ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2424/2022

HOTĂRÂRE

16.11.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2424/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la 29 aprilie 2022, reclamantul A., fost judecător la Judecătoria Lipova, pensionat la data formulării acțiunii, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâților la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale dintre cele efectiv încasate și cele rezultate prin luarea în calcul la stabilirea drepturilor cuvenite, începând cu 9 aprilie 2015 și în continuare, pentru viitor cât timp se mențin condițiile de acordare, a coeficienților de multiplicare stabiliți în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13, în raport cu funcțiile deținute sau cu care au fost asimilați potrivit legii (diferențe de drepturi salariale în raport de indemnizațiile procurorilor DNA și DIICOT - O.U.G. nr. 27/2006, respectiv un coeficient de multiplicare de minim 19,000) sume actualizate cu indicele de inflație și la care să se aplice dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

În drept au fost invocate dispozițiile art. I alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2015, art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 57/2015, O.G. nr. 20/2016, O.U.G. nr. 99/2016, Legea nr. 153/2017, art. 1531 și 1535 C. civ., dispozițiile Codului muncii, Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 și ale art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

La termenul de la 16 iunie 2022, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a invocat excepția necompetenței teritoriale, iar prin sentința nr. 397 din 16 iunie 2022 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

În esență, Tribunalul Mehedinți a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a arătat că a avut calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Lipova, județul Arad până la 10 februarie 2020 când a fost eliberat din funcție ca urmare a pensionării. A mai reținut că instanța a fost învestită cu soluționarea unui conflict de muncă și că potrivit dispozițiilor art. 266 și art. 269 alin. (2) Codul muncii coroborate cu art. 208 și art. 210 din Legea nr. 62/2011, conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. Față de faptul că reclamantul nu mai avea calitatea de jucător la data introducerii acțiunii, instanța a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, apreciind că nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului Arad.

Prin sentința civilă nr. 829/2022 din 26 septembrie 2022, Tribunalul Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecată cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În esență, Tribunalul Arad a reținut că potrivit art. 127 alin. (2) și alin. (2)

C. proc. civ., reclamantul care se îndreaptă împotriva unei instanțe de judecată are facultatea de a se adresa unei instanțe judecătorești de același grad din circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă. Față de faptul că reclamantul a chemat în judecată pârâții Tribunalul Arad și Curtea de Apel Timișoara, instanța a apreciat că Tribunalul Mehedinți este competent a judeca litigiul.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Mehedinți competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată prin care reclamantul, care a deținut funcția de judecător la Judecătoria Lipova, fiind pensionat la data cererii de chemare în judecată, a solicitat plata unor drepturi salariale, în contradictoriu cu Tribunalul Arad și Curtea de Apel Timișoara.

Pentru a stabili instanța competentă din punct de vedere teritorial, va fi avută în vedere calitatea părților din dosar, respectiv aceea a pârâților, care sunt instanțe de judecată.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 127 alin. (2)

C. proc. civ. raportat la alin. (2) al aceluiași articol, rezultă că reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Având în vedere că obiectul prezentului dosar este un litigiu de muncă și față de prevederile art. 269 alin. (2) Codul muncii, instanța care ar fi fost competentă potrivit legii este Tribunalul Arad, aflat în circumscripția Curții de Apel Timișoara.

Întrucât pârâți în cauză sunt Tribunalul Arad și Curtea de Apel Timișoara, reclamantul poate opta între a sesiza Tribunalul Arad, aflat în circumscripția Curții de Apel Timișoara, sau orice alt tribunal din raza curților de apel învecinate acestei curți de apel. Reclamantul a ales sa sesizeze Tribunalul Mehedinți, aflat în circumscripția Curții de Apel Craiova, învecinată Curții de Apel Timișoara.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.