ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2610/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 28 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Constanța, sub număr de dosar x/2018, reclamanții A. și C., în contradictoriu cu pârâta D. prin E. S.R.L., au solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 25.000 RON reprezentând despăgubiri materiale pentru prejudiciul cauzat de avarierea autoturismului F. cu număr de înmatriculare x; la plata sumei de 47.420 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor legate de înmormântarea și pomenirea defunctei G., decedată la data de 29.11.2016; la plata sumei de 22.000 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor legate de pomenirile ce urmează a fi făcute; la plata beneficiului nerealizat de defunctă din activitățile prestate, inclusiv creșterea și îngrijirea animalelor, prejudiciu estimat provizoriu la suma de 1.346.856 RON; la plata sumei de 900.000 RON reprezentând daune morale cauzate reclamantei A., în urma accidentului rutier produs la data de 29.11.2016; la plata sumei de 225.000 RON reprezentând daune morale cauzate reclamantului C., în urma accidentului rutier produs la data de 29.11.2016; cu cheltuieli de judecată.

La 12 martie 2019, în baza art. 204 C. proc. civ., reclamanții au completat cererea de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtei și la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizei auto și a necropsiei defunctei G..

Prin notele scrise de la termenul din 10 septembrie 2019, pârâta a invocat lipsa calității procesuale active a reclamanților, în ceea ce privește capătul al IV -lea al cererii, prin raportare la dispozițiile art. 1385, art. 1387, art. 1388 C. civ. și ale art. 50 pct. 2 lit. c) din Norma ASF nr. 23/2014, în sensul că dreptul de a solicita beneficiul nerealizat aparține persoanei care, urmare a unei fapte ilicite, își pierde sau i se diminuează capacitatea de muncă, astfel încât nu mai poate realiza veniturile avute anterior. A vorbi despre veniturile nerealizate ale unui defunct este un nonsens.

Prin încheierea de la termenul din 10 septembrie 2019, excepția lipsei calității procesual active a fost unită cu fondul cauzei, conform art. 248 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 13624 din 19 septembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 139 C. proc. civ., s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2018 (având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul H., în contradictoriu cu pârâta D. prin E. S.R.L., prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de daune morale cauzate de decesul surorii reclamantului, G., la data de 29 noiembrie 2016, cu cheltuieli de judecată) la dosarul nr. x/2019.

Prin declarația autentificată sub nr. x/18.09.2020 de S.P.N. I., reclamantul H. a precizat că renunță la judecata cererii sale de chemare în judecată nr. x/2018, conexată la dosarul nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 587 din 27 aprilie 2021 pronunțată de Tribunalul Constanța, în baza art. 406 C. proc. civ., a luat act de renunțarea reclamantului H., la judecata cauzei având ca obiect pretenții, formulată în contradictoriu cu pârâta D. prin E. S.R.L.

A respins ca nefondată excepția lipsei calității procesual active în privința capătului 4 de cerere, invocată de către pârâtă.

A admis în parte cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanții A. și C. prin reprezentant legal A., în contradictoriu cu pârâta D. prin E. S.R.L.

A obligat pârâta D. prin E. S.R.L. la plata către reclamanta A. a următoarelor sume: 23.555 RON, reprezentând daune materiale, și 100.000 RON, reprezentând daune morale.

A obligat pârâta D. prin E. S.R.L. la plata către reclamantul C., prin reprezentant legal A., a sumei de 50.000 RON, reprezentând daune morale.

A respins restul pretențiilor formulate de reclamanți, ca nefondate.

A obligat pârâta la plata către reclamanta A. a sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu expert tehnic auto).

Împotriva acestei hotărâri reclamanții A. și C. au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 488/2021 din 11 noiembrie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins apelul, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii reclamanții A., C. - prin reprezentant legal A. au formulat recurs, indicând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.

În motivarea cererii de recurs, recurenții au susținut, sub un prim aspect, că hotărârea recurată este superficială și cuprinde considerente contradictorii, în privința cuantumului despăgubirilor acordate, apreciindu-se în mod greșit că acestea sunt rezonabile, în condițiile în care se reține că au suferit un prejudiciu moral incomensurabil datorită dispariției premature și bruște a autoarei precum și relația de rudenie.

Astfel, în opinia recurenților, instanța de control judiciar reiterează considerentele hotărârii atacate fără a răspunde motivelor de critică.

Apreciază că instanța de apel nu a lămurit pe deplin considerentele pentru care apreciază cuantumul despăgubirilor rezonabile, reținând că sunt considerente de ordin subiectiv.

În ceea ce privește acest aspect cu caracter determinant în soluționarea litigiului, instanța de apel, fără a avea o motivare proprie, a făcut trimitere la motivarea primei instanțe menționând că "tribunalul a reținut că . . . . . . . . . .prima instanță a reținut că . . . . . . . . . .Cu privire la întinderea prejudiciului tribunalul a reținut că . . . . . . . . . .".

Considerentele deciziei din apel fac imposibilă examinarea legalității soluției pronunțată de instanța de apel, în condițiile în care prin intermediul recursului se verifică numai legalitatea soluției criticate.

Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța urmează să răspundă criticilor formulate de părți, urmând a se evalua prejudiciul moral pentru întreaga perioada, de la momentul producerii accidentului și până în prezent.

Față de art. 501 alin. (4) coroborat cu art. 22 alin. (2) C. proc. civ. instanța este îndreptățită să ceară părților să administreze toate probele pe care le consideră necesare și utile soluționării cauzei în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Și din aceasta perspectivă, recurenții consideră că, în mod greșit, instanța de apel a respins solicitarea privind administrarea probei testimoniale, având în vedere faptul că prin aceasta probă se dorea a se proba prejudiciul moral suferit în continuare de părți și consecințele prejudiciului.

