ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2684/2021

Ședința publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra recursului civil de față;

Prin cererea înregistrată la data de 20 februarie 2015 pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE (în insolvență), reprezentată de administratorul special A. și de administratorul judiciar B.., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 11.637.439,66 RON, în temeiul facturilor nr. x/24.10.2014; nr. x/21.11.2014, nr. x/22.12.2014, nr. x/23.01.2015, reprezentând contravaloare bonus și factura nr. x/21.01.2015, reprezentând penalități pentru neîncasarea în termen a facturilor emise în baza contractului nr. x/08.04.2011. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 22 aprilie 2015 reclamanta REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE, în reorganizare judiciară, prin administrator judiciar B.., a depus o cerere de completare, prin care a solicitat admiterea cererii și, la pronunțarea hotărârii, să se țină cont de faptul că înțelege să își majoreze pretențiile de la suma de 11.637.439,66 RON, cât s-a cerut prin cererea inițială, la suma de 17.805.680,17 RON (11.637.439,66 RON + 6.168.240,51 RON).

În motivarea acestei cereri, reclamanta a arătat că în baza contractului nr. x/08.04.2011, încheiat între părți, reprezentanții C. au emis, ulterior datei de acționare în judecată, următoarele facturi reprezentând facturi în valoare bonus neîncasat și o factură de penalitate de contravaloare bonus, după cum urmează: Factura nr. x/23.02.2015, Factura nr. x/23.03.2015, Factura nr. x/15.04.2015 - factura de penalitate.

Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 41 din 22 mai 2015, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2015, la data de 29 iunie 2015.

Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin sentința civilă nr. 6075 din 3 noiembrie 2015, a admis cererea formulată de reclamanta REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE, în reorganizare, prin administrator judiciar B.., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., astfel cum a fost completată; pârâta a fost obligată la plata sumei de 17.805.680,17 RON, reprezentând contravaloare bonus și penalități, către reclamantă; a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia civilă nr. 1206/2020 din 24 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015, s-a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. împotriva sentinței civile nr. 6075 din 3 noiembrie 2015 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE prin lichidator judiciar D.., ca nefondat; s-a respins ca neîntemeiată cererea apelantei-pârâte având ca obiect plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.

La data de 21 ianuarie 2021 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2015, recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. împotriva deciziei civile nr. 1206/2020 din 24 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate și rejudecarea litigiului, urmând ca pe fondul cauzei să se dispună respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată formulate de către reclamanta REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE, ca neîntemeiată. De asemenea, a solicitat obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în apel și în recurs.

Decizia recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:

Autoarea căii de atac consideră că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, s-a arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, întrucât nu a identificat, interpretat și aplicat corect normele de drept material incidente.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE a solicitat obligarea pârâtei Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. la plata sumei de 17.805.680,17 RON, compusă din suma de 16.896.664,09 RON (contravaloare bonus de cogenerare pentru lunile din intervalul septembrie 2014 - februarie 2015) și suma de 909.016,08 RON (penalități de întârziere).

Referitor la facturile de penalități, indicate în cuprinsul cererii de recurs, recurenta a relevat faptul că în calculul penalităților de întârziere au fost incluse și sume aferente unor facturi care au format obiectul dosarului nr. x/2015, în cadrul căruia instanța de fond și cea de apel au respins pretențiile reclamantei (apelantei) REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE, ca neîntemeiate.

Facturile respective au fost emise în temeiul contractului nr. x/08.04.2011 între producătorul de energie electrică în cogenerare de înaltă eficiență și administratorul schemei de sprijin pentru plata bonusului și restituirea supracompensării/bonusului necuvenit, modificat prin actul adițional nr. x/27.03.2012 și actul adițional nr. x/18.06.2014.

Obiectul contractului constă în plata de către administratorul schemei de sprijin (Transelectrica) a contravalorii bonusului lunar și a sumelor pentru bonusul neacordat către producătorul de energie electrică și termică în cogenerare de înaltă eficiență care beneficiază de schema de sprijin și restituirea de către acesta din urmă a sumelor pentru bonusul necuvenit și pentru supracompensare, conform deciziilor emise de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei.

