Decizia nr. 2259/2021 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — revizuire împotriva sentinței nr. 2539/2020 a Tribunalului Bucure

La 20 ianuarie 2020, a fost înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a VII-a civilă, sub nr. x/2020, contestația formulată de creditoarea A. împotriva măsurilor lichidatorului judiciar descrise în raportul lunar nr. 86 din 14.01.2020, publicat în BPI nr. 869 din 15.01.2020, prin care a solicitat anularea punctului 9 din raport și, în consecință anularea procesului-verbal al licitației organizate în data de 09.01.2020 pentru valorificarea unor active din patrimoniul debitoarei B. S.A., anularea vânzării bunurilor debitoarei către C. S.A. și obligarea lichidatorului judiciar la refacerea sau completarea raportului. În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 14 alin. (7) și (8) din Legea nr. 85/2006. Ulterior, la data de 22 ianuarie 2020, au fost înregistrate pe rolul aceleiași instanțe mai multe contestații similare, împotriva aceluiași raport al lichidatorului judiciar al debitoarei B. S.A., formulate de D. în nume personal și în calitate de împuternicit al creditorilor salariali ai debitoarei, sub nr. x/2020 și nr. y/2020, de E., sub nr. x/2020 și nr. y/2020, precum și de F., sub nr. x/2020 și nr. y/2020 Prin încheierea de ședință din 19 iunie 2020, instanța a dispus conexarea dosarelor menționate la dosarul initial, înregistrat sub nr. x/2020. Prin sentința civilă nr. 2539 din 23 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-au respins ca neîntemeiate excepțiile tardivității formulării contestației și a lipsei de interes, invocate de creditoarea G. și, totodată, s-au respins ca neîntemeiate contestațiile formulate de către A., D., în nume personal și în calitate de împuternicit al creditorilor salariali ai debitoarei B. S.A., E. și F..

Împotriva acestei hotărâri la 9 septembrie 2020 a declarat recurs creditoarea A., în temeiul art. 304 1 C. proc. civ. de la 1865, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în integralitate în cercetarea fondului iar, în subsidiar, a solicitat modificarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul admiterii contestației. Împotriva aceleiași hotărârii la 9 septembrie 2020 a declarat recurs și contestatorul D., în nume personal și în calitate de împuternicit al creditorilor salariali ai societății B. S.A., în temeiul art. 304 pct. 5 și 8 C. proc. civ. de la 1865, solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii recurate, în sensul admiterii contestației formulate. Prin decizia civilă nr. 449 din 11 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a recurentului D. și s-a anulat recursul declarat de recurenții-creditori salariali, reprezentați de D., mai puțin cele declarate de creditorii salariali H. și I., pentru lipsa dovezii calității de reprezentant. Totodată, s-a constatat liberarea debitoarei B. S.A. cu privire la creanțele recurenților-creditori salariali A. și D., s-a admis excepția lipsei de interes și s-au respins recursurile declarate de aceștia. De asemenea, s-a respins excepția lipsei de interes invocată de lichidatorul judiciar, cu privire la recursurile declarate de recurenții creditori salariali H. și I. și s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de aceștia.

De asemenea, prin decizia civilă nr. 330 din 23 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins excepția tardivității, ca neîntemeiată, a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a reprezentantului comun al creditori salariali, a anulat recursul declarat de D., reprezentant al salariaților debitoarei B. S.A., împotriva sentinței civile nr. 5800 din 22.10.2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2019. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul D., în nume personal și în calitate de împuternicit al creditorilor salariați ai societății B. S.A, prin care a solicitat anularea hotărârii atacate și suspendarea executării deciziei atacate până la soluționarea contestației. Prin decizia civilă nr. 370/R din 31 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins cererea de suspendare ca rămasă fără obiect și s-a respins contestația în anulare formulată de recurentul D., în nume personal și în calitate de împuternicit al creditorilor salariali ai societății B. S.A., ca neîntemeiată.