Sub un alt aspect, instanța de apel, fără a-și motiva propriile considerente și a analiza normele de drept material avute în vedere, a preluat în mod integral considerentele instanței de fond, încălcând și aplicând greșit normele de drept materiale aplicabile în speță.

Astfel, instanța de apel reține că "tribunalul a reținut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .în acord cu liniile directoare trasate de Ghidul pentru soluționarea daunelor morale . . . . . . . . . .".

Pornind de la reglementarea raporturilor de asigurări de răspundere civilă delictuală, astfel cum este realizată prin Legea nr. 136/1995, precum și prin Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule 23/2014 se impune a se reține că daunele morale se stabilesc în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

Se mai susține că aprecierea probelor a fost făcută de o asemenea natură încât a avut ca efect aplicarea greșită sau încălcarea normelor de drept material.

În primul rând nu s-a avut în vedere cuantumul despăgubirilor acordate prin polița de asigurare, care reprezintă un contract cu putere de lege pentru părți, fiind analizat ghidul, care nu este izvor de drept.

Pe de altă parte, deși se reține că prejudicial moral este incomensurabil, se acordă despăgubiri morale în cuantum redus.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se impune a se reține ca în mod greșit la stabilirea cuantumului despăgubirilor au fost avut în vedere Ghidul, și nu dispozițiile egale și nici polița de asigurare care stabilea întinderea despăgubirilor.

După redarea dispozițiilor art. 1349 alin. (1) Noul C. civ. și art. 1357 Noul C. civ., recurenții au susținut, în ceea ce privește prejudiciul moral, că suferințele psihice precum și traumele la care au fost și sunt în continuare supuși ca urmare a pierderii tragice și premature a autoarei lor, precum și modul în care a fost și le va fi afectată viața, justifică pe deplin majorarea cuantumului daune morale solicitate.

Suferințele psihice au determinat o veritabilă modificare a coordonatelor vieții cotidiene, prin menținerea unei traume psihice cu caracter de permanență, astfel că sumele de bani acordate trebuie să respecte pe lângă criteriul proporționalității, și pe acela de a oferi satisfacții compensatorii în măsura să le ușureze reala condiție morală, mai ales că situația anterioară este, în prezent, imposibil de restabilit.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor morale se impune a se avea în vedere suferința psihică încercată ca urmare a pierderii singurei rude directe, a imposibilității acestora de a se mai bucura de prezența mamei, respectiv a bunicii în viața de zi cu zi, cu atât mai mult cu cât locuiau împreună.

Intimata-pârâtă D. prin E. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, prin raportare la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, pe fond a solicitat respingerea acestuia, ca neîntemeiat.

Recurenții-reclamanți au depus răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat, în esență, să se respingă apărările intimatei și să se admită recursul.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în opinia raportorului, soluția preconizată fiind aceea de anulare a recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 19 octombrie 2022, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului cu mențiunea că pot depune puncte de vedere la raportul întocmit în termen de 10 zile de la comunicare.

Părțile nu au formulat puncte de vedere cu privire la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cererea de recurs formulată de recurenții-reclamanți A. și C. prin reprezentant legal A. din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept invocate (art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.), reține inexistența motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor imperative ale 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de către recurentă.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ.:

"Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același Cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate impune încadrarea acestora într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speță, se constată că recurenții-reclamanți au indicat formal motivele de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., întrucât aceștia s-au rezumat strict la a-și exprima nemulțumirea cu privire la cuantumul daunelor morale acordate, fără, însă, a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Deși au indicat anumite texte legale (ex: art. 1349 alin. (1) C. civ., art. 1357 din același cod etc), în motivarea recursului, reclamanții s-au rezumat strict la a-și exprima nemulțumirea cu privire la soluția de neacordarea daunelor morale în cuantumul solicitat, cu referire la criteriile de stabilire a cuantumului daunelor morale în raport cu materialul probatoriu administrat în cauză.

Recurenții-reclamanți critică și modul în care instanța de apel a apreciat probele, inclusiv respingerea probei testimoniale solicitate în apel, tinzând, în realitate, la o restabilire a situației de fapt, repunând în discuție probele și solicitând instanței de recurs să reconsidere utilitatea și concludenta lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Se observă că recurenții au relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând doar aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de stabilirea situației de fapt reținută în cauză.

Așa fiind, aprecierea judecătorilor de fond cu privire la valoarea efectivă a despăgubirii și solicitarea recurenților de majorare a sumei acordată cu titlu de daune morale vizează aspecte de temeinicie ale hotărârii atacate, care excedează controlului instanței de recurs, având în vedere că în această cale extraordinară de atac se exercită un control judiciar numai cu privire la legalitatea hotărârii atacate, în raport de motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurenților cu privire la modalitatea de stabilire a situației de fapt și de analiză a probatoriului.

Prin urmare, simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurenții-reclamanți, reiterarea unor situații de fapt, în lipsa unei argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de art. 488 C. proc. civ., fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanței de recurs.

Totodată, se constată că în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc considerații cu privire la modalitatea în care instanța de apel a justificat întinderea despăgubirilor acordate cu titlu de daune materiale și morale, ci aprecieri generale legate de impactul pe care l-a avut accidentul rutier asupra recurenților și de finalitatea pe care trebuie să o aibă compensațiile morale în asemenea cazuri.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile mai sus menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

În considerarea celor ce preced, constatând că argumentele recurenților nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și C. prin reprezentant legal A. împotriva deciziei civile nr. 488/2021 din 11 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și C. prin reprezentant legal A. împotriva deciziei civile nr. 488/2021 din 11 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2022.