Transelectrica a solicitat instanței de fond și instanței de apel să constate compensarea de drept a sumei de 16.896.664,09 RON (debit principal) cu o parte din suma de 63.647.054 RON datorată de REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE (devenită certă la momentul emiterii deciziei A.N.R.E. nr. 743/28.03.2014), iar în privința penalităților de întârziere, în sumă de 909.016,08 RON, să constate netemeinicia acestora, dat fiind faptul că pârâta a restituit cele două facturi de penalități, în considerarea prevederilor art. 17 alin. (5) din Ordinul A.N.R.E. nr. 116/2013 și ale art. 1617 alin. (1) din C. civ.

Reclamanta REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE și instanța de apel au considerat, în mod eronat, că legislația specială din domeniul insolvenței înlătură posibilitatea compensării legale a creanțelor anterioare deschiderii procedurii cu creanțe ulterioare deschiderii unei astfel de proceduri.

Or, conform art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, "creanțele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanțele născute în procedura de faliment".

Față de caracterul reciproc al creanțelor menționate, instanțele anterioare ar fi trebuit să dea eficiență compensării legale până la concurența sumei mai mici stabilind, totodată, că acest mijloc de stingere a obligațiilor reciproce este compatibil cu prevederile art. 52 din Legea nr. 85/2006.

Modalitatea în care instanțele devolutive au înțeles să interpreteze dispozițiile art. 1616-1617 din C. civ. și pe cele ale art. 52 și art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, precum și să le aplice la situația dedusă judecății este total eronată, astfel încât trebuie să fie schimbată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 52 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii insolvenței nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanței sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condițiile prevăzute de lege în materie de compensație legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii.

Prevederile art. 52 din Legea nr. 85/2006, astfel cum au fost redate mai sus, instituie posibilitatea invocării de către un creditor a dreptului său de a cere compensarea creanței sale cu cea a debitorului atunci când sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1616 - 1617 din C. civ. în materie de compensare legală. Prin această prevedere se garantează dreptul de creanță al creditorului asupra patrimoniului debitorului.

Compensația legală operează de drept ori de câte ori sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1616 -1617 din C. civ., iar invocarea acesteia în cursul procesului reprezintă, alături de excepții, un mijloc de apărare pus la dispoziția pârâtului și care duce la respingerea în tot sau în parte a pretențiilor reclamantului, dacă cele trei cerințe cumulative se verifică, după cum urmează:

Art. 1618 din C. civ. prevede cazurile, de strictă interpretare, în care compensația este exclusă: a) creanța rezultă dintr-un act făcut cu intenția de a păgubi; b) datoria are ca obiect restituirea bunului dat în depozit sau cu titlu de comodat; c) are ca obiect un bun insesizabil.

Situația din speță nu reprezintă unul dintre cazurile de excludere a compensației, chiar și în ipoteza în care s-ar interpreta că este vorba despre o creanță deținută de REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE) ulterioară deschiderii procedurii insolvenței ce se compensează cu una anterioară a Transelectrica).

Pornind de la natura compensării legale, care a fost definită în doctrină ca mijloc de apărare aflat la îndemâna pârâtului, susceptibil a fi adus în discuție pe calea întâmpinării și constatând că pârâta Transelectrica a invocat compensarea legală în cadrul apărărilor formulate în pricina de față, nu poate fi primită susținerea, potrivit căreia solicitarea de compensare putea fi formulată doar pentru creanțe anterioare datei deschiderii procedurii insolvenței (18.09.2013), cu atât mai mult cu cât împotriva reclamantei REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE a fost deschisă procedura falimentului la data de 14 iunie 2016.

Concluzia instanței de apel referitoare la faptul că apelanta-pârâtă Transelectrica putea invoca compensarea unor creanțe și datorii reciproce, funcție de caracterul anterior sau ulterior al nașterii acestora raportat la data deschiderii procedurii insolvenței, nu are suport legal nici în legea insolvenței, articolul 52 din Legea nr. 85/2006 neinstituind un astfel de termen, iar legea în ansamblul ei nu interzice compensarea creanțelor curente, cu atât mai mult cu cât această lege se completează cu prevederile C. civ., iar art. 52 din Legea nr. 85/2006 nu derogă de la prevederile acestuia.

Mai mult, există reglementări europene, care se aplică cu prioritate și care permit compensarea creanțelor indiferent de momentul nașterii acestora înainte sau după data deschiderii procedurii insolvenței împotriva unui debitor.

