ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 623/2022

Ședința publică din data de 16 martie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21 februarie 2020 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Sector 5, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta să fie obligată la plata sumei de 3.122.013,67 RON cu titlu de sumă datorată pentru construcțiile de reabilitare, la care se adaugă dobânda legală.

Prin sentința civilă nr. 1798 din 12 octombrie 2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei și s-a anulat cererea în cauza privind pe reclamanta A. S.R.L. și pe pârâta Primăria Sector 5.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. S.R.L. a formulat apel prin care a solicitat în principal, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare și, în subsidiar, anularea hotărârii atacate și, evocând fondul, să se admită cererea de chemare în judecată, așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 775 din 28 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost admis apelul formulat de apelanta A. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 1798 din 12 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata Primăria Sector 5; a fost anulată sentința atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare.

Prin aceeași decizie a fost obligată intimata la plata către apelantă a sumei de 17.412 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 775 din 28 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pârâta PRIMĂRIA SECTOR 5 a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate ca fiind netemeinică și nelegală, cu menținerea sentinței apelate.

Fără a-și încadra criticile în motivele de casare strict reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., în argumentarea cererii de recurs, PRIMĂRIA SECTOR 5 a arătat că instanța de fond a invocat din oficiu lipsa capacității procesuale de folosință, în temeiul prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și a Deciziei ICCJ nr. 1274/2012, concluzionând că primăria nu reprezintă o persoana juridică ci doar o denumire dată unei clădiri în care primarul își desfășoară activitatea, astfel că primăria nu poate avea capacitate procesuală de folosință.

Conform O.U.G. nr. 57/2019, art. 5 lit. hh):

"primăria comunei, a orașului, a municipiului, a subdiviziunii administrativ-teritoriale - structură funcțională fără personalitate juridică și fără capacitate procesuală, cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile autorității deliberative și dispozițiile autorității executive, soluționând problemele curente ale colectivității locale, constituită din: primar, viceprimar, administratorul public, consilierii primarului sau persoanele încadrate la cabinetul primarului și aparatul de specialitate al primarului.

Astfel, în opinia recurentei, în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei capacității sale procesuale de folosință, cu consecința anulării cererii.

În ceea ce privește precizarea intimatei-reclamante, prin răspunsul la întâmpinare, în sensul că înțelege să se judece cu UAT Sector 5, și nu cu Primăria Sector 5; menționează că ulterior, prin cererea de apel, a mai susținut că instanța a făcut o apreciere greșită, considerând că ar fi vorba despre un alt pârât, în realitate fiind vorba despre același pârât. Primăria Sector 5 fiind una și aceeași instituție cu UAT Sector 5".

Prin urmare, consideră ca fiind eronată aprecierea intimatei în sensul că "Primăria Sector 5 este una și aceeași instituție cu UAT Sector 5".

Se mai arată că între recurentă și A. S.R.L. nu există raporturi juridice. La dosarul cauzei nu sunt înscrisuri doveditoare care să justifice existența unui raport juridic cu Primăria Sector 5, ori existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, constatată în scris.

Menționează că intimata a încheiat cu B. S.R.L. Contractul de subantrepriză nr. x/27.06.2019 față de care Primăria Sector 5 are calitate de terț.

Prin urmare, conform art. 1350 C. civ., în caz de neexecutare, răspunderea contractuală revine exclusiv părților semnatare ale contractului - în speță - B. S.R.L..

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității de folosință în formularea recursului. A solicitat admiterea excepției și respingerea recursului ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosință. Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în examinare recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:

Preliminar, se constată că recursul nu a fost întemeiat în drept, dar, întrucât chestiunea de drept supusă analizei vizează greșita soluționare de către instanța de apel a excepției privind lipsa capacității de folosință a pârâtei PRIMĂRIA SECTOR 5, se poate aprecia că acesta este fundamentat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., conform cărora hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, însă criticile recurentei sunt nefondate.

Se impune a se menționa că, în sistemul de drept românesc, instanța nu poate introduce din oficiu în proces o parte, litigiul fiind guvernat de principiul disponibilității, astfel că numai reclamantul este cel care fixează limitele judecății prin indicarea părților cu care înțelege să se judece, instanțele fiind obligate doar să conchidă juridic adecvat, în raport de manifestările de voință ale părților, iar în acest mod legal, a procedat și instanța de apel.

Este de necontestat că, în speță, obligația de a lămuri cu ce entitate înțelege să se judece, pusă în sarcina reclamantei A. S.R.L. de către instanța de apel, prin Rezoluția din 27.02.2020, a fost îndeplinită prin răspunsul la întâmpinare.

Nu poate fi ignorată împrejurarea că prin intermediul acestui act de procedură reclamanta A. S.R.L. a indicat în mod expres faptul că acțiunea este formulată în contradictoriu cu U.A.T Sector 5.

Acest aspect a fost confirmat și de către avocatul reclamantei, în ședința publică din data de 12.10.2020, care a indicat faptul că prin actul procedural depus în fața primei instanțe este precizată entitatea împotriva căreia este formulată cererea de chemare în judecată, fără a reprezenta astfel o modificare a cererii de chemare în judecată.

Așa fiind, contrar susținerilor recurentei, instanța de control judiciar a reținut cu justețe că reclamanta a indicat în procedura prealabilă primului termen de judecată că U.A.T. Sector 5 are calitatea de pârât, apreciind ca fiind eronate considerentele instanței de fond potrivit cărora cererea a fost formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.

Manifestarea de voință a reclamantei în sensul că înțelege să se judece în contradictoriu cu U.A.T. Sector 5, reprezintă un act de dispoziție al acesteia, ce nu poate fi supus cenzurii instanței.

Prin urmare, în condițiile în care, la solicitarea instanței, reclamanta A. S.R.L. a indicat expres împotriva cărei entități a fost formulată cererea de chemare în judecată, respectiv U.A.T. Sector 5, iar nu Primăria Sector 5, s-a reținut în mod legal că soluția primei instanțe de a anula cererea pentru lipsa capacității procesuale a pârâtei este eronată, motiv pentru care, în temeiul art. 480 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., apelul a fost admis, a fost casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare în contradictoriu cu U.A.T. Sector 5.

Așa fiind, constatând legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă PRIMĂRIA SECTOR 5 împotriva deciziei civile nr. 775 din 28 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Nu în ultimul rând, se apreciază ca fiind lipsită de justificare invocarea excepției lipsei capacității de folosință în formularea prezentului recurs, la acest moment procesual și în raport cu legala soluție dată de instanța de apel, ce a avut în vedere, în concret, stabilirea cadrului procesual.

Prin urmare, excepția lipsei capacității de folosință în formularea recursului, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L., urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei capacității de folosință în formularea recursului, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L..

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă PRIMĂRIA SECTOR 5 împotriva deciziei civile nr. 775 din 28 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2022.