ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1661/2021

Ședința publică din data de 24 iunie 2021

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la 9 decembrie 2019 sub nr. x/2017/a1, petenta A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. și intimatul-intervenient în numele altei persoane C., a solicitat reexaminarea amenzii judiciare dispuse prin încheierea de ședință din data de 19 noiembrie 2019 în dosarul nr. x/2017.

Prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la 3 iunie 2020 în dosarul nr. x/2017 a fost suspendată judecata cererii, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri civile a declarat recurs recurenta A., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Motivele de casare.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 și 8 C. proc. civ.

Criticile de nelegalitate au vizat greșita aplicare a măsurii suspendării judecății cauzei în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În susținerea memoriului de recurs, recurenta prezintă istoricul cauzei și cadrul procesual, argumentele acesteia vizând, în esență, fondul cererii cu privire la care s-a dispus aplicarea amenzii judiciare.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data 15 aprilie 2021, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Nu au fost depuse la dosar puncte de vedere la raport.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de către recurentă.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același Cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

În speță, Înalta Curte constată că argumentarea recursului nu corespunde exigențelor prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Se reține că recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 și 8 C. proc. civ., iar din analiza memoriului de recurs se apreciază că acestea nu pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor evocate, întrucât criticile vizează de fapt aspecte de netemeinicie privind modul în care a fost suspendată judecata cauzei față de lipsa nejustificată a părților.

Astfel, recurenta nu dezvoltă, în cuprinsul cererii de recurs, motivele de casare invocate, limitându-se la simpla reluare a argumentelor care țin exclusiv de fondul cererii prin care s-a dispus aplicarea amenzii judiciare.

Nemulțumirea părții cu privire la modul în care instanța a aplicat măsura amenzii judiciare nu reprezintă un veritabil motiv de nelegalitate care să poată fi încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o rejudecare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

În alți termeni, față de considerentele precedente se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În consecință, se constată că recurenta nu indică în ce constă nelegalitatea încheierii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și ce dispoziții legale au fost încălcate de către instanța de apel prin suspendarea cauzei.

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 03 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 03 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata - pârâtă B. și intimatul - intervenient în numele altei persoane C..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2021.