ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 33/2022

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2022

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă la data de 03.04.2019 sub nr. x/2019/a3, contestatoarea A., în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L. a formulat contestație împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei S.C. C. S.R.L., publicat în BPI nr. 6010/22.03.2019 prin care a solicitat admiterea contestației formulate și să se dispună înscrierea creanței S.C. B. S.R.L. în sumă de 14.346,32 RON în tabelul preliminar al creditorilor întocmit împotriva debitoarei S.C. C. S.R.L..

Prin sentința civilă nr. 3672 din 12.06.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, a fost respinsă contestația.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel contestatoarea A., în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L., solicitând admiterea apelului și pe cale de consecință, să se dispună înscrierea creanței S.C. B. S.R.L. în cuantum de 14.346,32 RON în tabelul preliminar al creditorilor întocmit împotriva debitoarei S.C. C. S.R.L..

Pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, dosarul a fost înregistrat la data de 08.10.2019.

Prin încheierea pronunțată la data de 17 iunie 2020, Curtea de Apel București a suspendat judecata apelului în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, ce are ca obiect acțiunea în pretenții formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., prin care s-a solicitat obligarea la plata sumei de 14.346,32 RON.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurenta-pârâtă C. S.R.L. prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ D., solicitând anularea încheierii și trimiterea cauzei instanței de apel pentru continuarea judecății.

Motivele invocate sunt, în esență, următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă susține că în mod nelegal instanța de apel a dispus suspendarea prezentei cauze, până la soluționarea dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Curții de Apel București.

Recurenta - pârâtă arată că obiectul dosarului nr. x/2018 este reprezentat de acțiunea în pretenții formulată de către intimata S.C. B. S.R.L. împotriva acesteia, litigiu aflat în calea procesuală a recursului pe rolul Curții de Apel București, iar la 23.03.2021, acesta fost suspendat în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014, până la soluționarea dosarului de insolvență nr. x/2019.

În continuare expune situația de fapt și arată că la data de 15 ianuarie 2019, în dosarul nr. x/2019, aflat pe rolul Tribunalului București, a fost deschisă procedura insolvenței împotriva C. S.R.L., iar la 10.03.2021 aceasta a intrat în faliment.

De asemenea, arată că în cadrul procedurii de insolvență au fost formulate mai multe contestații, printre care și cea care face obiectul prezentului litigiu cu privire la tabelul preliminar de creanțe.

Recurenta susține că cele 2 litigii, unul pe drept comun și o contestație formulată în temeiul Legii nr. 85/2014, sunt suspendate în temeiul unor reglementări diferite, sens în care, trebuie analizată legea aplicabilă cu prioritate în ipoteza suspendării uneia dintre cauze.

Astfel, față de împrejurarea că prezentul litigiu a fost suspendat în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar litigiul de drept comun a fost suspendat în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014, recurenta apreciază că prevederile legii insolvenței se aplică cu prioritate.

Recurenta-pârâtă susține că instanța de apel a considerat în mod nefondat că se impune suspendarea soluționării prezentei contestații până la soluționarea dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Curții de Apel București, deoarece având în vedere caracterul de lege specială a legii insolvenței, precum și a faptului că litigiul de drept comun are ca obiect realizarea creanțelor împotriva acesteia, se impunea continuarea judecării prezentei cauze.

Concluzionând, recurenta susține că în situația de față, ambele litigii fiind suspendate, s-a creat un blocaj judiciar, procedura de insolvență fiind întârziată de nesoluționarea contestației.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate încheierea atacată, constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează:

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate încheierea atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul este fondat în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., care poate fi invocat atunci când prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Prealabil, instanța de recurs constată că deși recurenta nu a invocat în concret acest motiv de casare, criticile prin care a susținut greșita soluționare a incidentului procedural privind suspendarea judecății de către instanța de apel, pot fi examinate din perspectiva acestui motiv de casare.

Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "Instanța poate suspenda judecata: 1. Când dezlegarea cauzei depinde în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".

Din norma legală enunțată rezultă că suspendarea va putea fi dispusă în contextul constatării îndeplinirii anumitor condiții, și anume: să fie vorba de două judecăți pendinte; obiectul "altei judecăți" să privească existența sau inexistența unui drept; iar de existența sau inexistența acelui drept "să depindă în tot sau în parte" dezlegarea pricinii în care s-a invocat suspendarea.

