ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 485/2022

Ședința publică din data de 2 martie 2022

Asupra recursului cu care a fost învestită, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov, secția Civilă la 05.09.2014, sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâtele B., C. și S.C. D., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța:

- să constate dreptul de proprietate al S.C. A. S.A. asupra imobilelor construcții situate în Municipiul Brașov, str. x, înscrise în Cartea Funciară a localității Brașov nr. x, sub nr. topografic x având următoarele obiective: Obiectiv 6, în regim P+1, compus din 5 ateliere, 4 magazii, 4 WC, 2 holuri, instalații sanitare, instalații electrice, instalații de încălzire; Obiectiv 7, în regim P, compus din 1 magazie, instalații electrice; Obiectiv 8, în regim P, compus din 1 centrală termică, 1 WC, instalații sanitare, instalații electrice, instalații de încălzire; Obiectiv 9, în regim P, compus din post transformare, instalații electrice și instalații de încălzire; Obiectiv 10, în regim P, compus din cabină poartă, instalații electrice, instalații de încălzire;

- să constate nulitatea absolută a actelor de transfer a dreptului de proprietate asupra imobilelor sus-arătate, încheiate de încheiate de B., C. și S.C. D. și să dispună radierea din Cartea Funciară a dreptului de proprietate al S.C. D. asupra acestor imobile;

- să dispună intabularea dreptului său de proprietate asupra acestor imobile.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 35 C. civ.

Pârâta S.C. D. a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile necompetenței materiale a Judecătoriei Brașov, inadmisibilității acțiunii și autorității de lucru judecat. Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea depusă, pârâta B. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 6837/24.06.2015, Judecătoria Brașov, secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Brașov sub nr. x/2015.

La data de 07.10.2015, reclamanta, prin notele de ședință depuse, a menționat actele a căror nulitate absolută le-a solicitat, respectiv: cererea nr. x/08.06.2001, emisă de C. sub nr. x/08.06.2001; Certificatul de urbanism nr. x/31.05.2001, emis de Primăria Municipiului Brașov; actul constitutiv al S.C. E. S.A. autentificat sub nr. x/28.02.2005 la Biroul Notarului Public F.; încheierea nr. 43713/16.12.2005, emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov; actul adițional nr. x/30.01.2006, la actul constitutiv al S.C. D., privind schimbarea denumirii acestei societăți; încheierea nr. 1777/08.02.2006, emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov; încheierea nr. 11400/29.03.2006 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov.

La termenul din 14.10.2015, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., a dispus suspendarea soluționării cauzei.

Prin cererea de reluare a judecății dosarului, reclamanta a precizat că în ceea ce privește cel de-al doilea capăt al cererii sale, aceasta a solicitat să se constate nulitatea absolută a documentației întocmită de C. în vederea intabulării dreptului său de proprietate (cererea nr. x/08.06.2001, documentația tehnică - planșe, schițe etc.) și să se dispună anularea actului de dare în folosință nr. 171/31.05.2001 emis de Primăria Brașov, a încheierilor nr. 23566/2001, nr. 43713/16.12.2005 și nr. 11400/29.03.2006, emise de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov.

La data de 15.06.2016, reclamanta a depus note scrise prin care a învederat cadrul procesual al acțiunii, în raport de cele solicitate prin cererea inițială și precizate prin cererea de repunere pe rol a cauzei, în sensul că a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța:

- să constate că S.C. A. S.A., în calitate de succesoare în drepturi a patrimoniului fostului G., a dobândit dreptul de proprietate prin construire asupra imobilelor construcții situate în Municipiul Brașov str. x, amplasate pe terenul înscris în Cartea Funciară nr. x Brașov, sub nr. top. x, cu următoarele obiective: obiectiv 6, în regim P+1, compus din 5 ateliere, 4 magazii, 4 WC, 2 holuri, instalații sanitare, instalații electrice, instalații de încălzire; obiectiv 7, în regim P, compus din 1 magazie, instalații electrice; obiectiv 8, în regim P, compus din 1 centrală termică, 1 WC, instalații sanitare, instalații electrice, instalații de încălzire; obiectiv 9, în regim P, compus din post transformare, instalații electrice și instalații de încălzire; obiectiv 10, în regim P, compus din cabină poartă, instalații electrice, instalații de încălzire.

