ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2193/2022

HOTĂRÂRE

26.10.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2193/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 26 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la 14.04.2022, cu nr. x/2022, reclamantele A., B. și C., au chemat în judecată pe pârâta Compania de Apă Arad S.A., solicitând instanței să dispună suspendarea executării Documentului constatator având nr. x/29.03.2022 și nr. y/29.03.2022 emis de Compania de Apă Arad S.A., până la soluționarea definitivă a litigiului având ca obiect anularea acestui document.

În motivarea cererii, reclamantele au invocat dispozițiile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, raportat la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 25/15.12.2021, apreciind că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru suspendarea documentului constatator, respectiv existența cazului bine justificat și paguba iminentă.

Prin sentința civilă nr. 1762/18.07.2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

Pentru a hotărî astfel, a reținut dispozițiile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, conform cărora:, "În cazuri temeinic justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, instanța, până la soluționarea fondului cauzei, poate dispune, la cererea părții interesate, prin încheiere motivată, cu citarea părților, suspendarea executării contractului".

Tribunalul București a apreciat că instanța competentă să soluționeze cererea de suspendare a documentului constatator este instanța învestită cu fondul cauzei, respectiv cu acțiunea în anularea documentului constatator, cerere care face obiectul dosarului nr. x/2022

În acest sens, s-a constatat că prin sentința civilă nr. 1761/18.07.2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, instanța a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, soluție care se impune și în prezenta cauză, pentru aceleași considerente, în considerarea dependenței dintre procese.

În final, instanța a arătat că în speță a fost respectat termenul prevăzut de art. 130 alin. (2) C. proc. civ. pentru invocarea excepției, întrucât în ședința publică anterioară, din 10.05.2022, părțile, de comun acord, au solicitat amânarea cauzei, ca atare nu era îndeplinită condiția prevăzută în teza finală de la alin. (2), cea referitoare la posibilitatea părților de a pune concluzii. În acest sens, s-a constatat că reclamantele au solicitat amânarea pentru a putea lua cunoștință de întâmpinarea depusă, ceea ce înseamnă că acestea nu erau în măsură să-și exprime punctul de vedere în legătură cu orice aspect din proces la acel moment.

Dosarul a fost înregistrat la 12.08.2022 pe rolul Tribunalului Arad, secția a II-a civilă, instanță care a pronunțat sentința civilă nr. 629/09.09.2022, prin care și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016:

"Litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul."

În temeiul dispozițiilor art. 116 C. proc. civ.., "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente."

Mai mult prin prevederile Legii nr. 554/2004 stabilesc la art. 10 alin. (3) chiar o competență teritorială exclusivă în ceea ce privește cererile formulate de către reclamanții persoane fizice și juridice de drept privat, respectiv instanța competentă de la domiciliul sau sediul acestora.

Întrucât Legea nr. 101/2016 prevede o competență alternativă și nu exclusivă, reclamantul avea posibilitatea să aleagă instanța competentă fie în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante, fie în circumscripția în care își are sediul social, fără să facă distincție între sediul secundar sau principal; or, una dintre reclamante are sucursala cu sediul în București, aspect menționat atât în actele adiționale la contract, cât și în actul constatator contestat, iar reclamanta a învestit Tribunalul București cu soluționarea cauzei, autoritatea competentă Compania de Apă Arad S.A. fiind de acord cu alegerea competenței de către reclamante, susținând de asemenea admiterea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Arad invocată de către reclamante la termenul de judecată din data de 07.09.2022.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul București și Tribunalul Arad - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre ele este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență.

Litigiul are ca obiect suspendarea executării Documentului constatator nr. x/29.03.2022 emis de către pârâta Compania de Apă Arad S.A. (Autoritatea contractantă) până la soluționarea definitivă a litigiului având ca obiect acțiunea în anularea acestui document, emis în cadrul executării/rezilierii unui contract de achiziție publică, temeiul juridic invocat de reclamante fiind reprezentat de dispozițiile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 și de prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că acțiunea a fost formulată la data de 14.04.2022, înainte de modificarea art. 53 prin intrarea în vigoare a Legii nr. 208/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 697 din 12.07.2022.

