ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 17/2022

HOTĂRÂRE

18.01.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 17/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 5 iulie 2021, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, reclamantele A. S.R.L. și B. S.R.L. - A.. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., suspendarea efectelor Documentului constatator nr. x/28.05.2021 emis în cadrul procedurii de atribuire privind contractul de "Proiectare și execuție în vederea realizării obiectivului: Pod nou de la Cosmești, peste Siret, pe DN24, km 7+620", până la pronunțarea instanței de fond, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată generate de litigiu.

În cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că a formulat contestație împotriva procedurii de atribuire înregistrată pe rolul Comisiei Naționale de Soluționare a Contestațiilor sub nr. x/28.05.2021, conform art. 8 și art. 22 din Legea nr. 101/2016 prin care a solicitat suspendarea procedurii de atribuire până la soluționarea fondului contestației. S-a arătat totodată că prin încheierea din 2.06.2021 a fost admisă cererea de suspendare a procedurii de atribuire, precum și suspendarea dreptului autorității contractante de a emite un certificat constatator negativ.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

La data de 26.07.2021, pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea de către reclamantă a procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu motivarea că din culpa reclamantei nu s-a încheiat contractul.

Prin sentința nr. 1181/5.08.2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale procesuale și funcționale, invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că litigiul poartă asupra executării obligațiilor decurgând dintr-un contract atribuit asocierii reclamante, în urma procedurii de achiziție publică derulate de autoritatea contractantă pârâtă.

În conformitate cu dispozițiile art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul.", norma legală stabilind, așadar, prin raportare și la prevederile art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., o competență materială procesuală și funcțională în favoarea instanței civile de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante, respectiv secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul.

În consecință, norma de competență aplicabilă cauzei este cea prevăzută de art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, forma în vigoare la data sesizării instanței de judecată, ca normă specială, derogatorie de competență în raport cu obiectul acțiunii pendinte, neputându-se reține incidența normei de competență de drept comun, prevăzută de art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Ca atare, competența de atribuțiune procesuală și funcțională nu aparține secției de contencios administrativ a curții de apel, ci tribunalului prin secția civilă cu competență în materia litigiilor cu profesioniști, iar sub acest aspect competența teritorială aparține Tribunalului București, potrivit opțiunii reclamantelor și normei speciale conținute de art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016.

Tribunalul București, secția a VI-a civilă a invocat excepția necompetenței materiale și funcționale a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, în baza art. 130 din C. proc. civ., pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 2440 din 12.10.2021.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 166 alin. (4) din H.G. nr. 395/2016, care prevăd că documentele constatatoare emise de către entitatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) și (2) pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Întrucât litigiul poartă asupra refuzului nejustificat de semnare a contractului, competența materială, dar și funcțională, trebuie stabilită conform art. 8 alin. (2) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 53 alin. (1) și (1)

din Legea nr. 101/2016, motiv pentru care competența materială și funcțională aparține Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

În consecință, s-a constatat conflictul negativ de competență și a fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 15 noiembrie 2021.

Înalta Curte, fiind sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constată că, în cauză, există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, motiv pentru care va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Litigiul vizează refuzul încheierii contractului de achiziție publică și are ca obiect suspendarea efectelor Documentului constatator nr. x/28.05.2021 emis în cadrul procedurii de atribuire privind un contract de achiziție publică, în faza anterioară încheierii contractului administrativ.

Reclamanta a arătat că a formulat contestație împotriva procedurii de atribuire înregistrată pe rolul Comisiei Naționale de Soluționare a Contestațiilor sub nr. x/28.05.2021, conform art. 8 și art. 22 din Legea nr. 101/2016 prin care a solicitat suspendarea procedurii de atribuire până la soluționarea fondului contestației. S-a arătat, totodată, că prin încheierea din 2.06.2021 a fost admisă cererea de suspendare a procedurii de atribuire, precum și suspendarea dreptului autorității contractante de a emite un certificat constatator negativ.

Potrivit art. 166 alin. (1) din Normele Metodologice aprobate prin H.G nr. 395/2006, autoritatea contractantă are obligația de a emite documente constatatoare care conțin informații referitoare la îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant sau contractant asociat.

Conform alin. (4) al aceluiași articol, documentele constatatoare emise de către autoritatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) și (2), pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Din aceste dispoziții legale rezultă natura de act administrativ individual al documentului constatator, emis în regim de putere publică de autoritatea contractantă, ceea ce atrage competența de soluționare a instanțelor de contencios administrativ.

Art. 53 alin. (1) și (1

) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, nu sunt aplicabile deoarece aceste dispoziții legale vizează procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative. Situația juridică dedusă judecății privește procedura prealabilă încheierii contractului fiind contestat un act emis ulterior suspendării procedurii de atribuire, dar anterior încheierii acestui contract, astfel încât litigiul este supus normelor de competență materială reglementate prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Față de considerentele expuse și de dispozițiile legale evocate, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.