 2018 și până la data pronunțării hotărârii, la care se va aplica dobânda legală până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 4082/18.11.2021, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că acțiunea este formulată de către reclamanta A. și nu de către Sindicat în numele reclamantei, care este doar reprezentant al acesteia, context în care a apreciat că nu este aplicabilă Decizia nr. 1/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii și că sunt incidente dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 și ale art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora competența de soluționare aparține instanței de la domiciliul sau locul de muncă al reclamantei.

Reținând că reclamanta are domiciliul în județul Prahova, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția I civilă, pe rolul căruia dosarul a fost înregistrat la 16.12.2021.

Prin sentința civilă nr. 241/01.02.2022, Tribunalul Prahova, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj; constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că acțiunea a fost formulată de reclamantul Sindicatul Național "Forța Legii" în numele membrului său de sindicat, astfel că instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant, în conformitate cu art. 210 din Legea nr. 62/2011 și Decizia nr. 1/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 09.03.2022.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea sesizării, în conformitate cu prevederile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

Reclamantul Sindicatul Național "Forța Legii", în numele membrului său de sindicat A. a învestit instanța de judecată cu soluționarea unui conflict de muncă.

Potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, atribuții în exercitarea cărora au dreptul de a introduce orice acțiune în justiție în numele membrilor lor; de asemenea, se statuează expres la alin. (3) al acestui text legal că în exercitarea acestor atribuții, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.

Așadar, în determinarea competenței teritoriale în asemenea cauze în care sindicatului i se recunoaște calitatea nu doar de a acționa ca reprezentant, ci chiar legitimare procesuală activă, se va ține seama, în sensul art. 284 alin. (2) din Codul muncii, de instanța de la sediul sindicatului-reclamant.

Astfel, în conformitate cu art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

De altfel, prin Decizia nr. 1/21.01.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, referitor la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum și a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2) ] din Codul muncii, a statuat în sensul că "instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

Având în vedere că în speță sediul sindicatului se află în circumscripția Tribunalului Dolj, competența teritorială de soluționare aparține prin urmare acestei instanțe.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite sesizarea, stabilind competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Dolj.