În considerarea dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., având în vedere data la care a debutat procesul, Înalta Curte reține că, în speță, este incident art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 2 din Ordonanța de urgență nr. 26/18.03.2022 privind modificarea și completarea unor acte normative cu impact în domeniul investițiilor publice, conform căruia:

De asemenea, art. (1

) din aceeași lege prevede că:

"Acțiunile prevăzute la alin. (1) și (1

) se pot introduce și la instanțele de la locul încheierii contractului, dacă în acest loc funcționează o unitate ce aparține autorității contractante."

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016, "În cazuri temeinic justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, instanța, până la soluționarea fondului cauzei, poate dispune, la cererea părții interesate, prin încheiere motivată, cu citarea părților, suspendarea executării contractului", iar alin. (2)

din același act normativ, în vigoare la data promovării acțiunii, prevede că "Procedura ordonanței președințiale nu este admisibilă în materia suspendării rezilierii, rezoluțiunii, denunțării unilaterale sau încetării anticipate a contractelor de achiziție publică."

Cum, în cauză, litigiul vizează un incident procedural invocat în cadrul unui dosar având ca obiect anularea Documentului constatator nr. x/29.03.2022 emis de către Autoritatea contractantă, conflictul de competență urmează a fi tranșat în raport cu soluția adoptată prin Decizia nr. 25/15.11.2021 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, care a stabilit:

"competența de soluționare a litigiilor având ca obiect anularea documentului constatator care conține informații referitoare la neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant/contractantul asociat și la eventualele prejudicii aparține instanței civile, în condițiile art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

Deși nu este lipsită de relevanță argumentarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă potrivit căreia cererea de suspendare a Documentului constatator nr. x/29.03.2022 se judecă de instanța învestită cu acțiunea în declararea nulității aceluiași document, nu trebuie ignorat contextul judiciar în care această instanță a hotărât asupra competenței.

Astfel, litigiul considerat principal, obiect al dosarului nr. x/2022 a fost declinat prin sentința civilă nr. 1761/18.07.2022, în aceeași dată, în favoarea Tribunalului Arad. La rândul lui, Tribunalul Arad a declinat competența soluționării acestei cauze în favoarea Tribunalului București, fiind așadar ivit conflict negativ de competență și în litigiul principal, nesoluționat încă la data pronunțării regulatorului de competență în această cauză, competența instanțelor sesizate cu litigiul principal nefiind definitiv stabilită.

De aceea, criteriul competenței subsecvente, potrivit art. 53 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 nu poate fi considerat valorificabil la acest moment, așa încât Înalta Curte va soluționa conflictul exclusiv prin raportare la incidența normelor de drept prevăzute de art. 53 alin. (1

) și (1

), ca norme de trimitere.

Având în vedere că dispozițiile art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016 reglementează o competență alternativă între tribunalul în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante și tribunalul în circumscripția în care își are sediul social reclamantul, alegerea instanței aparține reclamantului, potrivit art. 116 C. proc. civ.

Totodată, legea nu face distincție între sediul secundar sau principal, iar una dintre reclamante are sucursala în București, motiv pentru care reclamantele au învestit Tribunalul București cu soluționarea cauzei.

În plus, Înalta Curte reține că prima instanță sesizată nu putea invoca din oficiu excepția necompetenței teritoriale, întrucât competența de soluționare a acțiunii pendinte este reglementată de art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, care instituie un caz de competență de ordine privată.

Or, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

Prin alegerea exprimată de reclamante la momentul promovării acțiunii potrivit art. 116 C. proc. civ., coroborată cu neinvocarea excepției de necompetență teritorială de către pârâtă în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul București, secția a VI-a civilă, inițial învestit, a devenit în mod exclusiv competent să judece prezentul litigiu.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.