Atât articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului, cât și Regulamentul (UE) nr. 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de insolvență vizează expres soluția aplicării compensației legale în cadrul procedurilor de insolvență pe care le reglementează.

Art. 6 alin. (1) din Regulamentul nr. 1346/2000 (compensarea) prevede următoarele:

"deschiderea procedurii de insolvență nu aduce atingere dreptului unui creditor de a invoca compensarea creanței sale cu cea a debitorului asupra sa, dacă o astfel de operațiune este permisă de legea aplicabilă creanței debitorului insolvent".

Având în vedere că înscrierea unei creanțe în tabelul suplimentar/definitiv de creanțe nu presupune și încasarea efectivă a sumei admise în tabel, recurenta-pârâtă apreciază că nu există niciun impediment pentru a opera compensarea ca modalitate distinctă de stingere a obligațiilor.

Stingerea prin compensare legală a creanțelor reciproce existente între părțile litigante nu aduce atingere dispozițiilor art. 123-125 din Legea nr. 85/2006 care reglementează ordinea de distribuire a fondurilor obținute din lichidare cât timp însuși legiuitorul a prevăzut printr-o dispoziție expresă din același act normativ (art. 52) că o atare operațiune este permisă.

Așadar, întrucât statutul reclamantei REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE, de societate în procedura falimentului, după ce a fost în procedura de reorganizare judiciară peste doi ani și jumătate, nu împiedică operațiunea de compensare.

Prin urmare, în mod eronat instanțele anterioare au respins apărările pârâtei referitoare la intervenirea compensației datoriilor reciproce existente între părți.

În măsura în care instanța de recurs va aprecia că sunt ineficiente prevederile referitoare la compensația legală, recurenta-pârâtă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. a solicitat să se constate faptul că nu poate fi obligată la plata sumei solicitate, iar reclamanta nu este îndreptățită să solicite plata bonsului de cogenerare, întrucât prin neplata propriilor datorii și-a pierdut dreptul de a solicita sume care i s-ar fi cuvenit dacă ar fi fost un bun platnic.

În acest sens, sunt prevederile art. 17 alin. (5) din Regulamentul privind stabilirea modului de colectare a contribuției pentru cogenerarea de înaltă eficiență și de plată a bonusului pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficiență, aprobat prin Ordinul președintelui A.N.R.E. nr. 116/2013, act care stă la baza raportului juridic obligațional izvorât din contractul nr. x/2011, care dispune următoarele:

"în cazul în care producătorul nu a achitat integral către administratorul schemei de sprijin obligațiile de plată rezultate în conformitate cu prevederile prezentului regulament, administratorul schemei de sprijin plătește producătorului diferența dintre valoarea facturilor emise de producător și obligațiile de plată ale producătorului referitoare la schema de sprijin, cu menționarea explicită, pe documentul de plată, a sumelor respective".

Cum în speță, suma datorată de pârâta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. este mai mică decât suma datorată de REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE, este evident că intimata-reclamantă nu este îndreptățită să mai solicite obligarea recurentei-pârâte la plata sumei de 17.805.680,17 RON.

În cuprinsul cererii de recurs, autoarea căii de atac a prezentat alte aspecte considerate esențiale pentru buna înțelegere a raporturilor juridice obligaționale dintre părțile litigante, cu referire la prevederile Hotărârii de Guvern nr. 1215/2009 privind stabilirea criteriilor și a condițiilor necesare implementării schemei de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficiență pe baza cererii de energie termică utilă, prin care a fost stabilit cadrul legal pentru implementarea schemei de sprijin de tip bonus pentru promovarea cogenerării de înaltă eficiență, art. 25 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2014 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, precum și pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996, act normativ ce constituie dreptul comun în materia ajutorului de stat.

Potrivit art. 412 din O.U.G. nr. 77/2014, "în cazurile în care s-a dispus recuperarea unui ajutor de stat/de minimis, iar beneficiarul ajutorului se află în procedura de insolvență, instanța națională ce derulează respectiva procedură de insolvență va accepta să înscrie creanța privitoare la restituirea ajutorului în cauză în tabelul creanțelor și va asigura recuperarea imediată a ajutorului de stat/de minimis, chiar dacă acest lucru presupune încetarea activității întreprinderii".

Schema de sprijin este finanțată printr-o contribuție colectată de Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. de la furnizorii de electricitate care distribuie energie prin rețeaua națională. Valoarea contribuției este stabilită în fiecare an de către Agenția Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.) în funcție de fondurile totale necesare pentru plata bonusurilor.

Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. este responsabilă pentru administrarea schemei de sprijin, exercitând drepturile și îndeplinind obligațiile dezvoltate în cuprinsul Ordinului Președintelui A.N.R.E. nr. 116/2013, în principal fiind vorba de colectarea contribuției de cogenerare și de redistribuirea acesteia cu titlu de bonus operatorilor sau proprietarilor de centrale CHP de înaltă eficiență nominalizați de A.N.R.E.

Practic, Agenția Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a delegat către Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. să exercite drepturi și să îndeplinească obligații expres prevăzute, sub titlul de "administrator al schemei de sprijin".

Factura nr. x/08.04.2014 în valoare de 63.467.054 RON este emisă de Transelectrica în temeiul contractului nr. x/08.04.2011, încheiat între producătorul de energie electrică în cogenerare de înalta eficiență și administratorul schemei de sprijin pentru plata bonusului și restituirea supracompensării/bonusului necuvenit, modificat prin actele adiționale nr. x/27.03.2012 și nr. y/18.06.2014.

Obiectul contractului constă în plata de către administratorul schemei de sprijin (Transelectrica) a contravalorii bonusului lunar și a sumelor pentru bonusul neacordat către producătorul de energie electrică și termică în cogenerare de înaltă eficiență, care beneficiază de schema de sprijin și restituirea de către acesta din urmă a sumelor pentru bonusul necuvenit și pentru supracompensare, conform deciziilor emise de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei. Contractul a intrat în vigoare la data de 1 aprilie 2011 și era, inițial, valabil până la data de 31 martie 2023.

Prin Decizia Președintelui A.N.R.E. nr. 743/28.03.2014 s-a aprobat valoarea de 63.487.054 RON a supracompensării activității de producere a energiei electrice și termice în cogenerare de înaltă eficiență aferente perioadei de evaluare 2011-2013 pentru centrala C. aparținând Regiei Autonome pentru Activități Nucleare (RAAN) și s-a dispus că această entitate și Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. trebuie să ducă la îndeplinire decizia, conform prevederilor legale.

Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. a primit, la data de 7 aprilie 2014, Decizia Președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 743/28.03.2014 privind supracompensarea activității de producere a energiei electrice și termice în cogenerare de înaltă eficiență aferentă perioadei de evaluare 2011-2013 pentru centrala C. aparținând Regiei Autonome pentru Activități Nucleare Drobeta Turnu-Severin.

Așadar, pârâta a emis la data de 8 aprilie 2014 factura nr. x, pe care a înaintat-o către reclamantă la 9 aprilie 2014, fiind înregistrată la debitoare (reclamanta din prezenta cauză) sub nr. x/09.04.2014.

Reprezentanții REGIEI AUTONOME PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE - administratorul judiciar și administratorul special de la acel moment - au refuzat la plată factura de supracompensare nr. 8115/15.04.2014 pentru motivul că nu le-ar fi fost comunicată situația detaliată a calculului, respectiv, a doua motivare "până la pronunțarea unei hotărâri definitive în acest caz", în speță fiind vorba despre acțiunea care a făcut obiectul dosarului nr. x/2014, având ca obiect anularea deciziei emise de către ANRE. în acest sens, sunt adresele nr. x/14.04.2014 înregistrată la subscrisa sub nr. x/16.04.2014 și nr. y/07.05.2014 înregistrată la subscrisa sub nr. x/07.05.2014.

Prin urmare, între părți a existat o corespondență cu privire la suma datorată de REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE, reprezentând supracompensare, din care se poate desprinde ideea că debitoarea își ia angajamentul să plătească contravaloarea supracompensării după soluționarea definitivă a litigiului care a făcut obiectul dosarului nr. x/2014 Acest litigiu a fost soluționat definitiv la data de 25 septembrie 2018 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, soluția fiind de respingere a cererii REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE de anulare a deciziei ANRE nr. 743/2014.

Art. 17 din contractul nr. x/08.04.2011 menționează expres că:

"producătorul de energie electrică și termică în cogenerare de înalta eficiență ce beneficiază de schema de sprijin are obligația achitării facturii de plată a supracompensării în termen de 7 zile de la data primirii facturii emise de administratorul schemei de sprijin conform prevederilor art. 16, dar nu mai târziu de 15 zile de la comunicarea de către A.N.R.E. a cuantumului supracompensării".