Dispozițiile legale menționate stabilesc facultatea, și nu obligația instanței, care "poate" să decidă, în funcție de particularitățile fiecărei pricini, dacă este oportună suspendarea procesului, fiind o chestiune de apreciere, lăsată de legiuitor la latitudinea instanței.

Înalta Curte reține că, din istoricul litigiului dedus judecății, rezultă că la data de 27 septembrie 2018, societatea S.C. B. S.R.L. a formulat o cerere de chemare în judecată având ca obiect pretenții împotriva recurentei-pârâte C. S.R.L., dosar înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr. x/2018.

La data de 15 ianuarie 2019, în dosarul nr. x/2019 aflat pe rolul Tribunalului București, împotriva recurentei-pârâte C. S.R.L. a fost deschisă procedura generală de insolvență, iar în cadrul procedurii au fost formulate mai multe contestații, printre care și o contestație împotriva tabelului preliminar de creanțe înregistrată sub nr. x/2019/a3, ce formează obiectul prezentului litigiu.

În cadrul judecării cauzei în apel, prin încheierea din 17 iunie 2020, Curtea de Apel București a dispus suspendarea judecății, până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2018

Totodată, instanța supremă constată că, la data de 23 martie 2021, dosarul nr. x/2018, aflat pe rolul Curții de Apel București, în calea procesuală a recursului, a fost suspendat în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014, față de deschiderea procedurii de insolvență împotriva recurentei-pârâte C. S.R.L..

Contrar celor reținute de Curtea de Apel București și în acord cu susținerile recurentei, se constată că, în speță, nu se impunea luarea măsurii suspendării judecății cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit art. 75 alin. (1) din legea nr. 85/2014:

"De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului."

Astfel, Înalta Curte reține că, față de data deschiderii procedurii insolvenței împotriva recurentei-pârâte, respectiv 15 ianuarie 2019, și față de prevederile art. 75 alin. (1) din legea nr. 85/2014, instanța de apel a dispus în mod greșit la 17 iunie 2020 suspendarea soluționării apelului împotriva contestației la tabelul preliminar de creanțe până la soluționarea litigiului nr. 7185/300/2018.

Instanța supremă reține că, în cadrul procedurii de insolvență, contestațiile formulate se soluționează cu prioritate, față de orice alte litigii de drept comun, care, în acord cu dispozițiile Legii nr. 85/2014 sunt suspendate legal.

Prin urmare, analizând modul de aplicare a art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va reține că aceste prevederi vizează suspendarea facultativă a judecății, aprecierea aplicării lor fiind la îndemâna instanței anterioare în vederea bunei administrări a justiției, iar măsura suspendării se impune a fi luată, numai dacă soluția care s-ar pronunța într-o cauză ar influența hotărârea din pricina a cărei judecată se solicită a fi suspendată.

Pe de altă parte, instanța trebuie să manifeste precauția necesară pentru ca suspendarea să nu constituie un simplu pretext pentru tergiversarea judecății, iar pentru ca dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. să aibă aplicare, este necesar ca chestiunea de a cărei dezlegare depinde soluția din proces "să aibă obiectul unei alte judecăți", adică să fie pendinte.

Or, raportat la împrejurarea că dosarul nr. x/2018 având ca obiect pretenții este suspendat la rândul său, din data de 23 martie 2021, până la soluționarea definitivă a dosarului de insolvență, iar prezentul litigiu se află pe rolul instanțelor din anul 2019, soluționarea definitivă a acestora se poate întinde pe o durată mare, de câțiva ani.

În vederea optimizării timpului dedicat procesului civil, art. 248 alin. (1) C. proc. civ. obligă instanțele de judecată să se pronunțe cu celeritate și cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Înalta Curte apreciază, din această perspectivă, că, în speță, nu erau incidente dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsura suspendării judecății apelului adoptată de către instanța de apel fiind de natură să perpetueze în timp, în mod nerezonabil, o stare de incertitudine existentă între părți, cu consecințe asupra încălcării dreptului recurentei la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din CEDO și art. 21 din Constituția României.

În acest sens sunt și prevederile art. 6 alin. (1) C. proc. civ.:

"orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim și previzibil, de către o instanță independentă, imparțială și stabilită de lege. În acest scop, instanța este datoare să dispună toate măsurile permise de lege și să asigure desfășurarea cu celeritate a judecății".

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 496 - 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție admite recursul, casează încheierea recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ D. împotriva încheierii din 17 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Casează încheierea recurată și trimite cauza pentru continuarea judecății aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2022.