ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 291/2022

Ședința publică din data de 9 februarie 2022

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă la 07.10.2019 sub nr. x/2019, A., prevalându-se de calitatea de împuternicit al creditorilor salariali ai S.C. B. S.A. a formulat contestație împotriva hotărârii adunării creditorilor debitoarei S.C. B. S.A. din 27.09.2019, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să o desființeze pentru nelegalitate.

În drept, a invocat art. 14 alin. (7) și (8) din Legea nr. 85/2006.

Prin cererea înregistrată pe rolul aceluiași tribunal la 07.10.2019, sub nr. x/2019, C. a formulat contestație împotriva hotărârii adunării creditorilor debitoarei S.C. B. S.A. din 27.09.2019, solicitând instanței să dispună desființarea ei pentru nelegalitate.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă la 08.10.2019, sub nr. x/2019, D. și E. au formulat contestație împotriva hotărârii adunării creditorilor debitoarei S.C. B. S.A. din 27.09.2019, solicitând instanței să dispună desființarea ei pentru nelegalitate.

Prin încheierea din 29.11.2019, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a conexat dosarele nr. x/2019 și nr. y/2019 la dosarul nr. x/2019.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 7468/20.12.2019, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a respins ca neîntemeiată contestația, dar și cererea de aplicare a sancțiunii cu amendă judiciară și cea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de administratorul judiciar al debitoarei.

Împotriva acestei sentințe, A., în calitate de împuternicit al creditorilor salariali ai S.C. B. S.A., C. și F., în calitate de administrator special al debitoarei S.C. B. S.A. au declarat recurs.

Prin decizia civilă nr. 671/13.10.2020, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a numitului A. și a anulat recursul declarat de creditorii salariali ai S.C. B. S.A., reprezentați de A., pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, a admis excepția lipsei calității procesuale active a numitei F. și a respins recursul formulat de F., ca fiind introdus de o persoană fără calitate procesuală activă, a respins excepția lipsei de interes cu privire la recursul declarat de C., a respins ca nefondat recursul declarat de C. și cererile formulate de intimații G.. și H. a.s. de aplicare a sancțiunii cu amendă judiciară.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare, care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă sub nr. x/2020.

Prin decizia civilă nr. 945/24.11.2021, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a constatat perimată contestația în anulare.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs A., solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

În motivare, a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., deoarece între data suspendării judecării cauzei, 24.03.2021 și 24.11.2021, nu s-a împlinit termenul de perimare de 1 an, acesta împlinindu-se la 23.03.2022, astfel că în mod eronat a fost admisă excepția perimării.

Recurentul a mai arătat că art. 248 alin. (3) C. proc. civ. a fost abrogat, curtea de apel apreciind eronat că acest text legal este aplicabil în cauză.

În drept, a invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Luând în examinare, cu prioritate, chestiunea timbrajului, instanța supremă reține că, potrivit art. 1 și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum a fost modificată, completată și rectificată (în vigoare la data începerii procesului), acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Pe de altă parte, O.G. nr. 32/1995 a instituit obligativitatea aplicării și a timbrului judiciar, în cazurile în care se percepe taxa judiciară de timbru.

În conformitate cu prevederile alin. (1) al art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că în măsura în care taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.

Articolul 20 alin. (3) din lege statuează că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

În speță, recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 RON și timbrului judiciar în valoare de 0,15 RON, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare comunicată la 17.01.2022.

Așa fiind, constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare, până la termenul de judecată stabilit în cauză, 09.02.2022 și că, în cauză, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor textelor de lege evocate mai sus, va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul A., în calitate de împuternicit al creditorilor salariali ai S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 945/24.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2022.