- să constate nulitatea absolută a actului de dare în folosință nr. 171/31.05.2001, emis de Primăria Municipiului Brașov,

- să dispună anularea încheierii nr. 23566/2001, emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov, privind înscrierea dreptului de proprietate în favoarea C. asupra construcțiilor menționate mai sus,

- să constate nulitatea parțială a actului constitutiv al S.C. E. S.A. (în prezent, S.C. D.) autentificat sub nr. x/28.02.2015, privind imobilele în litigiu, aduse ca aport în natură la capitalul social al acestei societăți,

- să dispună anularea încheierii nr. 43713/16.12.2005, emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov, privind înscrierea dreptului de proprietate în favoarea S.C. E. S.A.

Totodată, reclamanta a precizat că renunță la capătul de cerere privind constatarea nulității documentației întocmită de pârâta C..

Prin încheierea din 14.09.2016, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reținând că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa, a admis cererea acesteia de repunere a cauzei pe rol și a dispus reluarea judecății.

Prin sentința civilă nr. 862/C/18.11.2016, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția necompetenței funcționale a instanței în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere privind constatarea nulității Certificatului de urbanism pentru dare în folosință nr. 171/31.05.2001, invocată din oficiu, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a B. și constatând inadmisibilitatea acțiunii, astfel cum a fost formulată și precizată, a respins cererea de chemare în judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 862/C/18.11.2016, reclamanta S.C. A. S.A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 118/Ap/05.02.2018, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, constatând că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a art. 35 C. proc. civ. în sensul că cererea de chemare în judecată era admisibilă și se impunea soluționarea acesteia pe fond, a admis apelul, a anulat în parte sentința atacată sub aspectul modului de soluționare a acțiunii, astfel cum a fost formulată și precizată și a trimis cauza spre o nouă judecată primei instanțe. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii privind soluționarea excepțiilor necompetenței funcționale și a lipsei calității procesuale pasive.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2015*.

Prin sentința civilă nr. 309/C/18.03.2019, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, S.C. A. S.A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 716/Ap/16.09.2020, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins apelul.

Împotriva acestei decizii, la 20.01.2021 apelanta-reclamantă a declarat recurs.

În motivare, autoarea căii de atac a arătat, în esență, că instanța de apel a interpretat greșit și contradictoriu prevederile legale privind regimul juridic al bunurilor aduse ca aport în natură la capitalul social al unei societăți, dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil prin construire, admisibilitatea probei cu martori, dovada dreptului de proprietate în raport de mențiunile din cartea funciară, efectele juridice ale înscrierii în aceasta, obligativitatea dezlegărilor date problemelor de drept de către instanța de apel pentru judecătorii fondului, nulitatea înscrierilor în cartea funciară.

Astfel, o primă critică invocată a vizat considerentele instanței de apel referitoare la dreptul de folosință asupra bunurilor în litigiu, adus ca aport de către B. la constituirea societății recurente și respingerea probei cu martori pentru dovedirea dreptului de proprietate al recurentei-reclamante. În acest sens, a arătat că decizia atacată este criticabilă, prin primul capăt al cererii sale de chemare în judecată urmărindu-se constatarea unei situații de drept privind dobândirea de către recurenta-reclamantă a dreptului de proprietate asupra bunurilor în litigiu urmare a edificării imobilelor de antecesoarea sa, fosta G..

A arătat că autorizațiile de construire au fost emise pe numele G., iar construcțiile au fost utilizate de această societate, taxele și impozitele fiind achitate de aceasta și de societățile succesoare.

Totodată, a menționat că și prin contractul de constituire a societății, B. s-au adus ca aport la capitalul social și imobilele ce fac obiectul prezentului litigiu.

