ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1222/2022

HOTĂRÂRE

18.05.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1222/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 18 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, contestatorul A., reprezentat legal prin Sindicatul Național "Forța Legii" a chemat în judecată pe intimata Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București, solicitând anularea deciziei nr. 276 din 4 februarie 2021, prin care contestatorul a fost sancționat disciplinar cu avertisment scris, a deciziei nr. 990 din 29 aprilie 2021 prin care contestatorul a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o durată de trei luni și a deciziei nr. 1273 din 3 iunie 2021 prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011 și Codul muncii.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat și excepția lipsei de competență teritorială a Tribunalului Dolj, aceasta revenind instanței de la domiciliul reclamantului conform art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 3899/2021 din 11 noiembrie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că, potrivit art. 269 din Codul muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, în cauza nefiind incidentă decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Prin sentința civilă nr. 385 din 28 ianuarie 2022, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, în prezenta cauză, reclamant este Sindicatul Național "Forța Legii" care a formulat acțiunea în numele și pentru membrul de sindicat A., iar competența teritorială de soluționare a cauzei se va determina în raport cu sediul sindicatului reclamant, fiind incidente dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, invocate de reclamant atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin răspunsul la întâmpinare în care a susținut calitatea sa procesuală activă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub același număr de dosar.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanțe -Tribunalul Prahova și Tribunalul București - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre ele este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență.

Litigiul are ca obiect soluționarea unui conflict individual de muncă.

În temeiul dispozițiilor art. 1 lit. p) pct. 3) teza a II-a din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, sunt considerate conflicte individuale de muncă (...) "conflictele în legătură cu constatarea încetării raporturilor de serviciu ori a unor clauze ale acestora".

În materia conflictelor individuale de muncă, sunt relevante pentru stabilirea competenței teritoriale, dispozițiile art. 269 din Codul muncii, respectiv cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, în cauză fiind incidente dispozițiile legii speciale referitoare la conflicte de muncă, inclusiv în ceea ce privește determinarea instanței competente material și teritorial să soluționeze cererea de față.

Potrivit dispozițiilor art. 269 din Codul muncii "(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform C. proc. civ.

(2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul".

Prin decizia nr. 1/2013 din 21 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 118 din 1 martie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, au fost admise recursurile în interesul legii declarate de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și, în consecință, s-a stabilit, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (dispoziții preluate în art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011), că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2)] din Codul muncii, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Totodată, prezintă relevanță în cauză dispozițiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011:

"(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres.

(3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă".

Or, în cauza de față, cererea este formulată de contestatorul A., reprezentat legal prin Sindicatul Național "Forța Legii", al cărui președinte, de altfel, și semnează acțiunea introductivă, iar sediul acestuia este în municipiul Dolj, în a cărui raza teritorială funcționează Tribunalul Dolj.

Față de cele ce preced, în aplicarea art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.