La 14 septembrie 2021,recurentul D., personal și în calitate de reprezentant al salariaților B. S.A., în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, a formulat cerere de revizuire prin care a solicitat anularea deciziei civile nr. 449 din 11 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020, având în vedere că această hotărâre definitivă este potrivnică deciziei civile nr. 370/R din 31 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020. În susținerea cererii de revizuire creditorul D. a arătat că în cadrul dosarului nr. x/2020, la ședința de judecată din 31 martie 2021, Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă a apreciat că acesta are calitate procesuală activă și interes în formularea contestației în anulare întrucât pretinsa achitare a creanței nu a fost supusă analizei judecătorului sindic și nu s-a făcut dovada radierii contestatorului din tabelul creditorilor, urmare a consemnării sumei la dispoziția sa. Pe de altă parte, în dosarul nr. x/2020, prin decizia civilă nr. 449 din 11 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a Civilă, s-a reținut că prin achitarea de către un terț a creanțelor salariale, recurentul nu mai are niciun interes și nicio calitate procesuală activă în susținerea recursului, constatând liberarea debitoarei B. S.A. de la obligația achitării creanței salariale. Revizuentul apreciază că există în mod evident o contrarietate de hotărâri, existând în același timp și o identitate de părți, obiect și cauză. În dosarul nr. x/2020, instanța a apreciat că nu poate fi luată în considerare o eventuală excepție de autoritate de lucru judecat, deoarece, anterior Curtea de Apel București s-a mai pronunțat în alte dosare, în care a admis excepții similare împotriva altor creditori salariali, care au formulat contestații în anulare. Potrivit revizuentului în dosarul nr. x/2020, instanța în mod corect a reținut că plata efectuată de un terț nu reprezintă o achitare a creanțelor atât timp cât aceasta nu a fost supusă controlului legalității judecătorului sindic. Revizuentul menționează că în lipsa analizei plății creanțelor de către lichidatorul judiciar, prin constatarea liberării debitorului de la obligația achitării acestora s-ar ajunge la o aplicare inversă a principiului specialia generalibus derogant, prin aplicarea legii generale în detrimentul legii speciale. Susține revizuentul că, practic orice contestație pentru motive de nelegalitate a unui act procedural sau a unei măsuri a practicianului în insolvență poate fi oprită prin consemnarea creanței. Prin urmare, recurentul consideră că este imperios necesară anularea deciziei atacate având în vedere că o asemenea hotărâre poate genera putere de lucru judecat la nivelul tuturor procedurilor de insolvență, prin care s-ar achita creanțe în afara cadrului procedurii. La 2 septembrie 2021 J. și ceilalți creditori, reprezentați prin curator special K., au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de reviuire și să i se pună în vedere revizuentului să achite onorariul curatorului până la termenul fixat. La 8 septembrie 2021, intimata B. S.A., prin lichidator judiciar L. S.P.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea căii extraordinare de atac ca inadmisibilă, întrucât nu există hotărâri definitive contractictorii, pronunțate în aceeași pricină și în al doilea dosar s-a invocat autoritatea de lucru judecat iar instanța s-a pronunțat asupra acesteia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 11 iunie 2021, sub nr. x/2021. Prin încheierea din 14 septembrie 2021 instanța a acordat termen la 2 noiembrie 2021, pentru a da posibilitate revizuentului să-și angajeze avocat. În prealabil, în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimata B. S.A., Înalta Curte o va califica ca fiind o apărare de fond, urmând a o avea în vedere la analiza condițiilor de admisibilitate a motivului de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. de la 1865. Înalta Curte urmează să respingă ca cererea de revizuire a deciziei atacate, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, revizuirea se poate solicita "dacă există hotărâri definitive potrivnice sau pronunțate în recurs, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate". Se impune precizarea faptului că instanța competentă să se pronunțe asupra cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri pronunțate. Pentru a se putea invoca motivul de revizuire prevăzut la art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865 trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: să existe hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în același litigiu, respectiv să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, hotărârile contradictorii să fie pronunțate în dosare diferite, în al doilea dosar să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat, sau chiar dacă a fost ridicată să nu se fi discutat și să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea puterii lucrului judecat. În prezenta cauză, cererea de revizuire, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, solicitându-se anularea deciziei civile nr. 449 din 11 mai 2021, pronunțate în recurs de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020, considerată contradictorie deciziei civile nr. 370/R din 31 martie 2021, pronunțată în contestație în anulare de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020. Pentru a putea beneficia de remediul prevăzut de calea extraordinară de atac a revizuirii, în situația în care se ajunge la încălcarea puterii de lucru judecat prin pronunțarea a două hotărâri potrivnice, este necesar