ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2592/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 8 aprilie 2021 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2021 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Locuințe (ANL) obligarea acesteia la plata sumei de 1200 euro/lună pentru perioada cuprinsă între 05.04.2018 și 06.04.2021, în sumă totală de 43.200 euro cu titlu de daune interese constând în contravaloarea lipsei de folosință, precum și contravaloarea lipsei de folosință care se va acumula în continuare până la data predării la cheie a locuinței după recepția la terminarea lucrărilor și a finalizării complete a B. din care face și locuința tip apartament nr. x din blocul A 21, lotul x din Voluntari, jud. Ilfov; să fie obligată pârâta să asigure finalizarea lucrărilor de construire ale acestei locuințe prin realizarea recepției la terminarea lucrărilor și predarea locuinței la cheie către reclamant.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, însă instanța și-a declinat competența în favoarea Secțiilor a III-a, a IV-a sau a V-a a Tribunalului București prin încheierea din 12.01.2021, cauza fiind apoi înregistrată pe rolul secției a III-a Civile a Tribunalului București, sub nr. x/2021*, care, la rândul său, și-a declinat competența în favoarea secției a VI-a Civile a Tribunalului București prin sentința civilă nr. 857 din 25 mai 2021 .

Agenția Națională pentru Locuințe a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării și excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la cel de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată .

Prin sentința civilă nr. 98 F din 1 iulie 2021 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a VI-a Civile a Tribunalului București.

La termenul de judecată din 7 septembrie 2021, ANL a renunțat la susținerea excepției de netimbrare, iar Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin încheierea de ședință din 15 septembrie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut că pârâta Agenția Națională pentru Locuințe a invocat prin întâmpinare excepția de prescripție a dreptului material la acțiune cu privire la cererea având ca obiect plata despăgubirilor, susținând că sunt incidente dispozițiile Decretului nr. 167/1958.

Prin sentința civilă nr. 2354 din 6 octombrie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Locuințe.

Împotriva încheierii din 15 septembrie 2021, precum și împotriva sentinței civile nr. 2354 din 6 octombrie 2021, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a formulat apel reclamantul A., prin care a solicitat admiterea apelului, anularea încheierii și schimbarea sentinței civile, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 529/2022 din 24 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost admis apelul formulat de apelantul reclamant A., împotriva încheierii de ședință din 15 septembrie 2021 și a sentinței civile nr. 2354 din 6 octombrie 2021, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE.

A fost anulată în parte încheierea din 15 septembrie 2021 în sensul că a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile aferente perioadei începând cu data de 08.04.2018.

S-a menținut soluția de admitere a prescripției pentru pretențiile aferente perioadei 05.04.2018-07.04.2018.

A fost anulată în tot sentința apelată și a fost acordat termen pentru evocarea fondului la data de 02.06.2022, ora 10:00, cu citarea părților.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE (ANL) a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 529/2022 din 24 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat, iar, la 6 decembrie 2022, a depus concluzii scrise prin care a invocat excepția inadmisibilității căii de atac.

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că nu se impune suspendarea judecării prezentului recurs față de lipsa nejustificată a părților, legal citate, și față de faptul că nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, întrucât, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ.:

"Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei." Excepțiile de procedură, cum este și excepția inadmisibilității, sunt cele care nu pun în discuție fondul dreptului. Mai mult decât atât, instanța nu poate dispune niciun fel de măsuri decât dacă este legal sesizată, iar în cazul în care a fost învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzute de lege, condiția legalei sesizări a instanței nu poate fi apreciată ca fiind îndeplinită.

În condițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Înalta Curte constată că decizia recurată în prezenta cauză este o hotărâre intermediară, prin care Curtea de Apel București, admițând apelul declarat de reclamantul A., împotriva încheierii de ședință din 15 septembrie 2021 și a sentinței civile nr. 2354 din 6 octombrie 2021, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a anulat în parte încheierea și în tot sentința apelată și a acordat termen pentru evocarea fondului, cu citarea părților.

Este de reținut că, prin decizia XXXIII din 14 aprilie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a fost dezlegată problema de drept vizând aplicarea dispozițiilor art. 299 alin. (1) cu referire la art. 297 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că recursul declarat împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de apel prin care s-au anulat în tot sau în parte procedura urmată, precum și hotărârea apelată, cu reținerea cauzei spre judecare (...), este inadmisibil. S-a decis că aceste hotărâri pot fi atacate cu recurs numai odată cu deciziile pronunțate asupra fondului, după judecarea cauzelor în apel.

Este adevărat că soluția este pronunțată în legătură cu ipoteza reglementată de art. 297 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. de la 1865, anume aceea în care prima instanță a soluționat cauza pe fond deși exista un motiv de nulitate, iar instanța de apel, admițând apelul și anulând sentința, reține cauza spre judecare.

Însă, din punct de vedere procedural, chestiunea tranșată prin decizia sus-menționată este similară celei reglementate de art. 480 alin. (3) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, în sensul în care instanța de apel pronunță două hotărâri: una prin care admite apelul și anulează sentința, și a doua prin care soluționează cauza.

Prin urmare, raționamentul făcut de instanța supremă în legătură cu ipoteza prevăzută de art. 297 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. anterior este perfect aplicabil, pentru identitate de rațiune, și în cea reglementată de art. 480 alin. (3) din Noul C. proc. civ., așa încât și în cazul acestuia decizia pronunțată de instanța de apel prin care se admite apelul și se anulează hotărârea primei instanțe nu va putea fi atacată cu recurs decât odată cu decizia prin care, ulterior, se evocă fondul, moment la care intervine dezînvestirea instanței.

Așa fiind, trebuie subliniat că decizia intermediară nu va putea fi atacată cu recurs decât odată cu decizia prin care instanța de apel se dezînvestește de solutionarea cauzei, după evocarea fondului, astfel că recursul declarat de recurenta-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE (ANL) împotriva deciziei civile nr. 529/2022 din 24 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă este inadmisibil.

De altfel, regula unicității exercitării căii de atac face de neconceput fragmentarea fazei procesuale a judecății în apel, încât hotărârea instanței de apel, de anulare a hotărârii atacate cu reținerea cauzei spre judecare nu poate fi examinată de instanța superioară de control judiciar, în recurs, decât odată cu decizia finală dată asupra fondului.

Pentru rațiunile înfățișate, întrucât speța de față se circumscrie situației anterior menționate, având în vedere că prin decizia recurată a fost admis apelul, a fost anulată sentința apelată și s-a acordat termen pentru continuarea judecății pe fond, în raport și de dezlegarea dată prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii anterior evocată, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil, astfel că nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE (ANL) împotriva deciziei civile nr. 529/2022 din 24 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2022.