ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2471/2022

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului principal și recursului incident de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 204/2022 din 29 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a respins apelul declarat de Telecomunicații CFR S.A. București împotriva sentinței civile nr. 769 din 25.06.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Specializat Cluj, pe care a păstrat-o în întregime; a respins apelul incident declarat de A. S.R.L. Cluj-Napoca împotriva aceleiași sentințe și a obligat apelanta să plătească intimatei S.C. A. S.R.L. suma de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs principal, reclamanta Societatea "TELECOMUNICAȚII" CFR S.A., solicitând, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, procedând la rejudecarea cauzei, obligarea pârâtei la plata sumei de 208.761,51 RON reprezentând prejudiciul cauzat societății-recurente de către intimata-pârâtă; cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecață.

În recursul întemeiat în drept pe prevederile pct. 6 și pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurenta-reclamantă a susținut, în esență următoarele:

Prin decizia recurată, instanța în mod eronat a dispus respingerea pretenției sale, motivând că a evaluat prejudiciul cauzat de către intimata-pârâtă în mod unilateral.

Astfel, instanța de apel a considerat că valoarea cerută nu trebuie să fie valoarea de înlocuire, chiar dacă bunurile pe care intimata-pârâtă le-a avut în folosință în mod efectiv nu mai există, deci, intimata-pârâtă nu poate restitui bunurile; gradul de uzură al unui bun și incidența gradului de uzură al unui bun inexistent devenind irelevant în contextul evaluării bunurilor care trebuie restituite.

A mai susținut că instanța de apel a apreciat că există faptul ilicit săvârșit de către intimata-pârâtă, însă, cu toate acestea, a respins cererea, considerând în mod netemeinic că înlocuirea bunurilor trebuie raportată la starea fizică de utilizare normală în care ar fi trebuit să se găsească, dacă ar fi fost păstrate de către pârâtă și restituite în condiții normale.

În continuare, recurenta-reclamantă a relevat, pe larg, aspecte de fapt ale cauzei și, având în vedere acestea, respectiv, faptul predării în temeiul acordului de voință a bunurilor către intimata-pârâtă spre folosință/exploatare și conservare, consideră că este absurd să se susțină că nu are dreptul să-i fie restituite.

Pentru încheierea valabilă a unui contract, acesta nu trebuie să îmbrace o anumită formă; în opinia recurentei, în momentul în care aceasta a predat bunurile către intimata-pârâtă, coroborat cu acceptarea bunurilor de către aceasta, s-a perfectat contractul.

În concluzie, recurenta-reclamantă consideră că a fost încheiat în mod informal un contract, în sensul art. 942 C. civ., cu intimata-pârâtă.

A făcut referire, în continuare, la procesul-verbal de predare- primire nr. ZI.3/26/10.03.2010, în care se fac mențiuni cu privire la H.G. nr. 27/2004 și la contractul de închiriere nr. x/07.10.2010, însă, arată că aceste mențiuni fac obiectul normalității juridice, respectiv, al contextului legal în cadrul căruia a intervenit contractul între recurenta-reclamantă și intimata-pârâtă și a evocat prevederile legale ale O.U.G. nr. 12/1998, art. 8 alin. (1), art. 10 alin. (10, (2), art. 11 alin. (1), (2), (3), H.G. nr. 581/1998, modificată prin H.G. nr. 589/2006, Anexa 2, lit. f), H.G. nr. 1409/2007, art. 2 alin. (2), în concluzie, arătând că doar C.N.C.F. "C.F.R." S.A. avea dreptul de a semna contractul RUIC 2/07.01.2010, considerând, că nesemnarea acestui contract de către recurentă nu este de natură a determina o schimbare a temeiului juridic în baza căruia intimata-pârâtă răspunde.

Referitor la dreptul său de proprietate, a arătat că Societatea "Telecomunicații CFR" S.A. a fost înființată prin Hotărâre de Guvern, ca Filială, conform art. 2 alin. (5) din H.G. nr. 706/2002. Aporturile au fost realizate pe bază de protocoale care s-au încheiat ulterior datei intrării în vigoare a Hotărârii. Ca urmare, bunurile care fac obiectul protocolului de predare-primire au fost făcute aport la capitalul social, iar prin aportul la capitalul social a avut loc transferul de proprietate de la acționar la societate, noua persoană juridică, arătând, totodată, că a depus la dosarul cauzei, în copie, protocolul de predare-primire și anexele acestuia, în care sunt menționate bunurile predate și valoarea lor, iar predarea a fost efectivă, recurenta având în proprietate acele bunuri reevaluându-le, conform legii, și plătind taxe corespunzătoare.

