ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2259/2022

HOTĂRÂRE

02.11.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2259/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 14.06.2021 pe rolul Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanții A., B., C., D. au chemat în judecată pe pârâta FILARMONICA PITEȘTI, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că au desfășurat activitate în condiții speciale de muncă pentru perioada 2007 - 2014; să fie obligată pârâta să întocmească și să depună declarațiile nominale de asigurare rectificative la Casa Județeană de Pensii Argeș (până la nivelul lunii decembrie 2010), respectiv declarația rectificativă (D112) la Administrația Județeană a Finanțelor Argeș (începând cu 01.01.2011) în care să fie inclusă și activitatea prestată de reclamanți în condiții speciale de muncă - pentru funcția de artist instrumentist, instrumente de suflat în cadrul Filarmonicii Pitești; să fie obligată pârâta la plata contribuțiilor de asigurări sociale la bugetul de stat aferente condițiilor speciale de muncă- pentru funcția de artist instrumentist, instrumente de suflat.

Prin sentința civilă nr. 1961/13.04.2022 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Argeș a reținut că potrivit dispozițiilor art. 269 din Codul muncii, competența teritorială în cazul conflictelor de muncă, aparține tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori, după caz, sediul.

A mai reținut că în cauza de față reclamanții au toți domiciliul în Municipiul București și întrucât nu s-a făcut dovada schimbării acestuia pe raza județului Argeș, excepția necompetenței teritoriale este întemeiată.

Prin urmare Tribunalul Argeș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată la 10.05.2022 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

La termenul de judecată din 1 iulie 2022, Tribunalul București a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 4830/08.07.2022, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În esență, Tribunalul București a reținut că potrivit art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii, judecata conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești stabilite potrivit legii, iar cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz sediul. Totodată, a arătat că potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Așadar, Tribunalul a reținut că prin acest text normativ legiuitorul a stabilit în materia litigiilor de muncă o competență alternativă între instanța domiciliului reclamanților și instanța în circumscripția căreia se află locul de muncă al acestora, iar în speță, la momentul sesizării instanței, reclamanții aveau domiciliul în București, iar locul de muncă în municipiul Pitești, jud. Argeș, aceștia fiind angajați ai pârâtei Filarmonica Pitești.

Prin urmare, Tribunalul București a reținut că prin depunerea acțiunii la Tribunalul Argeș, reclamanții au ales competența instanței de la locul de muncă.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Argeș competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanțele, respectiv Tribunalul Argeș și Tribunalul București, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Niciuna din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect un litigiu de muncă, respectiv drepturi bănești, solicitate de reclamanți, în calitate de angajați ai pârâtei Filarmonica Pitești.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a cauzei, instanța supremă va avea în vedere prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011, privind dialogul social, art. 266 și art. 269 din Codul muncii, dispoziții legale care reglementează competența materială și teritorială de soluționare a litigiilor de muncă.

În conformitate cu prevederile art. 266 din Codul muncii:

"Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar potrivit dispozițiilor art. 269 din Codul muncii:

"Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul."

Totodată, conform dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social:

"Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Întrucât competența de soluționare a litigiului de față nu este una exclusivă, ci alternativă, iar sesizarea acesteia a fost făcută în acord cu alegerea de competență, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamanții și-au exercitat dreptul de alegere a instanței competente teritorial în favoarea Tribunalului Argeș.

În consecință, în temeiul textelor de lege mai sus menționate, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Argeș.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.