ca această contrarietate să rezulte din confruntarea dispozitivelor celor două hotărâri. Înalta Curte constată că, prin decizia civilă nr. 370/R din 31 martie 2021 din dosarul nr. x/2020, invocată de revizuent ca fiind hotărârea potrivnică, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația în anularea deciziei civile nr. 330 din 23 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a reprezentantului comun al creditorilor salariali și s-a anulat recursul declarat de D., în calitate de reprezentant al salariaților. În schimb, prin hotărârea nr. 449 din 11 mai 2021 din dosarul nr. x/2020, a cărei anulare se solicită, instanța, în calea de atac a recursului, a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a recurentului D. și s-a anulat recursul declarat de recurenții-creditori salariali, mai puțin cele declarate de creditorii salariali H. și I., pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, s-a constatat liberarea debitoarei B. S.A. cu privire la creanțele recurenților-creditori salariali A. și D., s-a admis excepția lipsei de interes și s-au respins recursurile declarate de aceștia împotriva sentinței civile atacate, s-a respins excepția lipsei de interes invocată de lichidatorul judiciar în ceea ce privește recursurile creditorilor salariali H. și I. și s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de aceștia. Chiar dacă în practicaua deciziei civile considerate a fi potrivnică s-a reținut faptul că s-au respins excepțiile lipsei de interes și lipsei calității procesuale active, instanța a motivat că în calea de atac extraordinară a contestației în anulare se fac verificări sumare sub aspectul interesului și calității, în raport cu actele din dosarul de contestație, fără însă a putea cerceta în fond alte aspecte ce nu țin de calea extraordinară de atac promovată. Prin urmare, din analiza hotărârilor pretins a fi potrivnice, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția privind existența contrarietății dispozitivelor celor două hotărâri indicate de revizuent ca fiind potrivnice. Nici condiția privind pronunțarea hotărârilor în același litigiu nu este îndeplinită, întrucât obiectul și cauza celor doua dosare sunt diferite. Dosarul nr. x/2020 a avut ca obiect contestația formulată de creditorii salariali ai debitoarei împotriva măsurilor lichidatorului judiciar descrise în raportul lunar nr. 86 din 14.01.2020, publicat în BPI nr. 869 din 15.01.2020, prin care a solicitat anularea punctului 9 din raport și, în consecință anularea procesului-verbal al licitației organizate în data de 09.01.2020 pentru valorificarea unor active din patrimoniul debitoarei B. S.A., anularea vânzării bunurilor debitoarei către C. S.A. și obligarea lichidatorului judiciar la refacerea sau completarea raportului, în temeiul art. 14 alin. (7) și (8) din Legea nr. 85/2006. Dosarul nr. x/2020 a avut ca obiect contestația în anularea deciziei civile nr. 330 din 23 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, prin care a fost anulat recursul împotriva unei hotărâri de respingere a contestației formulate de revizuent în temeiul art. 13, art. 14 alin. (1)-(4) și art. 15-17 din Legea nr. 85/2006, împotriva Hotărârii adunării creditorilor din 31 mai 2019, prin care s-a stabilit comitetul creditor și s-a confirmat lichidatorul judiciar. În consecință, Înalta Curte constată că obiectul dosarului nr. x/2020, în care creditorii salariali ai debitoarei au contestat măsurile lichidatorului judiciar dispuse prin raportul de activitate, este diferit de dosarul nr. x/2020, care a avut ca obiect contestația în anularea hotărâri pronunțate într-un dosar în care, aceleași părți au contestat hotărârea adunării creditorilor. De asemenea, se constată că este distinctă și cauza celor două dosare, fundamentul juridic al acestora fiind diferit și, în consecință, nu este îndeplinită această condiție. Totodată, nici condiția privind neinvocarea excepției puterii de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat, nu este îndeplinită. Înalta Curte constată că în considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită, instanța, analizând excepția lipsei de interes cu privire la recursurile declarate de recurenții-creditori D. și A., a motivat, că nu poate reține o eventuală putere de lucru judecat a deciziei pretins a fi potrivnică, precizând, totodată, că există și hotărâri judecătorești irevocabile anterioare acestei decizii, prin care o asemenea excepție a fost admisă, instanțele constatând liberarea debitoarei, ca urmare a ofertelor de plată și consemnațiune efectuate în fața acestora, pentru alți creditori. Prin urmare, se constată că în al doilea dosar s-a discutat puterea de lucru judecat a deciziei pretins a fi potrivnică, nefiind îndeplinită nici această condiție. Având în vedere că pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile de exercitarea a căii extraordinare de atac, Înalta Curte, constatând că trei dintre acestea nu sunt îndeplinite, urmează a o respinge. În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 322 alin. (1) raportat la art. 326 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul D. împotriva deciziei civile nr. 449 din 11 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020. Potrivit art. 274 C. proc. civ. de la 1865, având în vedere că pe de o parte, revizuentul este cel care a căzut în pretenții și, pe de altă parte, poziția procesuală a acestuia reținută în practicaua hotărârii, prin care a fost de acord cu plata onorariului curatorului special, Înalta Curte îl va obliga pe acesta la plata sumei de 900 RON către avocat K., reprezentând onorariu curator special.