Potrivit art. 20 din contract, modificat prin pct. 6 din actul adițional nr. x/18.06.2014, "în cazul neachitării până la data scadenței a facturilor emise în condițiile prezentului contract de către una dintre părți, partea în culpă are obligația să plătească dobânzi penalizatoare pentru întârzierea la plată, egale cu nivelul dobânzii de întârziere percepute pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, pentru fiecare zi de întârziere după data scadentei, până în ziua plății (exclusiv). Valoarea totală a dobânzilor penalizatoare nu poate depăși valoarea sumei datorate".

Facturile pentru debitul principal și penalități, însoțite de calculul acestora (conform prevederilor contractuale) și de dovada comunicării lor nu au fost contestate de către reprezentanții RAAN, ca mod de calcul.

Faptul că REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE a contestat în contencios administrativ Decizia Președintelui A.N.R.E. nr. 743/2014 nu are nicio relevanță, decizia fiind obligatorie și producând în continuare efecte. Prin urmare, împrejurarea că s-a formulat plângere nu poate duce la suspendarea aplicării Ordinului, așa cum a constatat și Curtea de Apel București.

Plângerea formulată de REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE împotriva Deciziei Președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 743/28.03.2014, care a format obiectul dosarului nr. x/2014, a fost respinsă prin sentința civilă nr. 250 din 3 februarie 2015 a Curții de Apel București.

REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE a declarat recurs, care a fost respins, ca nefondat, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, instanțele care au judecat această speță constatând, printre altele, și faptul că nu poate fi vorba despre creanțe născute anterior deschiderii procedurii insolvenței, ci faptul că Transelectrica are o creanță curentă.

La rândul său, REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE a emis mai multe facturi în temeiul aceluiași contract, care fac obiectul prezentului litigiu și care nu au fost contestate de către Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., însă nu au fost achitate, întrucât, pe de-o parte, reglementările specifice obligă pârâta să achite doar o eventuală diferență între creanțele reciproce, dacă cele ale reclamantei sunt mai mari decât cele ale Transelectrica (art. 17 alin. (5) din Regulamentul privind stabilirea modului de colectare a contribuției pentru cogenerarea de înaltă eficiență și de plata a bonusului pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficiență, aprobat prin Ordinul președintelui A.N.R.E. nr. 116/2013), iar, pe de altă parte, așa cum s-a arătat în precedent, a intervenit și compensația de drept a creanțelor reciproce.

Faptul că la data de 18 septembrie 2013 a fost deschisă procedura insolvenței împotriva REGIEI AUTONOME PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE nu modifică prevederile contractuale și legale sus-arătate, iar prevederile art. 17 alin. (5) din Regulamentul privind stabilirea modului de colectare a contribuției pentru cogenerarea de înaltă eficiență și de plată a bonusului pentru energia electrică produsă în cogenerare de înalta eficiență, aprobat prin Ordinul Președintelui ANRE nr. 116/2013, sunt incidente chiar dacă împotriva debitoarei s-a deschis procedura insolvenței. în anexa nr. 1 la contract (pagina 7, penultimul paragraf), este indicat acest act normativ ca fiind printre cele care stau la baza contractului nr. x/2011.

Legea insolvenței nr. 85/2006 nu conține prevederi care pot înlătura clauze de natură tehnică și financiară din contractele reglementate încheiate între părți și în lipsa cărora contractul nu s-ar mai putea derula.

Într-o asemenea ipoteză, în care prevederile Ordinului nr. 116/2013 nu ar mai fi incidente, nici REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE nu ar mai putea, la rândul său, să revendice sumele cuvenite cu titlu de bonus/regularizare bonus pentru cogenerarea produsă în condiții de înaltă eficiență.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata-reclamantă REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE prin lichidator judiciar D.. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecința menținerii deciziei recurate ca fiind temeinică și legală.

Recurenta-pârâtă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat solicitarea de admitere a recursului, cu precizarea că înțelege să solicite, în principal, casarea în totalitate a deciziei civile atacate și trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, la aceeași instanță, iar, în subsidiar, reținerea cauzei spre rejudecare, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.

Conform art. 493 alin. (2) - (4) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, deci, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, a fost întocmit un raport asupra admisibilității în principiu a recursului, care, după analiza în completul de filtru, a fost comunicat părților, cu mențiunea că acestea pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Părțile nu au înțeles să uzeze de acest drept.

