ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 463/2022

Ședința publică din data de 2 martie 2022

Deliberând asupra recursurilor și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă la 20.11.2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. CEZ VÂNZARE S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta să-i achite suma de 230.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru repararea prejudiciului suferit în perioada 01.05.2016-27.06.2016 și determinat de debranșarea pretins ilegală a locuinței sale de la rețeaua de furnizare a energiei electrice.

La 09.12.2020 pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat ca acțiunea reclamantului să fie respinsă fie pe cale de excepție, invocând, astfel, atât autoritatea de lucru judecat - prin raportare la hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2017 -, cât și prescripția, fie ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 28/09.03.2021, tribunalul a respins excepția autorității de lucru judecat, a admis excepția prescripției și, ca o consecință, a respins acțiunea ca prescrisă.

Împotriva acestei sentințe, ambele părți au declarat apel, căile de atac fiind respinse prin decizia nr. 408/24.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Părțile au recurat decizia instanței de apel.

Prin memoriul său, recurentul-reclamant a solicitat casarea ei și trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, instanței de apel.

În motivare, a arătat că decizia atacată cuprinde motive străine de cauză și că a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat și a normelor de drept material; a invocat, astfel, motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea primului motiv de recurs, a afirmat că pentru a respinge calea de atac în care a solicitat reevaluarea modalității în care în primă instanță fusese dezlegată chestiunea prescripției, curtea de apel a făcut trimitere la demersurile efectuate în dosarul nr. x/2017, despre care a reținut că nu pot avea efect întreruptiv de prescripție. Recurentul-reclamant a apreciat ca fiind străină de cauză referirea la respectivul dosar, în care au fost dezbătute pretențiile aferente perioadei 28.06.2016-30.08.2016, diferite de cele ce fac obiectul analizei în dosarul de față; în acest context, a precizat că dosarul în care formulase o cerere identică cu cea din cauza pendinte poartă nr. 4004/95/2017.

Circumscris celui de-al doilea motiv de recurs, a arătat că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a celor statuate prin decizia nr. 807/16.10.2019 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă asupra momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție.

În fine, subsumat ultimului motiv de casare, recurentul-reclamant a susținut că instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 397 alin. (1) C. proc. civ., deoarece nu a procedat la soluționarea pricinii sale.

Prin memoriul său, recurenta-pârâtă a solicitat casarea deciziei atacate și, în rejudecare, admiterea apelului și schimbarea sentinței primei instanțe, în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat, apreciind că hotărârea instanței de apel a fost dată cu nesocotirea autorității de lucru judecat a hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2015; a invocat, așadar, motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestei critici, recurenta-pârâtă a arătat că în urma conexării la dosarul nr. x/2015 a mai multor dosare, printre care și a celui purtând nr. 4004/95/2017 (identic, din perspectiva obiectului, cauzei și părților, cu cel de față), instanța judecătorească s-a pronunțat definitiv, ceea ce face ca în prezenta cauză să i se opună părții adverse autoritatea de lucru judecat.

La 29.09.2021 și 22.10.2021 fiecare parte a depus întâmpinare la recursul celeilalte; de asemenea, fie pe calea întâmpinării, fie pe cea a notelor scrise, părțile au invocat fie excepția inadmisibilității - calificată, astăzi, ca fiind a nulității -, fie excepția nulității.

Excepțiile nulității căilor de atac urmează să fie respinse, în temeiul art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., deoarece memoriile de recurs cuprind critici care se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat din oficiu, în baza art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motivul de recurs de ordine publică întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, raportat la art. 22 C. proc. civ., în ceea ce privește lămurirea sentinței nr. 51/10.04.2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2015, în legătură cu care se opune excepția autorității de lucru judecat; pornind de la acesta, analiza actelor dosarului și a deciziei atacate în limita controlului de legalitate relevă următoarele:

Între părți s-au derulat mai multe litigii generate de debranșarea locuinței recurentului-reclamant de la rețeaua de furnizare a energiei electrice.

Unul dintre acestea a format obiect al dosarului nr. x/2017, în care, după cum însuși recurentul-reclamant recunoaște, se formulase o cerere identică cu cea din cauza de față; astfel, în ambele dosare acesta urmărește să obțină repararea prejudiciului cauzat de recurenta-pârâtă în perioada 01.05.2016-27.06.2016.

Din verificarea evidenței informatizate a instanțelor a rezultat că dosarul nr. x/2017 a fost conexat la 30.10.2017 la dosarul nr. x/2015, măsura conexării la același dosar fiind adoptată și în privința dosarelor nr. x/2015, y/2015, z/2017 și 4425/95/2017.

În dosarul nr. x/2015, la care celelalte cauze enumerate mai sus au fost conexate, prin sentința nr. 51/10.04.2018 Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă a admis acțiunea reclamantului A. și a obligat pârâtele S.C. CEZ VÂNZARE S.A, S.C. CEZ DISTRIBUȚIE S.A. și S.C. CEZ ROMÂNIA S.A. la plata către acesta a câte 10.000 RON fiecare, cu titlu de despăgubiri.

