ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2469/2022

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 731 A din 09 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022 a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor București împotriva sentinței civile nr. 3449 din data de 15.11.2021 pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L., ca nefondat.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, reclamanta AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR (A.N.S.V.S.A.), prin care a solicitat, admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

În motivare, autoarea recursului a relevat, foarte pe larg, situația în fapt a cauzei, în referire vastă, inclusiv, la controlul efectuat de Curtea de Conturi și modalitatea stabilită pentru recuperarea prejudiciului astfel constatat, cu actele de contestare întocmite, susținând, în esență, următoarele:

Contrar reținerilor instanței, termenul de prescripție nu a început să curgă de la data de 30.09.2014 ("ca dată până la care Contractul nr. x/2014 a fost valabil") și nici de la data emiterii Deciziei nr. 36/14.08.2018 a Curții de Conturi, evocând, în continuare, prevederile art. 2528 alin. (1) din C. civ.

Așadar, susține aceasta, referitor la începutul cursului prescripției extinctive, art. 2528 alin. (1) C. civ. prevede că, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei cauzată prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea, în continuare, făcând vaste referințe teoretice în ceea ce privește începutul curgerii termenului de precripție.

În acest sens, recurenta-reclamantă susține că, contrar reținerilor instanței de apel, momentul începerii curgerii prescripției nu s-a născut la data la care a fost încheiat Contractul nr. x/2014, întrucât, la acel moment, nu se cunoștea nici paguba, ci, așa cum a arătat mai sus, prin Decizia nr. 36/14.08.2015, Curtea de Conturi a României a reținut ca fiind prejudiciu suma de 395.666,12 RON (și accesoriile aferente), reprezentând costul serviciilor de identificare și înregistrare a animalelor din speciile bovine și bubaline, conform Contractului nr. x/2014.

Prin urmare, solicită a se observa că acesta este actul la care trebuia să se raporteze instanța în ceea ce privește cursul prescripției, fiind actul prin care s-a cunoscut paguba.

Recurenta-reclamantă a mai arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 2532 pct. 9 din Noul C. civ., care reglementează cazurile generale de suspendare a prescripției, prescripția nu începe să curgă, iar dacă a început să curgă, ea se suspendă, în cazul în care, cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripția, este împiedicat de un caz de forță majoră să facă acte de întrerupere, cât timp nu a încetat această împiedicare.

Prin urmare, cursul prescripției este suspendat de drept când cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripția, este împiedicat de un caz de forță majoră să facă acte de întrerupere, cât timp nu a încetat această împiedicare.

În speță, mai arată aceasta, suspendarea, prin hotărâre executorie de drept, de către instanța de contencios administrativ, a executării Deciziei nr. 36/14.08.2015 a Curții de Conturi a României, a avut drept consecință inclusiv suspendarea cursului prescripției, raportat la dispozițiile art. 2532 pct. 9 din Noul C. civ.

Întrucât suspendarea executării Deciziei nr. 36/14.08.2015 a încetat la data de 28.02.2019, apreciază că, în mod evident, reținerile instanței de apel sunt eronate, în sensul că dacă s-ar considera că momentul de la care începe să curgă prescripția este data emiterii Deciziei nr. 36/14.08.2015, termenul de 3 ani s-a împlinit la data de 14.08.2018, hotărârea recurată fiind dată cu interpretarea greșită a dispozițiilor art. 2532 și ale art. 2517 din Noul C. civ., motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În drept, a fost invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 07.07.2022, sub nr. x/2022.

II.1. Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care, în primul rând, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1), coroborat cu art. 248 alin. (1) C. proc. civ.., a invocat excepția nulității recursului, având în vedere motivarea formală a recursului și reluarea, aproape cuvânt cu cuvânt, a cererii de chemare în judecată și apel.

A solicitat admiterea excepției nulității recursului promovat de A.N.S.V.S.A. și anularea acestuia, iar, pe fond, dacă se va trece peste această excepție, respingerea recursului, ca nefondat.

III. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, față de conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluția din 15.09.2022, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 17 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

V. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității căii extraordinare de atac a recursului, invocată de intimata-pârâtă Societatea, "A." S.R.L., prin întâmpinare, raportat la prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită și să anuleze recursul, având în vedere următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I din același cod, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu nulitatea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Așadar, în recurs nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea și evaluarea probelor administrate, ori reanalizarea situației de fapt în cauză intră în atribuția instanțelor devolutive.

Pornind la aceste considerații, Înalta Curte reține că autoarea recursului critică decizia recurată din perspectiva momentului de la care a început să curgă termenul de prescripție pentru formularea acțiunii în răspundere delictuală.

Astfel, recurenta-reclamantă încearcă să demonstreze în recurs, care este, în opinia sa, momentul care marchează începutul termenului de prescripție.

Or, stabilirea momentului de la care partea prejudiciată a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba cauzată, impune, însă, verificarea unor aspecte factuale ale cauzei.

Cu alte cuvinte, stabilirea momentului de la care a început să curgă termenul de prescripție pentru formularea acțiunii în recuperarea prejudiciului presupune evaluarea probelor administrate în cauză.

Dat fiind că momentul de la care a început să curgă termenul de prescripție a fost stabilit de instanța de apel în urma aprecierii probatoriului, rezultă că data de la care recurenta-reclamantă trebuia să cunoască paguba vizează o chestiune de fapt, câștigată cauzei, ce nu mai poate fi cenzurată în recurs.

În consecință, criticile referitoare la momentul de la care a început să curgă termenul de prescripție vizează temeinicia deciziei recurate. Or, în calea extraordinară de atac a recursului controlul judiciar este limitat la verificarea legalității hotărârii recurate, neputând fi reevaluat probatoriul în vederea stabilirii unei situații de fapt diferite de cea reținută de instanțele devolutive.

Mai mult, prin cererea de recurs nu se aduce nicio critică (de legalitate) deciziei recurate; dimpotrivă, se reiau, amplu, aspecte în ce privește fondul cauzei și pretinse greșeli materiale reproșate de recurentă soluției instanței de apel; recurenta-reclamantă nu critică acel raționament al instanței, ci reia, practic, susținerile sale din cererea de chemare în judecată.

Recurenta-reclamantă ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, din perspectiva motivului de recurs invocat, dacă în hotărârea recurată există norme de drept material ce au fost încălcate; însă, aceasta nu a invocat asemenea critici, ci doar argumente vizând reținerile instanței de apel privind situația de fapt a cauzei prin raportare la probatoriul administrat, argumente ce reprezintă aspecte de netemeinicie, și care nu pot face obiectul analizei în această etapă procesuală.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs, ceea ce, în speță, nu se poate reține.

Recurenta-reclamantă nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret, în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, din perspectiva cazului de casare prevăzut de lege și prin raportare la prevederile legale reținute de instanța de apel în motivarea soluției.

Prin urmare, argumentele anterior expuse impun concluzia că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nefiind identificate nici motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva deciziei instanței de apel, subsecvent admiterii excepției cu acest obiect invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă A. S.R.L., prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR (A.N.S.V.S.A.) împotriva deciziei civile nr. 731 A din 09 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2022.