Prin încheierea din 4 noiembrie 2021 s-a admis, în principiu, recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., stabilindu-se termen la data de 9 decembrie 2021 pentru judecata pe fond a căii extraordinare de atac, în ședință publică, cu citarea părților, când s-a pronunțat prezenta decizie.

Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate și a temeiurilor de drept incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În mod prioritar, se cuvine menționat că potrivit art. 499 din C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. (...)".

De asemenea, cu titlu preliminar, instanța supremă observă că, în cuprinsul memoriului de recurs, recurenta-pârâtă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. a solicitat casarea în tot a deciziei civile nr. 1206/2020 din 24 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă și reținerea cauzei spre rejudecare, nesocotind că, în situația recursurilor judecate la Înalta Curte, noul Cod nu prevede soluția casării cu reținere, ci doar pe aceea a casării cu trimitere, după cum rezultă din art. 497, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, care nu sunt însă aplicabile în cauză, potrivit art. 25 din C. proc. civ.

Motivul de recurs invocat de către recurenta-pârâtă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., respectiv cel reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sancționează hotărârea care a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Înalta Curte reține că aplicarea greșită a legii presupune incongruența normei juridice raportată la situația de fapt reținută de instanțele devolutive. În acest caz, situația de fapt a fost greșit calificată, comparativ cu exigențele normei de drept, ceea ce a condus judecătorii fondului și apelului la a aplica o altă lege decât aceea incidentă raportului juridic dedus judecății.

Din perspectiva acestui caz de nelegalitate, recurenta-pârâtă a susținut faptul că instanța de apel a considerat, în mod eronat, că legislația specială din domeniul insolvenței înlătură posibilitatea compensării legale a creanțelor anterioare deschiderii procedurii cu creanțe ulterioare deschiderii unei astfel de proceduri.

Astfel, a arătat că nu are niciun suport legal concluzia instanței de apel referitoare la faptul că apelanta-pârâtă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. putea invoca compensarea unor creanțe și datorii reciproce, în funcție de caracterul anterior sau ulterior al nașterii acestora raportat la data deschiderii procedurii insolvenței, articolul 52 din Legea nr. 85/2006 neinstituind un astfel de termen. De asemenea, a menționat că legea în ansamblul ei nu interzice compensarea creanțelor curente, cu atât mai mult cu cât acest act normativ se completează cu dispozițiile C. civ., iar art. 52 din Legea nr. 85/2006 nu derogă de la prevederile acestuia.

Mai mult, recurenta-pârâtă a precizat că există reglementări europene, care se aplică cu prioritate și care permit compensarea creanțelor indiferent de momentul nașterii acestora înainte sau după data deschiderii procedurii insolvenței împotriva unui debitor, sens în care a făcut referire la art. 6 din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 și la Regulamentul (UE) nr. 2015/848 privind procedurile de insolvență.

Având în vedere că înscrierea unei creanțe în tabelul suplimentar sau definitiv de creanțe nu presupune și încasarea efectivă a sumei admise în tabel, autoarea căii de atac a considerat că nu există niciun impediment pentru a opera compensarea ca modalitate distinctă de stingere a obligațiilor.

În opinia recurentei-pârâte, stingerea prin compensație legală a creanțelor reciproce existente între părțile litigante nu aduce atingere dispozițiilor art. 123-125 din Legea nr. 85/2006 care reglementează ordinea de distribuire a fondurilor obținute din lichidare, atâta timp cât însuși legiuitorul a prevăzut printr-o dispoziție expresă din același act normativ (art. 52) că o atare operațiune este permisă.

Așadar, ceea ce se susține în prezentul demers judiciar este încălcarea normelor de drept material privind compensarea, ca mod de stingere a obligațiilor.

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile aduse hotărârii instanței de apel, în considerarea celor ce succed.

Recurenta-pârâtă susține, fără temei, faptul că ar fi aplicabile prevederile Ordinului Președintelui A.N.R.E. nr. 116/2013, în condițiile în care prin încheierea din data de 18 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. x/2013, s-a deschis procedura insolvenței împotriva debitoarei REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE, dată de la care întreaga activitate a acesteia este guvernată de dispozițiile legii speciale, respectiv ale Legii nr. 85/2006.

