ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 299/2022

Ședința publică din data de 9 februarie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția I civilă la data de 29.01.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., anularea deciziei nr. 42/23.12.2019 emisă de pârâtă, reîncadrarea sa pe funcția deținută anterior aplicării sancțiunii disciplinare, dar și obligarea pârâtei la plata de despăgubiri bănești egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat de la data aplicării sancțiunii disciplinare și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 455/15.07.2020, Tribunalul Botoșani, secția I civilă a respins ca nefondată contestația.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel, care a fost respins prin decizia nr. 785/17.11.2020 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, solicitând casarea ei și rejudecarea cauzei, în fond.

În motivare, a susținut că instanța de apel nu a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor legale referitoare la nulitatea actului juridic pentru lipsa consimțământului, în condițiile în care decizia nr. 42/23.12.2019 emisă de intimată trebuia verificată sub aspectul legalității și temeiniciei, respectiv însușită de către președintele executiv al B., pentru a putea produce efecte juridice. În acest sens, a evocat art. 1.204 C. civ. și a arătat că sancțiunea care intervine este cea a nulității absolute.

Recurentul a mai susținut că în măsura în care instanța de apel ar fi interpretat art. 4 din dispoziția nr. x/2020 a președintelui B., în raport cu art. 1.268 alin. (3) C. civ., soluția trebuia să fie aceea de admitere a acțiunii.

De asemenea, a mai apreciat că instanța de apel a omis să analizeze art. 62 alin. (3) din Codul muncii.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 01.11.2021, intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului.

În argumentarea primei excepții, a arătat că recursul are ca obiect o decizie cu caracter definitiv, în raport cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., pronunțată în soluționarea unui litigiu de muncă, fiind incidente prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și ale art. 274 din Codul muncii.

În ceea ce privește excepția nulității recursului, intimata a menționat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât susținerile recurentului nu se încadrează în motivele de casare de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, dar și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. la art. 457.

Recursul are ca obiect decizia nr. 785/17.11.2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă într-un conflict de muncă.

Potrivit art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, hotărârile prin care se soluționează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

Totodată, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (…)".

Iar art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În raport cu dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată că decizia nr. 785/17.11.2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, împotriva căreia a fost declarat prezentul recurs, era definitivă de la pronunțare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Prin urmare, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

Cererea intimatei-pârâte de obligare a recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere lipsa dovezilor privind efectuarea acestor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 785/17.11.2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Respinge cererea intimatei-pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2022.