ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2278/2022

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 3 martie 2020 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și cu intervenientul forțat C., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 400.000 euro, în echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plății, cu titlul de prejudiciu moral înregistrat în urma accidentului din data de 11.06.2019 de către reclamant; obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% din cuantumul despăgubirii acordate, pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la 30 de zile de la data avizării daunei - 14.12.2019 - și până la data plătii efective, pentru efectuarea unei oferte nejustificate, contrar prevederilor art. 21 alin. f) lit. b) din Legea nr. 132/2017; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 8038 din 16 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția VI-a civilă, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 65.000 euro cu titlu de daune morale, penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi cu întârziere din cuantumul despăgubirilor acordate, începând cu data de 14.12.2019 și până la data plății efective și cheltuielile de judecată în cuantum de 812,5 RON.

Împotriva acestei sentințe, pârâta B. S.A. a formulat apel.

Pe parcursul soluționării apelului, constatând că la data de 9 februarie 2022 Tribunalul București a dispus deschiderea procedurii falimentului apelantei-pârâte (dosar nr. x/2021), prin încheierea pronunțată la 4 martie 2022, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a dispus, în temeiul art. 262 din Legea nr. 85/2014, suspendarea judecării cererii de apel formulate de apelanta-pârâtă B. S.A., prin lichidator judiciar D., în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. și intimatul-intervenient C., împotriva sentinței civile nr. 2228 din 7 noiembrie 2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Fără a-și încadra criticile în temeiul de drept al art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., împotriva încheierii din 4 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei Curții de Apel București pentru continuarea judecării apelului.

Se susține nelegalitatea încheierii recurate motivat de împrejurarea că în cauză sunt incidente prevederile art. 74 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 din interpretarea cărora rezultă că legiuitorul a înțeles să excepteze de la suspendarea de drept, căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unor creditori începute înaintea deschiderii procedurii, precum și acțiunile civile din procesele penale.

Se arată că Legea nr. 85/2014 introduce, în mod expres, și excepții de la suspendarea de plano a tuturor acțiunilor judiciare, extrajudiciare sau de executare silită, excepții care sunt cuprinse și la art. 75 alin. (2) lit. a), respectiv:

"Nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1): căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii si nici acțiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului".

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate încheierea atacată în raport de criticile formulate, constată că recursul declarat de recurentul-reclamant A. este fondat, pentru următoarele considerente:

Deși cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept, față de dezvoltarea criticilor formulate de recurentul-reclamant, care vizează, în esență, aplicarea greșită a dispozițiilor art. 262 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, se apreciază că acestea pot fi analizate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere, când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Potrivit dispozițiilor art. 262 alin. (4) din Legea 85/2014:

"hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societății de asigurare/reasigurare debitoare. Creanțele pretinse în aceste procese se înregistrează la dosarul de faliment al tribunalului și se supun examinării și înscrierii lor în tabelul creanțelor, potrivit prezentei legi. Efectele procedurii de faliment asupra unui proces civil în curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedată societatea de asigurare/reasigurare sunt reglementate de legea statului membru în care procesul este în curs."

În baza prevederilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, în temeiul căreia a fost deschisă procedura de insolvență a pârâtei:

"de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condițiile art. 178, în cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desființată sau, după caz, revocată, acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează".

Alin. (2) din același text legal amintit prevede:

"Nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1): a) căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii și nici acțiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului; b) acțiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor și/sau terților garanți."

Din interpretarea dispozițiilor legale evocate, nu rezultă că legiuitorul a înțeles să reglementeze distinct situația societăților de asigurare/reasigurare, în sensul prevederii unei norme imperative, căreia să nu îi fie aplicabile și excepțiile reglementate în cuprinsul aceluiași act normativ.

Susținerile recurentului sunt fondate, Legea nr. 85/2014 introduce, în mod expres, și excepții de la această suspendare de plano a tuturor acțiunilor judiciare, extrajudiciare sau de executare silită, excepții care sunt cuprinse și la art. 75 alin. (2) lit. a) din lege.

Ca atare, față de cele prezentate, raportat la speța dedusă judecății, Înalta Curte subliniază că prevederile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 nu trebuie interpretate disparat, ci trebuie avut în vedere, pe de o parte, art. 262 în integralitatea sa și, pe de altă parte, întreg cadrul legislativ în materie, respectiv, în mod concret, art. 242 din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia prevederile capitolului I (din care fac parte și dispozițiile art. 75, care conțin și excepții de la procedura suspendării de drept a tuturor acțiunilor judiciare, extrajudiciare sau a măsurilor de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului), cu excepția celor cuprinse în secțiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăților de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol.

Se constată, așadar, că dispozițiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 au fost aplicate în mod greșit de instanța de apel deoarece legiuitorul a înțeles să excepteze de la suspendarea de drept căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unor creditori începute înaintea deschiderii procedurii, precum și acțiunile civile din procesele penale. Întrucât art. 75 din Legea nr. 85/2014 instituie un caz de excepție, iar dispozițiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 nu pot produce efecte în ceea ce privește căile de atac promovate de către societatea debitoare, Înalta Curte constată că nu se impunea suspendarea prezentei cauze.

În acest sens sunt și cele statuate prin decizia nr. 19 din 3 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea Recursului în Interesul Legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 1061 din 2 noiembrie 2022, prin care s-a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 262 alin. (4), prin raportare la prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare, căile de atac promovate de debitorul societate de asigurare/reasigurare față de care a fost deschisă procedura falimentului, împotriva hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate acțiunile unui/unor creditor/creditori pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului introduse pe rolul instanțelor înaintea deschiderii acestei proceduri, nu sunt suspendate de drept".

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 și 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 4 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, va casa încheiere atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 4 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Casează încheiere atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2022.