Recurenta-reclamantă a făcut precizări referitoare și la bunurile pentru care a solicitat despăgubiri, arătând că a predat o serie de bunuri intimatei-pârâte prin procesul-verbal nr. x/10.03.2010, cu mențiunile cuprinse în acesta.

A precizat că suma solicitată este calculată la nivelul înlocuirii elementelor inexistente și/sau avariate, cum rezultă din Devizul de pagubă nr. x/19.11.2018, iar valoarea solicitată este valoarea de înlocuire, întrucât, pentru readucerea instalațiilor în stare de funcționare sunt necesare materialele din devizele de pagubă, fiind, deci, necesare, bunurile în starea lor actuală fiind aduse în stare de nefolosire.

Recurenta-reclamantă a mai arătat că, așa cum rezultă din procesul-verbal nr. x/10.03.2010, a predat intimatei-pârâte bunuri în stare de funcționare, a predat o rețea construită, nu au fost predate sârmă și stâlpi de lemn, subsisteme de comunicații, ci un ansamblu funcțional, cu stâlpi plantați și sârmă (cablu pozat pe stâlpi, nu colac în magazie), fiind necesară și cheltuiala cu forța de muncă, întrucât, în lipsa acesteia, sistemul de telecomunicații (mijlocul fix) nu va fi repus în situația în care a fost predat intimatei-pârâte, solicitând, practic, contravaloarea necesară repunerii rețelei de telecomunicații în situația anterioară, la momentul predării acesteia, respectiv, în stare de funcționare.

A făcut, în continuare, referiri la al doilea deviz de prejudiciu.

Recurenta-reclamantă consideră că în mod eronat instanța reține faptul că valoarea pe care trebuia să o solicite și evalueze trebuie raportată la valoarea bunului folosit în mod normal, în acest sens, redând conținutul art. 1073 C. civ., de la 1864, art. 1075, art. 1077, art. 1080, art. 1082, art. 1084 și art. 1564 din același Cod.

Ca urmare, debitorul este obligat la repararea prejudiciului în integralitate, ba chiar legea îl obligă la acoperirea pagubei efective și a câștigului nerealizat, (damnum emergens și lucrum cessans).

De asemenea, recurenta-reclamantă a mai arătat că, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către intimata-pârâtă în data de 19.06.2019, aceasta nu a contestat valoarea prejudiciului, contestarea prejudiciului apreciind că putea fi realizată doar în cadrul întâmpinării. Or, intimata-pârâtă nu a contestat valoarea solicitată, valoare pe care recurenta a justificat-o, iar, în opinia sa, necontestarea sumei reprezintă acceptarea acesteia ca fiind corectă sub aspectul întinderii.

Mai mult, a mai arătat că, prin procesul-verbal de predare-primire a secției neinteroperabile, nr. x/16/04.01.2019, comisia împuternicită pentru evaluarea și preluarea de la intimata-pârâtă a secției neinteroperabile, comisie din care nu fac parte persoane angajați ai societății-recurente, ci sunt terți, au constatat deficiențele cu privire la sistemul de telecomunicații feroviare.

De asemenea, a mai menționat că motivul precizat în procesul-verbal nr. x/16/04.01.2019 pentru neasumarea răspunderii de către intimata-pârâtă este lipsa unui raport contractual cu recurenta-reclamantă, motivație întemeiată, asa cum rezultă și din considerentele sentinței.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 17.06.2022, sub nr. x/2019.

Apărarea formulată în cauză

Intimata- pârâtă Societatea "A." S.R.L. Cluj-Napoca a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta Societatea "Telecomunicații" C.F.R. S.A., ca neîntemeiat, și obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

II.1.

