ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 647/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 647/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 16 martie 2022
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin încheierea din 16.07.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând că, deși legal citate, părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și că nu s-a solicitat judecarea în lipsă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata cererii de revizuire formulate de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 4904/12.10.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu Societatea Meșteșugărească "B." Giurgiu.
Împotriva acestei încheieri, A. a declarat recurs.
În motivare, a susținut că în mod nelegal a suspendat curtea de apel judecarea cererii de revizuire în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în condițiile în care prin primul paragraf al acesteia a solicitat în mod expres judecarea cauzei în lipsă.
În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ.
În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.
Recursul a fost admis în principiu la 26.01.2022, stabilindu-se termen în ședință publică, în vederea soluționării acestuia.
Analizând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Chestiunea de drept supusă analizei vizează luarea greșită a măsurii suspendării judecății cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora "judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".
Scopul măsurii suspendării este de a sancționa cu întreruperea judecății cauzei conduita procesuală a părților constând în nepreocuparea efectivă pentru derularea cursului procesului.
În conformitate cu dispozițiile art. 223 C. proc. civ. "(1) Lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel. (2) Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfățișează numai una dintre părți, instanța, după ce va cerceta toate lucrările din dosar și va asculta susținerile părții prezente, se va pronunța pe temeiul dovezilor administrate, examinând și excepțiile și apărările părții care lipsește. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care lipsesc ambele părți, deși au fost legal citate, dacă cel puțin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă".
În cauză, la apelul făcut în ședința publică din 16.07.2020, curtea de apel a constatat că niciuna dintre părțile legal citate nu s-a înfățișat în instanță și, apreciind că acestea nu au solicitat judecata în lipsă, a dat eficiență art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dispunând suspendarea judecății cauzei.
Această măsură a ignorat însă mențiunea din primul paragraf al cererii de revizuire, în care revizuenta indicase că solicită judecata în lipsa sa, context în care instanța era obligată să pășească la judecată, neputând dispune suspendarea din oficiu a cauzei.
Având în vedere această împrejurare, se constată că în mod nelegal curtea de apel a dispus suspendarea judecății cauzei pentru lipsa nejustificată a părților, nefiind întrunite așadar condițiile impuse de textul de lege citat, sub acest aspect.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că au fost aplicate în mod greșit dispozițiile procedurale prevăzute de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., vătămarea pricinuită părții neputând fi înlăturată decât prin desființarea încheierii, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 496 și art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea și va trimite cauza curții de apel, pentru continuarea judecății, apreciind totodată în acest context, că cercetarea celorlalte motive de nelegalitate invocate nu se mai impune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 16.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020.
Casează încheierea atacată și trimite cauza aceleiași curți de apel pentru continuarea judecății.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 martie 2022.