Sentința menționată a rămas definitivă față de recurenta-pârâtă din cauza de față, ca efect al deciziilor nr. 1217/11.12.2018 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și nr. 1272/07.07.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Potrivit art. 431 alin. (1) C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

Așadar, în această manifestare, de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, iar judecătorul chemat să se pronunțe asupra unei chestiuni nu poate să nu țină seama de rezultatul trecut în puterea de lucru judecat.

Cu alte cuvinte, lucrul judecat își extinde efectele asupra lucrului de judecat.

În condițiile factuale expuse mai sus, recurenta-pârâtă apreciază că hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2015 au dobândit autoritate de lucru judecat; în schimb, recurentul-reclamant consideră că o atare excepție nu i se poate opune cu succes, susținând că dosarul nr. x/2017 a rămas nesoluționat, de vreme ce nu se poate identifica vreo mențiune, în considerentele sentinței nr. 51/10.04.2018 a Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, la acesta.

Examinarea sentinței nr. 51/10.04.2018 a Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă relevă, într-adevăr, așa cum a sesizat și recurentul-reclamant, lipsa oricărei mențiuni, în cuprinsul considerentelor ei, la dosarul nr. x/2017.

Cu toate acestea, afirmația recurentului-reclamant potrivit căreia dosarul nr. x/2017 a rămas nejudecat contravine procedurii civile, ca soluție legală, căci numai în materie penală instanțele sunt îndrituite de lege ca, în anumite situații, să lase nesoluționată latura civilă a acțiunii penale.

De principiu, în materie civilă, individualitatea proprie a oricărui dosar se pierde ca efect al conexării, obiectul său inițial fiind absorbit în cel al dosarului la care s-a conexat și, în concret, examinat împreună cu acesta.

În cauza de față, Înalta Curte notează că instanța care a judecat dosarele care au fost conexate la dosarul nr. x/2015 a pronunțat sentința nr. 51/10.04.2018, prin care, ca rezultat al unei ample analize a situației de fapt, a recunoscut dreptul reclamantului la despăgubiri, dar nu prin raportare la fiecare pretenție în parte, ci în ansamblu.

Pentru a înlătura critica privind incidența autorității de lucru judecat, curtea de apel, excluzând din analiză dosarul nr. x/2017, s-a referit la un alt dosar, la rândul lui conexat la dosarul nr. x/2015, în care reclamantul a pretins să îi fie acoperit prejudiciul suferit într-un alt interval de timp (28.06.2016-30.08.2016).

Din această perspectivă, dezlegarea din apel este nelegală, căci a fost plasată pe premisa greșită că părțile ar fi avut în vedere, la dezbaterea autorității de lucru judecat, un alt dosar decât cel care poartă nr. 4004/95/2017.

În lipsa unui demers concret, prin care părțile interesate urmează să obțină lămurirea întinderii dispozitivului sentinței nr. 51/10.04.2018 a Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă (pentru a se indica dacă dreptul recurentului-reclamant la a fi despăgubit a fost recunoscut în analiza de ansamblu a tuturor pretențiilor formulate în dosarele conexate, înglobând-o pe cea care inițial a făcut obiect al dosarului nr. x/2017 - context în care lipsa considerentelor ar putea să fie expresie a unei omisiuni de consemnare, iar nu a uneia de examinare - sau, în ipoteza unui răspuns negativ, pentru a se indica dispoziția dată în dosarul nr. x/2017), un control mai amplu al chestiunii autorității de lucru judecat - dincolo de aspectul indicat mai sus - ar fi prematur.

Considerentele expuse în precedent demonstrează însă că dispoziția curții de apel care, pentru a înlătura critica privind incidența autorității de lucru judecat, nu a avut în vedere dosarul nr. x/2017, invocat de părți și relevant în cauză, ci un altul, la rândul lui conexat la dosarul nr. x/2015, este nelegală și suficientă ca să determine, în baza art. 496 și 497 C. proc. civ., admiterea recursului declarat de recurenta-pârâtă.

Cum nelegalitatea soluției date autorității de lucru judecat se repercutează și asupra soluției prescripției, va fi admis și recursul promovat de către recurentul-reclamant, iar ca o consecință a admiterii ambelor căi de atac, decizia atacată va fi casată, cauza urmând să fie trimisă, pentru o nouă judecată, instanței de apel.

În rejudecare, va fi reevaluată chestiunea autorității de lucru judecat, context în care curtea de apel va verifica, în măsura în care nu se vor fi făcut demersuri în vederea lămuririi întinderii dispozitivului sentinței nr. 51/10.04.2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, dacă dreptul recurentului-reclamant la a fi despăgubit a fost recunoscut sau nu ca rezultat al analizei de ansamblu a tuturor pretențiilor formulate în toate dosarele conexate, înglobând-o și pe cea care inițial a făcut obiect al dosarului nr. x/2017 și, în măsura unui răspuns afirmativ, va reevalua și necesitatea de a mai pune în dezbatere chestiunea prescripției, în urma determinării ordinii de soluționare a excepțiilor, ținând cont de criteriul efectelor pe care acestea le produc, prevăzut de art. 248 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile nulității recursurilor.

Admite recursurile declarate de recurentul-reclamant A. și de recurenta-pârâtă S.C. CEZ VÂNZARE S.A. împotriva deciziei nr. 408/24.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza pentru o nouă judecată instanței de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 martie 2022.