ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2475/2022

HOTĂRÂRE

17.11.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2475/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Făurei, la data de 28 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta B., cerere de valoare redusă, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de 4.330,8 RON, reprezentând prejudiciu creat prin omisiunea de a-și îndeplini obligațiile contractuale, a dobânzii legale precum și a cheltuielilor de judecată.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Judecătoriei Făurei în soluționarea cererii de atragere a răspunderii administratorilor unei societăți, raportat la dispozițiile art. 63 din Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completarile ulterioare, coroborat cu dispozițiile art. 72 din aceeasi lege.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1). Prin sentința civilă nr. 391 din 22 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Făurei a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Făurei, invocată de pârâta B., și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii formulate de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Tribunalului București.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că, în fapt, cererea reclamantei vizează atragerea răspunderii patrimoniale a unuia dintre membrii consiliului său de administrație, față de modalitatea nelegală de îndeplinire a mandatului exercitat într-o anume perioadă, împrejurare față de care, în acord cu susținerile pârâtei, a apreciat că, în drept, sunt incidente dispozițiile Legii nr. 31/1990 rep., art. 72 și art. 63.

Instanța a apreciat, astfel, că cererea reclamantei nu poate fi soluționată pe calea procedurii aleasă de aceasta, respectiv procedura specială privind cererea de valoare redusă, întrucât, pe de o parte, competența de soluționarea a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă aparține tribunalului, iar pe de altă parte, tribunalul nu are competență de a judeca cereri de valoare redusă, potrivit art. 1028 C. proc. civ.

Constatând că nu este competentă material să soluționeze cererea formulată de reclamantă, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă, prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, în a cărui circumscripție reclamanta își are sediul.

2.2). La data de 4 mai 2022, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, care, prin sentința civilă nr. 1993/2022 din 15 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția a VI a civilă și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Făurei; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus suspendarea, din oficiu, a judecății cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență, reținând:

Prezenta cerere este formulată pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă și, în conformitate cu art. 1026 C. proc. civ., acest titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 RON la data sesizării instanței.

Or, în acest sens, competența aparține Judecătoriei, conform art. 1028 alin. (1) C. proc. civ.

A apreciat Tribunalul că interpretarea dată de instanța de fond, fără ca aceasta să pună în discuție calificarea juridică a acțiunii este eronată, cu atât mai mult cu cât reclamanta a și precizat că antrenarea răspunderii pârâtei se face în temeiul răspunderii civile contractuale, și nu în temeiul răspunderii întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 31/1990, rep.; din acest motiv, reclamanta a arătat că prezenta acțiune este formulată ca o cerere de valoare redusă, Tribunalul evocând, în continuare, principiile enunțate la art. 5 C. proc. civ.

Întrucât valoarea obiectului acțiunii se situează sub plafonul de 200.000 RON, a apreciat că revine judecătoriei competența de soluționare a cererii.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din același cod, va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență.

Obiectul prezentului dosar îl constituie cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă, prin care a solicitat, pe calea cererii de valoare redusă, obligarea pârâtei la plata unei sume de bani, reprezentând prejudicii produse acesteia de reclamantă prin omisiunea de a-și îndeplini obligațiile contractuale, în temeiul contractului de mandat încheiat cu Societatea- reclamantă A. S.A., precum și a dobânzii legale.

Or, potrivit dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 31/1990: "Obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege", iar, conform art. 63 din aceeași lege, "Cererile și căile de atac prevăzute de prezenta lege, de competența instanțelor judecătorești, se soluționează de tribunalul în a cărui circumscripție își are societatea sediul principal.".

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a pricinii revine Tribunalului București.

Cât privește reținerea celei de-a doua instanțe de declinare, referitoare la inaplicabilitatea în speță a dispozițiilor Legii nr. 31/1990, rep., pe considerentul că antrenarea răspunderii pârâtei se face în temeiul răspunderii civile contractuale, și nu în temeiul răspunderii întemeiate pe dispozițiile Legii speciale, Înalta Curte o găsește lipsită de valabilitate, având în vedere pretențiile reclamantei, care nu puteau fi solicitate decât pe această cale, astfel cum au fost formulate, și în căderea competenței de soluționare a Tribunalului.

În plus, Înalta Curte va avea în vedere și dispozițiile art. 72 din Legea nr. 31/1990 ("Obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege.") și ale art. 73 din aceeași lege: ("(1) Administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru: ... e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.") din Legea nr. 31/1990 privind societățile, dispoziții legale care reglementează răspunderea administratorilor societății, pe temeiul contractului de mandat încredințat unuia dintre membrii Consiliului de Administrație.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.