În condițiile în care Legea nr. 85/2006 prevede dispoziții exprese, derogatorii de la dreptul comun cu privire la modalitatea de recuperare și ordinea de distribuire a creanțelor, este dincolo de orice dubiu că nu pot fi aplicate, în cauză, prevederile Ordinului Președintelui A.N.R.E. nr. 116/2013, respectiv că acestea nu pot fi invocate ca motiv de refuz al plății sumelor datorate de recurentă debitoarei REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE.

Înalta Curte reține că nu sunt incidente în cauză prevederile dreptului comun în materia compensației legale, ci dispozițiile Legii speciale nr. 85/2006 aplicabile procedurii de insolvență a debitoarei REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE, orice altă interpretare fiind contrară legii și voinței legiuitorului.

Dispozițiile legii speciale se completează cu cele ale dreptului comun numai în măsura compatibilității, respectiv în măsura în care legea specială nu cuprinde dispoziții proprii, derogatorii de la dreptul comun.

Sub aspectul debitului necontestat în cauză de către recurentă și din perspectiva hotărârilor judecătorului-sindic referitoare la tabelul creditorilor și la momentul nașterii creanțelor Companiei Naționale de Transport al Energiei "Transelectrica" S.A.. împotriva intimatei debitoare, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, dar anterior declarării falimentului debitoarei, instanța de apel a considerat, în mod corect, că nu se poate reține compensarea, articolul 52 din Legea nr. 85/2006 stabilind, fără echivoc, faptul că "deschiderea procedurii de insolvență nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanței sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condițiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii".

Prevederile Legii nr. 85/2006 sunt foarte clare în ceea ce privește momentul la care trebuie să fie îndeplinite condițiile compensării legale, respectiv la data deschiderii procedurii de insolvență.

În speță, la momentul deschiderii procedurii de insolvență împotriva intimatei-reclamante - 18 septembrie 2013 - nu erau întrunite condițiile compensației legale, nefiind vorba de creanțe reciproce, certe, lichide și exigibile, așa cum a reținut instanța de prim control judiciar.

La momentul deschiderii procedurii de insolvență împotriva reclamantei debitoare își găseau aplicabilitatea prevederile exprese și imperative ale art. 52 din Legea nr. 85/2006, așa încât, operațiunea compensării uzitată și pentru creanțele ulterioare deschiderii procedurii, în condițiile în care reclamanta nu deținea, la data deschiderii procedurii insolvenței, o creanță exigibilă împotriva pârâtei, nu poate fi reținută.

Întrucât la data de 28 ianuarie 2016 s-a deschis procedura falimentului împotriva debitoarei REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂȚI NUCLEARE, instanța de apel a reținut, în mod corect, că apelanta-pârâtă poate obține plata creanței născute ulterior deschiderii procedurii, în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare, doar prin înscrierea în tabelul suplimentar/definitiv consolidat și cu întocmirea unui raport asupra fondurilor și plan de distribuție.

Sub acest aspect, se cuvine a fi menționat faptul că s-a dispus înscrierea pârâtei în tabelul creditorilor reclamantei cu suma de 16.950.117,14 RON, reprezentând creanță născută după data deschiderii procedurii insolvenței, astfel cum rezultă din sentința nr. 163 din 20 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin respingerea apelului.

Referitor la prevederile art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, menționate în cuprinsul cererii de recurs, instanța de apel a reținut, în mod judicios, că acestea permit plata creanțelor curente născute după data deschiderii falimentului pe bază de cerere de plată, însă dispoziția legală în discuție nu îngăduie achitarea creanțelor curente, născute în perioada de observație sau de reorganizare, după deschiderea procedurii de faliment.

În acest context, Înalta Curte constată că instanța de apel a ajuns la concluzia corectă, în sensul că nu poate opera compensația legală.

Înalta Curte va înlătura și criticile referitoare la incidența în cauză a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1346/2000 și ale Regulamentului (UE) nr. 2015/848, întrucât acestea se aplică numai în cazul unor proceduri transfrontaliere de insolvență, adică unor proceduri de insolvență cu elemente de extraneitate, între statele membre ale Uniunii Europene.

Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat în cauză, ca nefondat, soluție care înglobează și respingerea cererii accesorii a recurentei-pârâte vizând obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată efectuate în calea de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. împotriva deciziei civile nr. 1206/2020 din 24 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 decembrie 2021.