ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2414/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2443 din 4 decembrie 2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. și a constatat rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x din 20 decembrie 2017 de către notarul public C., modificată prin actul adițional autentificat sub nr. x din 18 iulie 2018, de către notarul public D.; a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 61.200 euro, în echivalent în RON la cursul Băncii Naționale a României din data plății, reprezentând dublul avansului din prețul imobilului, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, calculată asupra sumei de 30.600 euro începând cu data punerii în întârziere a pârâtei (25 februarie 2020) și până la data plății și calculată asupra sumei de 30.600 euro de la data introducerii acțiunii (23 iulie 2020) și până la data plății; a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 22.727,38 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 14.280 RON reprezintă onorariu de avocat și 8.447,38 RON reprezintă taxă judiciară de timbru, la care se adaugă taxa judiciară de timbru aferentă dobânzii legale penalizatoare calculate asupra sumei de 30.600 euro începând cu data punerii în întârziere a pârâtei (25 februarie 2020) și până la introducerii acțiunii (23 iulie 2020).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 1852A/2021 din 17 noiembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs B. S.R.L., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac critică modalitatea în care instanța de apel a soluționat cererea de suspendare formulată de aceasta în apel, susținând că ar fi trebuit să se pronunțe printr-o încheiere separată, conform art. 414 C. proc. civ., care să poată fi atacată independent de decizie.

Recurenta-pârâtă critică și soluția asupra cererii de suspendare, apreciind că solicitarea sa ar fi trebuit admisă raportat la dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din același cod.

Aceeași parte invocă nerespectarea prevederilor art. 14

2

, art. 901 și art. 1170

3

și ale art. 1351, art. 1352 și art. 1544 C. civ.. Mai arată că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. și ale art. 127 din Statutul profesiei de avocat.

Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare.

La termenul de la 5 octombrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus amânarea cauzei la 16 noiembrie 2022, față de cererea de amânare formulată de apărătorul recurentei-pârâte în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă.

La 15 noiembrie 2022, recurenta-pârâtă a depus un înscris prin care a arătat că înțelege să renunțe la calea de atac a recursului și la acțiune.

Examinând cu prioritate cererea de renunțare la judecata recursului, formulată de recurenta-pârâtă B. S.R.L., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cu titlu prealabil, instanța supremă notează că autoarea căii de atac a precizat în ședința publică de la 16 noiembrie 2022 că renunță la judecata cererii de recurs.

Asupra cererii de renunțare, Înalta Curte reține că potrivit art. 9 alin. (3) teza I C. proc. civ. "în condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri."

Totodată, potrivit art. 463 alin. (1) C. proc. civ., "achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre."

Manifestarea de voință, în sensul de a renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei, fiind o manifestare a principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va lua act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1852A/2021 din 17 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Față de efectul pe care îl produce renunțarea la judecata recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că nu se mai impune analiza excepției nulității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1852A/2021 din 17 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2022.