Față de aspectele arătate mai sus, a susținut că audierea martorilor în dovedirea persoanei juridice ce a edificat construcțiile în litigiu pendinte era admisibilă.

Tot în argumentarea acestei critici, recurenta-reclamantă a menționat că, în mod neîntemeiat, instanța de prim control judiciar a ignorat nota depusă de S.C. B. S.A. în dosarul nr. x/2011.

În continuare, a arătat că, deși instanța de apel a reținut că imobilele în litigiu fac parte din patrimoniul său, aceasta nu a analizat modul în care construcțiile au intrat în proprietatea C., iar, ulterior, în proprietatea S.C. D., având în vedere că acestea erau în folosința S.C. A. S.A.

În acest context, a susținut că decizia nr. 118/Ap/05.2018 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă, reținută în soluționarea apelului de instanța de prim control judiciar, nu era pertinentă în cauză, întrucât dispozițiile art. 480 alin. (3) teza finală C. proc. civ. nu erau incidente, iar solicitarea constatării dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu nu a reprezentat singurul motiv al acțiunii în anulare a actelor care a împiedicat autoarea căii de atac să își intabuleze dreptul de proprietate pretins.

De asemenea, autoarea căii de atac a subliniat că imobilele au ajuns nelegal în proprietatea altei societăți, întrucât bunurile se aflau în folosința sa, astfel că acestea nu puteau face obiectul unui transfer de proprietate.

O altă critică adusă deciziei atacate a vizat probatoriul administrat în cauză, care, în opinia sa, a făcut dovada edificării construcțiilor de G..

Sub acest aspect, a menționat istoricul construcțiilor, precum și expertizele contabile realizate în anul 1992 și în anul 2018 care au atestat faptul că imobilele făceau parte din patrimoniul recurentei-reclamante.

A mai susținut că în mod greșit s-a reținut că prin declarația unilaterală a B. din actul autentic prin care se arată că bunurile rămân proprietatea acestuia, s-a făcut dovada absolută a dreptului de proprietate al acestei societăți asupra imobilelor în litigiu.

În opinia recurentei-reclamante, dovada dreptului de proprietate nu rezultă din această declarația unilaterală, ci din înscrierile în Cartea Funciară, potrivit dispozițiilor legale în materie, acestea fiind opozabile terților.

În continuare, a reclamat că motivele formulării celorlalte capete ale cererii de chemare în judecată nu sunt subsecvente calității de proprietar și nu depind de constatarea calității de proprietar.

A arătat că prin decizia nr. 118/Ap/05.2018, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă nu s-a pronunțat decât asupra admisibilității acțiunii promovate.

Totodată, a afirmat autoarea căii de atac că reținerea de către instanța de apel a lipsei interesului recurentei-reclamante în continuarea deținerii folosinței bunurilor în cauză, a fost greșită, întrucât, dacă s-ar accepta raționamentul instanței în sensul că imobilele sunt proprietatea B., iar la înființarea societății aportul a fost reprezentat de dreptul de folosința a acestora, ar rezulta că raporturile dintre asociat și societate ar fi fost guvernate de regulile referitoare la locațiune, dizolvarea și lichidarea societății realizându-se cu respectarea prevederilor Legii nr. 85/2006.

Mai mult, a susținut că dacă imobilele ar fi fost proprietatea B. rezultă că acestea nu puteau face obiectul dreptului de proprietate al C., iar acesta nu putea dobândi și înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate doar în baza unui certificat de dare în folosință și a unei încheieri nelegale.

Conchizând, a menționat că invocarea unor motive strict formale și nepertinente de către instanța de apel pentru a refuza să analizeze cererea sa, este inadmisibilă și nelegală, recurenta-reclamantă având tot interesul de a solicita anularea înscrierilor în cartea funciară.

În drept, a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

La data de 06.04.2021 B. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului.

În susținerea excepției, a arătat că motivele invocate de recurenta-reclamantă reprezintă motive de netemeinicie, neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului.

