ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2406/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la 14 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională "Aeroporturi București" S.A., a solicitat instanței să constate că revocarea reclamantului din funcția de director general al societății pârâte, dispusă prin hotărârea consiliului de administrație nr. 8 din 25 aprilie 2019, a survenit fără justă cauză; să constate nulitatea parțială a clauzei contractuale cuprinse la art. 11 pct. 11.2 lit. d) fraza a II-a din contractul de mandat nr. x din 7 februarie 2019 încheiat între părți; să oblige pârâta la plata către reclamant a sumei de 115.074,10 RON, actualizată cu indicele de inflație și la care se va adăuga dobânda legală, reprezentând daune-interese pentru revocarea fără justă cauză a mandatului de director general al societății; cu cheltuieli de judecată.

La primul termen de judecată, reclamantul a depus cerere modificatoare, prin care a formulat un nou capăt de cerere, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 34.578 RON, respectiv contravaloarea unei remunerații lunare, reprezentând despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității și reputației acestuia, pentru revocarea fără justă cauză a mandatului de director general al societății pârâte și pentru circumstanțele în care măsura revocării a devenit publică. Pârâta a depus întâmpinare la cererea modificatoare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin sentința civilă nr. 3462/2020 din 23 noiembrie 2020, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei cu privire la daunele morale, a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., a constatat că reclamantul a fost revocat din funcția de director general al societății pârâte, prin hotărârea consiliului de administratie nr. 8 din 25 aprilie 2019, fără justă cauză și a constatat nulitatea absolută a clauzei contractuale cuprinse la art. 11 pct. 11.2 lit. d), fraza a II-a din contractul de mandat nr. x din 7 februarie 2019, încheiat de către părți. A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 44.951,4 RON, la care se va adăuga dobânda legală de la data de 25 aprilie 2019 și până la data plății efective, ce va fi actualizată raportat cu indicele de inflație. A respins în rest cererea ca neîntemeiată. A obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 4.953,542 RON, constând în 1.953,542 RON taxă timbru și 3.000 RON onorariu avocațial redus.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta.

Prin decizia civilă nr. 371A/2022 din 4 martie 2022, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta Compania Națională "Aeroporturi București" S.A., solicitând casarea deciziei atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că instanța de apel a aplicat și interpretat greșit prevederile legale în sensul că a reținut, în mod nejustificat, că intimatul-reclamanta a fost revocat fără justă cauză din funcție de director general și că a suferit un prejudiciu. Mai arată că la dosar există înscrisuri care atestă neîndeplinirea de către intimatul-reclamant a obligațiilor din contractul de mandat, situație care a fost constatată și de corpul de control al ministerului de resort. Apreciază că prevederile C. civ. și ale Legii nr. 31/1990 dau dreptul mandantului de a revoca mandatul, iar revocarea intempestivă și fără justă cauză nu are ca efect de plano acordarea despăgubirilor. Consideră că despăgubirile nu pot fi acordate în lipsa dovedirii prejudiciului și menționează că intimatul nu a contestat caracterul injust al revocării și nici nu a cerut anularea hotărârii prin care s-a adoptat această măsură.

Recurenta-pârâtă a indicat în cerere de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Instanța supremă constată că prevederile pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sunt invocate strict formal deoarece din memoriul de recurs nu se desprinde nicio critică care să poate fi analizată din perspectiva acestui text de lege.

Deși se invocă aplicarea greșită a legii, Înalta Curte notează că recurenta nu formulează critici efective cu privire la decizia atacată, lipsind orice argumentare de pretinsă nelegalitate care ar putea fi subsumată art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Simpla menționare a dispozițiilor C. civ. și ale Legii nr. 31/1990, în ansamblu, fără a se indica în concret textul de lege care a fost greșit aplicat și fără a se demonstra în ce sens curtea de apel a nesocotit normele de drept material nu echivalează cu o motivare a recursului.

Autoarea căii de atac reia, în esență, susținerile din memoriul de apel în sensul că instanța nu a apreciat corect asupra probatoriului din care reieșea că intimatul-reclamant nu și-a îndeplinit obligațiile din contractul de mandat. Acestea sunt chestiuni de fapt în legătură cu care curtea de apel deja s-a pronunțat și asupra cărora instanța de recurs nu poate reveni întrucât în prezenta cale extraordinară de atac sunt analizate aspectele de nelegalitate, și nu cele de netemeinicie, cum ar fi reevaluarea probelor.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta nu și-a respectat obligația impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania Națională "Aeroporturi București" S.A. împotriva deciziei civile nr. 371A/2022 din 4 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ "AEROPORTURI BUCUREȘTI" S.A. împotriva deciziei civile nr. 371A/2022 din 4 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2022.