ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2611/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia nr. 367/C/2019-A din 13 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 a fost respins apelul incident declarat de intimata S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 131/LP/23.05.2019, pronunțate de Tribunalul Bihor.

A fost admis apelul declarat de apelanta UNIVERSITATEA ORADEA, în contradictoriu cu intimații S.C. A. S.R.L., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE în reprezentarea Statului Român prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE, COMUNA PALEU, prin Primar, PRIMĂRIA PALEU și CONSILIUL LOCAL PALEU în reprezentarea Statului Român, împotriva aceleiași sentințe, care a fost schimbată în parte în sensul că:

A fost admisă în parte cererea principală, precizată, formulată de reclamanta - pârâtă reconvențional UNIVERSITATEA ORADEA, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă reconvențional S.C. A. S.R.L. în dosar nr. x/2017 și, în consecință, a fost obligată pârâta S.C. A. S.R.L. să plătească reclamantei UNIVERSITATEA ORADEA despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilelor, în cuantum de 750 EURO lunar (la cursul B.N.R. din ziua plății), pentru perioada cuprinsă între 01.09.2015 și 31.03.2019.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Fără cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat revizuirea deciziei nr. 367/C/2019-A din dosarul nr. x/2017, prin care a fost obligată să plătească reclamantei Universitatea Oradea despăgubiri pentru lipsirea de folosință a imobilelor în cuantum de 750 euro lunar (la cursul BNR din ziua plății) pentru perioada cuprinsă între 01.09.2015 și 31.03.2019.

A solicitat înlăturarea din valoarea de 750 euro lunar despăgubiri pentru lipsirea de folosința, a valorii lipsirii de folosință pentru terenul inexistent închiriat, a valorii TVA de 24% lunar care a fost inexistentă în perioada menționată și a lipsirii de folosință deoarece aceste bunuri nu au existat în perioada 01.09.2015 și 31.03.2019.

În susținerea cererii sale, a arătat că motivul cererii de revizuire este prevăzut de art. 509 alin. (2) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 457/C/2021 - A din 14 decembrie 2021, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 3 67/13.11.2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2017, pe care o a menținut-o în totalitate.

Împotriva deciziei nr. 457/C/2021 - A din 14 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă revizuenta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, indicând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Recurenta a invocat ca motiv al nelegalității hotărârii Curții de apel Oradea faptul că a judecat pricina fără a avea Dosarul nr. x/2017, care se afla la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru judecata în recurs împotriva hotărârii pronunțate la 13 octombrie 2021, prin respingerea ambelor recursuri; la data declarării prezentului recurs hotărârea nu a fost redactată și comunicată, astfel că nu sunt cunoscute motivele respingerii recursurilor în dosarul de fond.

Recurenta a susținut că a invocat și în recursul pe fondul cauzei faptul ca bunurile pentru care a fost obligată la despăgubiri pentru lipsirea de folosință nu exista, apărare arătată încă de la prima instanța. A arătat că singura clădire folosita de aceasta s-a construit în anul 2006, după încheierea contractului de închiriere nr. x/01.09.2005, care a încetat în 01.09.2015, pe terenul care i-a fost concesionat de Primăria Paleu.

A mai susținut recurenta că, în perioada pentru care i s-a cerut să plătească pentru lipsirea de folosință, conform Contractului de închiriere x/01.09.2005, intre 01.09.2015 și aprilie 2019, deci ulterior încetării contractului, nu exista una dintre cele doua clădiri, care s-a autodemolat, nu exista teren proprietatea Statului Român administrat de Universitatea Oradea, nu datoram TVA deoarece Statul Român nu este plătitor de TVA.

Revizuirea trebuia judecată doar în prezența dosarului de fond, din care rezulta dacă sunt îndeplinite motivele de revizuire.

În opinia sa, a fost prejudiciată prin faptul că, la judecarea cererii sale de revizuire, dosarul de fond nr. x/2017, a cărei hotărâre solicită să fie revizuită, nu a fost văzut de completul de judecată.

Au fost încălcate dispozițiile procedurale civile, deoarece instanța a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, fiind incidente motivele prevăzute de art. 488 alin. (5) C. proc. civ. și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privind recursul.

Hotărârea recurată este nelegală, deoarece face aplicarea greșită a art. 509 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, articolul 509 alin. (2) trebuie aplicat atunci când bunurile care au făcut obiectul cauzei nu există, deoarece despăgubirile acordate provin din aceste bunuri inexistente. Greșit s-a respins cererea sa de revizuire ca inadmisibilă, deoarece nu a atacat obligația de plată a unor sume de bani, obiectul cauzei fiind obligarea la despăgubiri pentru bunuri care nu există.

Este întrunită cerința textului de lege care cere pentru revizuire ca obiectul, respectiv obiectele să nu existe.

Ca urmare a acestui fapt, greșit recurenta a fost obligată de instanță la plata unor despăgubiri pentru niște bunuri care nu există.

Pe calea revizuirii s-a solicitat, a susținut recurenta, revizuirea hotărârii privind obligarea sa la despăgubiri pentru bunuri care nu există: lipsirea de folosință a unei clădiri autodemolate și inexistente, a plății TVA de 24%, deoarece Statul Român nu este plătitor de TVA, deci este inexistent, a terenului aferent construcțiilor pe care Statul Român prin administratorii SCDP Bihor și, ulterior, Universitatea Oradea l-a închiriat fără ca el să existe. Statul Român nu a avut nici un teren aferent construcțiilor închiriate, fără nici un motiv recurenta fiind obligată la plata lipsei de folosință.

Hotărârea s-a dat cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a art. 509 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta a arătat că a invocat inexistența bunurilor pentru care a fost obligată la plata de despăgubiri și consideră că motivul revizuirii se încadrează în cele prevăzute de art. 509 alin. (2) C. proc. civ., respingerea cererii de revizuire ca inadmisibila fiind greșită.

Intimata Universitatea Oradea a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca lipsit de temei.

Recurenta-revizuentă a depus răspuns la întâmpinare prin care a susținut, în esență, că decizia recurată este nelegală, cauza fiind judecată fără a se atașa dosarul nr. x/2017 și fără a se cunoaște acest dosar.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în opinia raportorului, soluția preconizată fiind aceea de anulare a recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 19 octombrie 2022, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului cu mențiunea că pot depune puncte de vedere la raportul întocmit în termen de 10 zile de la comunicare.

Părțile nu au formulat puncte de vedere cu privire la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cererea de recurs formulată de recurenta-revizuentă S.C. A. S.R.L. din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept invocate (art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.), reține inexistența motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor imperative ale 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de către recurentă.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ.:

"Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același Cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate impune încadrarea acestora într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Se constată că recurenta-revizuentă a indicat formal în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, rară a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menționat.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentei cu privire la modalitatea de stabilire a situației de fapt și de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

În speță, recurenta tinde, în realitate, la o restabilire a situației de fapt, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

În cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei atacate, care formează obiectul prezentului recurs, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurentă a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată (de respingere a cererii de revizuire, ca inadmisibilă) și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Faptul că se pretinde o așa zisă încălcare a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fără să se susțină o minimă argumentație în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile anterior menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

În considerarea celor ce preced, constatând că argumentele recurentei nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 489 alin. (2) din același act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-revizuentă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 457/C/2021 - A din 14 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-revizuentă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 457/C/2021 - A din 14 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2022.