ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 809/2021

Ședința publică din data de 31 martie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă la 3 martie 2020, sub nr. x/2020, contestatoarea A. S.A. a formulat contestație împotriva raportului nr. 6 asupra fondurilor obținute din lichidarea judiciară a debitoarei B. S.R.L. și a planului de distribuire nr. 6, în temeiul dispozițiilor art. 122 din Legea nr. 85/2006, solicitând anularea acestora în parte și obligarea lichidatorului la refacerea raportului asupra fondurilor și a planului de distribuire cu recunoașterea dreptului băncii la distribuirea sumei de 377.719 RON (plus TVA).

La termenul de la 14 iulie 2020, C. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul B. S.R.L. Prin încheierea de ședință de la același termen, instanța a dispus conexarea dosarului nr. x/2020 la dosarul nr. x/2020. Dosarul nr. x/2020 are ca obiect contestația la raportul de activitate nr. 17, formulată de D. S.A. în contradictoriu cu E.., lichidator judiciar al B. S.R.L., și cu Comitetul Creditorilor. Prin aceeași încheiere a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie în interesul B. S.R.L., formulată de C..

Prin sentința civilă nr. 2765 din 28 iulie 2020, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 27 octombrie 2020, Tribunalului București, secția a VII-a civilă a admis în parte contestațiile conexate, a dispus refacerea raportului asupra fondurilor și a planului de distribuire nr. 6, a pus în vedere lichidatorului judiciar să evidențieze separat în cadrul raportului asupra fondurilor și a planului de distribuire sumele obținute din vânzarea bunurilor asupra cărora nu este instituită garanție și a creanțelor recuperate în procedură, conform art. 123 din Legea nr. 85/2006, urmând a avea în vedere și creanța D.. A obligat lichidatorul judiciar să achite contestatoarei D. cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs E.., lichidator judiciar al B. S.R.L., A. S.A., C. și F..

E.., lichidator judiciar al B. S.R.L., a solicitat modificarea în parte a sentinței civile nr. 2765 din 28 iulie 2020, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 27 octombrie 2020, schimbarea mențiunii privind debitorul obligației de plată a cheltuielilor de judecată și obligarea societății debitoare B. S.R.L. la plata acestor sume, cu cenzurarea lor de către instanța de control judiciar.

A. S.A. a solicitat casarea în parte a sentinței civile nr. 2765 din 28 iulie 2020, rejudecarea fondului și admiterea contestației împotriva raportului nr. 6 în sensul excluderii inclusiv a onorariului fix al lichidatorului judiciar dintre sumele ce pot fi distribuite cu prioritate.

C. a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate, anularea deciziei de respingere a cererii de intervenție accesorie și menținerea raportului nr. 6 asupra fondurilor și a planului de distribuire nr. 6.

F.. a solicitat schimbarea în tot a sentinței civile nr. 2765 din 28 iulie 2020 și menținerea raportului nr. 6 asupra fondurilor și a planului de distribuire nr. 6.

La termenul de la 5 februarie 2021, recurentul C. a depus cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 143 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești și a altor prevederi din același act normativ. Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale. Recurentul C. a recuzat întreg completul de judecată, iar instanța a dispus înaintarea dosarului completului imediat următor, C7R, în vederea soluționării cererii de recuzare.

Prin încheierea din 22 februarie 2021, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de recuzare.

Împotriva acestei încheieri, C. a formulat recurs, arătând că va motiva calea de atac declarată în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii prin care se soluționează cauza.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 316, raportat la art. 298 și la art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, se va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității recursului în raport de prevederile art. 34 alin. (2) C. proc. civ. din 1865.

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că încheierea recurată a fost pronunțată în dosarul nr. x/2020, având ca obiect contestație la raportul asupra fondurilor și la planul de distribuire, cerere accesorie procedurii de insolvență privind pe debitoarea B. S.R.L., procedură ce face obiectul dosarului nr. x/2011 Față de data sesizării instanței cu cererea de deschidere a procedurii insolvenței, respectiv 29 septembrie 2011, se constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. din 1865

Recursul vizează încheierea de ședință din 22 februarie 2021 prin care Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins cererea de recuzare formulată de recurentul C., ca neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul. Dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, în care s-a pronunțat încheierea recurată, are ca obiect recursul împotriva unei sentințe prin care au fost soluționate contestații la raportul asupra fondurilor și a planului de distribuire. Din interpretarea dispozițiilor art. 299, coroborate cu cele ale art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. din 1865, se desprinde concluzia că hotărârile date în recurs, fiind irevocabile, nu mai pot fi atacate cu recurs.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, prevăzut de art. 129 din Constituția României și dezvoltat în jurisprudență și doctrină, regulă ce semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. din 1865, va admite excepția invocată și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul C. împotriva încheierii din 22 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 martie 2021.