ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2408/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la 21 aprilie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A. IFN în contradictoriu cu pârâta Fondul Roman de Contragarantare S.A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta să plătească reclamantei contragaranția în sumă de 407.431,80 RON pentru garanția asumată de reclamantă în favoarea A. S.A., în baza confirmării de garantare nr. x din 29 martie 2012, precum și a notificării de includere în plafonul de garantare x/27.03.2012, beneficiar fiind B. S.R.L., la care se adaugă dobânda legală calculată de la 4 februarie 2020 până la plata efectivă a sumei datorate; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2700 din 22 decembrie 2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 407.431,80 RON, reprezentând contragaranție, la plata sumei de 5.224,06 RON reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată de la 4 februarie 2020 și până la 16 aprilie 2020, precum și la plata în continuare a dobânzii legale penalizatoare, calculată conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la 17 aprilie 2020 și până la data plății efective. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8.235,55 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta Fondul Roman de Contragarantare S.A.

Prin decizia civilă nr. 630A/2022 din 15 aprilie 2022, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat și a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta Fondul Roman de Contragarantare S.A., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare curții de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că au fost încălcate normele de drept material edictate de art. 3 alin. (1) și art. 4 din O.U.G. nr. 23/2009, art. 1170, art. 1266, art. 2017 și art. 2018 C. civ., ale O.U.G. nr. 117/2006, ale Ordinului nr. 2199/2011 și ale Normei nr. 1/2010. Mai arată că instanța de apel a interpretat greșit prevederile art. 6.1 și art. 7.1 din convenția de contragarantare nr. 1/2010, potrivit cărora recurenta suportă riscul societății beneficiare, dar nu preia riscul operațional al garantului, în sensul că a considerat că respectarea criteriilor de eligibilitate era suficientă pentru aprobarea de către recurentă a cererii de plată. Apreciază că prin convenție se stabilesc și alte condiții pentru efectuarea plății, pe care curtea de apel nu le-a avut în vedere. Susține că nu s-a ținut cont de înțelegerea părților din care rezultă că intimata ar fi trebuit să dea dovadă de prudență și diligență, atât la momentul acordării contragaranției, dar și la momentul plății acesteia, și ar fi trebuit să monitorizeze situația beneficiarului contragaranției.

Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Susținerile recurentei conform cărora instanța de apel a interpretat greșit prevederile art. 4.4, art. 6.1 și art. 7.1 din convenția de contragarantare nr. 1/2010 și a aplicat greșit normele de drept material din O.U.G. nr. 23/2009 cu privire la mecanismul și scopul urmărit în acordarea contragaranțiilor și normele edictate de art. 1170, art. 1260 și art. 2017-art. 2018 C. civ. nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate ale deciziei recurate întrucât se solicită instanței de recurs să revină asupra situației de fapt și să stabilească întinderea obligației de monitorizare și verificare care revine intimatei-reclamante conform convenției.

Înalta Curte reține că judecătorii fondului sunt suverani în interpretarea actelor juridice ale cauzei deduse judecății, iar interpretarea dată nu poate face obiect de control în recurs. O reinterpretare a convenției părților, a mandatului acordat intimatei-reclamante în temeiul convenției de contragarantare și a modalității de îndeplinire a acestui mandat, în sensul solicitat de către recurenta-pârâtă, ar conduce la o reapreciere a probelor administrate și interpretate de către instanțele devolutive, ceea ce ar conduce la schimbarea situației de fapt, demers inadmisibil în recurs.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta nu și-a respectat obligația impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă Fondul Roman de Contragarantare S.A. împotriva deciziei civile nr. 630A/2022 din 15 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă FONDUL ROMAN DE CONTRAGARANTARE S.A. împotriva deciziei civile nr. 630A/2022 din 15 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2022.