În conformitate cu art. 491 C. proc. civ.., pârâta Societatea "A." S.R.L. a formulat recurs incident, odată cu întâmpinarea la recursul principal, în esență, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ... A solicitat admiterea recursului incident, casarea în parte a deciziei civile recurate și, în rejudecare: admiterea excepției lipsei calității procesuale active a recurentei și, în consecință, respingerea acțiunii, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală; admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive și, în consecință, respingerea acțiunii, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală; admiterea excepției prescripției și, în consecință, respingerea acțiunii, ca prescrisă, și, casarea în parte a hotărârii recurate, în sensul înlăturării considerentelor greșite, criticate în cuprinsul recursului incident, înlocuirea cu propriile considerente și menținerea soluției pronunțate de instanța de apel și, în consecință, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

III. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, față de conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de soluționare a recursurilor

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluția din 04.10.2022, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 17 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

V. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității căii extraordinare de atac a recursului principal, invocată din oficiu, raportat la prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită și să anuleze recursul, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 483 C. proc. civ.., recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se examinează conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile și care trebuie motivat în condițiile art. 486 C. proc. civ., prin chiar cererea de recurs, motivele invocate trebuind să fie dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ca motive de casare.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I din același cod, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât, să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu nulitatea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.. Așadar, în recurs nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât, aprecierea și evaluarea probelor administrate în cauză intră în atribuția instanțelor devolutive.

Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanței anterioare și care, implicit, au fost cuprinse în motivele de apel, în situația în care, atât apelul, cât și recursul sunt exercitate de aceeași parte, iar soluția primei instanțe a fost menținută în apel.

Pornind la aceste considerații, Înalta Curte reține că autoarea recursului principal, în speță, deși și-a întemeiat, în drept, recursul, pe prevederile pct. 6 și 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., acesta nu conține critici care să poată fi încadrate în textele legale invocate, și nici în vreunul din celelalte cazuri prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ..; aceasta, în condițiile în care recurenta-reclamantă reiterează, în calea extraordinară de atac, aspectele sesizate în cererea de chemare în judecată formulată, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc decizia recurată.

Prin motivele de recurs, recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel Cluj, ci s-a limitat la prezentarea situației de fapt a cauzei și expunerea nemulțumirilor sale cu privire la modul de derulare a litigiului.

Deopotrivă, reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt, ori a probatoriului administrat și modalității de apreciere a acestuia, nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinței, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Cât privește motivul de recurs prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., invocat de recurenta-reclamantă, și care se referă la casarea hotărârii pentru motivul de nelegalitate când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte reține că acest motiv de recurs a fost invocat pur formal, recurenta-reclamantă neaducând nicio critică și nefăcând nicio referire în cuprinsul recursului la nemotivarea hotărârii, ori la eventuale motive contradictorii ori străine de natura cauzei, în sensul textului invocat.

De asemenea, cât privește cel de-al doilea motiv pe care și-a întemeiat recursul, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", și care ar fi presupus indicarea, punctuală, de către recurenta-reclamantă, a modalității în care instanța de apel a încălcat sau aplicat greșit norme de drept material, Înalta Curte reține că nici acest motiv de recurs invocat nu a fost dezvoltat, în scris, în sensul cerinței de nelegalitate, recurenta limitându-se la a cita și reda conținutul anumitor norme legale și care, din perspectiva acesteia, fac dovada acordului de voință cu intimata-pârâtă.

Astfel, prezentarea din cererea de recurs de față nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C .proc.civ, iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității deciziei recurate.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurenta-reclamantă pe calea recursului principal nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul principal.

În ceea ce privește recursul incident declarat de recurenta-pârâtă Societatea "A." S.R.L., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 491 alin. (1) C. proc. civ.:

"Recursul incident și recursul provocat se pot exercita în cazurile prevăzute de art. 472 și art. 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile".

Dispozițiile art. 472 C. proc. civ.., aplicabile recursului incident, dispun în sensul că:

"(1) Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe.

(2) Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

În consecință, în temeiul art. 491 alin. (2), coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în raport de soluția dată cu privire la recursul principal, care urmează a fi anulat, recursul incident declarat de recurenta-pârâtă rămâne fără efect.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul principal declarat de recurenta-reclamantă și, în temeiul art. 491 alin. (2), coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ.., va constata ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurenta-pârâtă împotriva aceleiași decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul principal declarat de recurenta-reclamantă Societatea "TELECOMUNICAȚII" CFR S.A. împotriva deciziei civile nr. 204/2022 din 29 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de pârâta Societatea "A." S.R.L. împotriva aceleiași decizii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2022.