La 19.05.2021 intimatele S.C. D. și C. au depus note de ședință, solicitând în principal, anularea recursului, întrucât susținerile recurentei nu pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate invocate de aceasta, iar, în susbsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; raportul a fost comunicat părților.

Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere.

Luând în analiză cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., aplicabile conform art. 494, raportat la art. 482 C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau a mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin memoriul de recurs, autoarea căii de atac a criticat decizia atacată prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că susținerile acesteia excedează sfera motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât niciuna dintre criticile prezentate nu dezvoltă motive de casare proprii încălcării art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. - încadrabile în ipotezele de la pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. - sau aplicării greșite a unor norme de drept material - încadrabile în cazul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, deși au fost indicate expres motivele de recurs pretins incidente, cerința argumentării lor nu este întrunită, întrucât elementele dezvoltate în susținerea acestora vizează situația de fapt și probatoriul administrat în cauză și reflectă, în realitate, nemulțumirea recurentei-reclamante față de soluția dată de instanțele devolutive demersului său judiciar.

Deși s-a afirmat incidența ipotezelor de la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., autoarea căii de atac nu a prezentat critici concrete în ce a constat nelegalitatea deciziei atacate prin raportare la soluția și considerentele instanței de apel.

Sesizarea cu caracter general a pretinselor neregularități în apel nu este de natură a determina, în lipsa motivelor unor argumente concrete, decât un control de fond al cauzei, incompatibil cu calea de atac a recursului.

Mai mult, în ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte remarcă că deși a fost invocat, autoarea căii de atac nu a dezvoltat nicio critică care să vizeze decizia instanței de apel din perspectiva nemotivării, existenței unor motive contradictorii ori străine de natura cauzei în cuprinsul acesteia și care să poată fi circumscrisă ipotezei invocate.

Prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a reclamat interpretarea greșită de către instanța de apel a prevederilor legale privind regimul juridic al bunurilor aduse ca aport în natură la capitalul social al unei societăți, dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil prin construire, admisibilitatea probei cu martori, dovada dreptului de proprietate în raport de mențiunile din cartea funciară, efectele juridice ale înscrierii în aceasta, obligativitatea dezlegărilor date problemelor de drept de către instanța de apel pentru judecătorii fondului, nulitatea înscrierilor în cartea funciară.

Cu toate acestea, în argumentare, întreaga construcție a raționamentului juridic a fost fundamentată pe elemente probatorii și de fapt - autorizațiile de construire, dovada achitării taxelor și impozitelor aferente imobilelor, contractul de constituire a societății, B., audierea martorilor în dovedirea persoanei juridice ce a edificat construcțiile, nota depusă de S.C. B. S.A. în dosarul nr. x/2011, modul în care construcțiile au intrat în proprietatea C., iar, ulterior, în proprietatea S.C. D., decizia nr. 118/Ap/05.2018 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă, folosința bunurilor în litigiu, dovada edificării construcțiilor de G., istoricul construcțiilor, expertizele contabile realizate în anul 1992 și în anul 2018, declarația unilaterală a B. din actul autentic, înscrierile în Cartea Funciară.

Aceste susțineri, care vizează situația de fapt și probatoriul administrat în cauză, exclud cenzura instanței de recurs al cărei controlul de legalitate este limitat de însuși conținutul introductiv al art. 488 C. proc. civ. doar la criticile de nelegalitate, nu și la cele de eventuală netemeinicie.

În acest context, nu se poate aprecia că prezentarea criticilor în această fază procesuală răspunde exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care să poată fi subsumată motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., dat fiind că modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie încadrarea aspectelor sesizate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și pe cale de consecință, determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestită cu verificarea legalității hotărârii instanței de apel.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, așa cum este cazul în speță, fundamentează concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și că motivele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. a fost invocat doar formal.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. art. 496 alin. (1) teza a III-a, va anula recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar H.., împotriva deciziei civile nr. 716/Ap/16.09.2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Respinge ca neîntemeiată cererea intimatei-pârâte Uniunea Națională a Cooperației de Consum - B. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 martie 2022.