ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 296/2022

Ședința publică din data de 9 februarie 2022

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 21.07.2020, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pârâtele C. S.A. și S.C. D. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze clauzele cuprinse în contractul de credit de consum nr. x/06.02.2008, care privesc implicit riscul valutar, dobânda de referință variabilă revizuibilă semestrial (art. 5), comisionul de acordare credit (art. 10.a) și comisionul de administrare (art. 10.b); reclamantele au mai solicitat obligarea pârâtelor la a le restitui sumele achitate cu titlu de clauză de risc valutar, dobândă curentă revizuibilă, comision de acordare și comision de administrare, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare în cuantum de 10,25% de la data plății acestora, conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, dar și obligarea pârâtei C. S.A. să emită un nou grafic de rambursare ca urmare a anulării clauzelor abuzive, având în vedere și sumele achitate până la momentul emiterii graficului.

Prin sentința civilă nr. 49/C/25.02.2021, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, a admis în parte acțiunea, a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor cuprinse în contractul de credit bancar nr. x/06.02.2008, prevăzute la art. 5, în ce privește modul de calcul al dobânzii variabile și la art. 10 lit. a) și b), referitoare la comisionul de acordare și la comisionul de administrare a creditului, și a dispus înlăturarea acestora din contract; a obligat pârâtele să restituie reclamantei B. sumele reprezentând dobânda încasată în plus, peste procentul de 7,4%, în perioada cuprinsă între 06.02.2009 și data pronunțării hotărârii, prin modificarea unilaterală a ratei dobânzii variabile, precum și a sumelor încasate ulterior cu același titlu, conform graficului de rambursare aferent contractului, până la data rămânerii definitive a hotărârii, suma de 1.625 euro, reprezentând comision de acordare și suma de 9.750 euro, reprezentând comision de administrare a creditului; a dispus actualizarea fiecărei sume acordate cu dobânda legală calculată de la data scadenței și până la data restituirii efective; a respins restul pretențiilor reclamantelor.

Împotriva acestei sentințe, pârâtele au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 785/Ap/17.06.2021, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a admis în parte apelul declarat de C. S.A. și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat C. S.A. să restituie reclamantei B. suma de 552,5 euro, reprezentând comision de administrare a creditului și a obligat pârâta S.C. D. S.R.L. să restituie diferența de 9.197,5 euro, percepută cu același titlu, de comision de administrare a creditului; a obligat pârâta C. S.A. să restituie reclamantei B. dobânda încasată în plus peste procentul de 7,4%, prin modificarea unilaterală a ratei dobânzii variabile în perioada cuprinsă între 06.02.2009 și data cesiunii de creanță și pe pârâta S.C. D. S.R.L. să restituie dobânda încasată în plus peste procentul de 7,4%, prin modificarea unilaterală a ratei dobânzii variabile, de la data cesiunii de creanță până la data pronunțării sentinței apelate, precum și în continuare și până la data rămânerii definitive a hotărârii; a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței atacate; a respins apelul declarat de pârâta S.C. D. S.R.L. împotriva aceleași sentințe.

Împotriva acestei decizii, S.C. D. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, curții de apel.

În motivare, după prezentarea situației de fapt, recurenta a susținut în esență că instanța de apel a interpretat în mod greșit prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000, atunci când a apreciat că termenii folosiți în cuprinsul clauzelor atacate ca fiind abuzive nu ar fi clari, neechivoci și exprimați în mod inteligibil, context în care intimatele-reclamante nu ar fi avut posibilitatea negocierii lor, fapt ce a condus și la îndeplinirea celorlalte condiții referitoare la reaua-credință și la dezechilibrul semnificativ creat între drepturile și obligațiile părților; după ce a prezentat pe larg aspecte legate de neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 193/2000, autoarea căii de atac a arătat că prin semnarea contractului de credit intimatele-reclamante au confirmat că au citit, înțeles și acceptat termenii și condițiile contractuale.

A mai susținut că dreptul băncii de a modifica nivelul dobânzii în cursul executării contractului de credit este reglementat prin alin. (1) teza a II-a din Anexa la Legea nr. 193/2000, astfel că a apreciat că nu este abuzivă clauza privind caracterul variabil al dobânzii, în condițiile în care consumatorul are posibilitatea de a rambursa anticipat creditul.

Potrivit recurentei, întrucât la data încheierii contractului de credit, împrumutatului i-a fost înmânat și un grafic de rambursare pe toată perioada contractuală, inclusiv pentru cea în care dobânda era variabilă, rezultă că intimatele-reclamante au avut reprezentarea sumelor plătite cu acest titlu.

Astfel, în opinia recurentei, este îndeplinită cerința referitoare la exprimarea într-un limbaj ușor și inteligibil a clauzei contractuale, întrucât graficul de rambursare face parte integrantă din contractul de credit, iar mențiunile din cuprinsul acestuia reflectă lămurirea clauzelor referitoare la costul creditului.

Totodată, a relevat că sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 care exclud de la controlul caracterului abuziv clauzele referitoare la prețul contractului, dobânda contractuală fiind o parte semnificativă din prețul contractului.

În ceea ce privește clauza referitoare la comisionul de acordare, recurenta a susținut că aceasta este exprimată inteligibil în cuprinsul contractului, nefiind necesare cunoștințe de specialitate pentru a înțelege ce reprezintă. De altfel, acest comision este reprezentat de o sumă fixă, comisionul fiind cunoscut și asumat, dar și achitat integral o dată cu prima tragere a creditului, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile cerute pentru constatarea caracterului abuziv. Potrivit recurentei, C. S.A. nu avea obligația de a explica în cuprinsul contractului scopul pentru care este perceput, rolul acestuia fiind cel de acoperire a cheltuielilor făcute de finanțator cu personalul și logistica angrenate în analiza verificării bonității și eligibilității clientului.

Referitor la clauza privind comisionul de administrare, reglementat prin dispozițiile din O.U.G. nr. 50/2010, a relevat că scopul acestui comision a fost acela de a acoperi cheltuielile efectuate de bancă în legătură cu monitorizarea contractului.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 05.10.2021 intimatele-reclamante au depus la dosar întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului, iar la 22.10.2021 recurenta-pârâtă a răspuns la întâmpinare.

La 17.12.2021 intimata-pârâtă C. S.A. a depus întâmpinare, solicitând admiterea recursului.

Analizând în mod prioritar, potrivit art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

În speță, reclamantele au învestit instanțele judecătorești cu o cerere în materia protecției consumatorilor la 21.07.2020, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, care a modificat C. proc. civ.

În aceste condiții, în speță sunt incidente dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin acest act normativ, potrivit cărora "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate (...) în cererile în materia protecției consumatorilor".

Întrucât obiectul recursului îl constituie o decizie pronunțată în apel, în cadrul unei cereri în materia protecției consumatorilor, Înalta Curte constată că decizia atacată era definitivă încă de la pronunțare, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Afirmațiile recurentei referitoare la caracterul evaluabil al litigiului nu sunt de natură să conducă la admisibilitatea recursului, în condițiile în care litigiul dedus judecății izvorăște dintr-un contract de credit încheiat între un consumator și o societate bancară și este fundamentat pe dispozițiile Legii nr. 193/2000.

Prin urmare, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

Întrucât recurenta a pierdut procesul, aceasta urmează să fie obligată, la cererea intimatei-reclamante A., în baza art. 451, 452 și 453 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., la plata sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 785/Ap/17.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă A. a sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2022.