ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 102/2022

HOTĂRÂRE

25.01.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 102/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 6 mai 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în calitate de furnizor în Contractul de produse nr. 550/281 din data de 25.09.2020 încheiat cu Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara a solicitat, în contradictoriu cu COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, în calitate de pârâtă, să se dispună:

(i) anularea Documentului constatator nr. x/447 emis în data de 10 iulie 2020 de către COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara și, în mod subsecvent, al Răspunsului la Plângerea Prealabilă nr. x/03.09.2020;

(ii) obligarea pârâtei la stornarea facturii seria x nr. x din 12.06.2020;

(iii) plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ; art. 166 alin. (4) din Normele Metodologice din 2016 de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice; art. 1351 și art. 1350 din C. civ., art. 164-167 din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice.

Prin întâmpinare, pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara - a solicitat:

I. În principal, să se constate necompetența materială și teritorială a Tribunalului Olt și să se dispuna trimiterea cauzei la Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal; tardivitatea formulării acțiunii și prescripția dreptului material la acțiune;

II. În subsidiar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea ca neîntemeiată și nefondată a acțiunii reclamantului, cu cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.

Prin sentința nr. 240/2021 din 21 septembrie 2021, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, către Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că, potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, "procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante..,".

Cum, în procesul pendinte, instanța a reținut că sediul autorității contractante pârâte se află în aria de competență a Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru acest motiv, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Olt, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NATIONALA DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. către Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal la 15 octombrie 2021, sub același număr de dosar.

Prin încheierea de cameră de consiliu din 19 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale funcționale și a dispus trimiterea dosarului Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă, spre competentă soluționare.

Pe rolul secției a II-a Civilă a Tribunalului Timiș, cauza a fost înregistrată la 21 octombrie 2021, sub nr. x/2021*.

La termenul de judecată acordat la data de 14 decembrie 2021, Tribunalul Timiș a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale în soluționarea cauzei.

Prin sentința civilă nr. 837/2021 din 14 decembrie 2021, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, în favoarea Tribunalului Olt. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu soluționarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de conflict a reținut că obiectul prezentei cauze este reprezentat de anularea unui act emis de către autoritatea contractantă în executarea unui contract de achiziție publică, respectiv actul prin care s-a reținut neîndeplinirea obligațiilor contractuale și s-a dispus rezilierea contractului.

Totodată, instanța a avut în vedere că, potrivit art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, (1') Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul.

Astfel, instanța a reținut că legea stabilește o competență alternativă între tribunalul în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante și tribunalul în circumscripția în care își are sediul social reclamanta.

Cum, față de prevederile art. 116 C. proc. civ., alegerea între instanțele deopotrivă competente aparține reclamantei, instanța a reținut că reclamanta a optat pentru sesizarea instanței în circumscripția căreia se află sediul său, respectiv Tribunalul Olt, motiv pentru care această instanță era competentă cu soluționarea cauzei, neputându-se dezînvesti prin declinarea competenței.

Față de considerentele expuse, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în vederea soluționării conflictului negativ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 27 decembrie 2021.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțe sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Conflictul de competență urmează a fi tranșat în raport cu soluția adoptată prin Decizia nr. 25 din 15 noiembrie 2021 de Înalta Curte de Casație și Justiție Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, care a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 166 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 395/2016, cu modificările și completările ulterioare, respectiv a dispozițiilor art. 971 din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, competența de soluționare a litigiilor având ca obiect anularea documentului constatator care conține informații referitoare la neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant/contractantul asociat și la eventualele prejudicii aparține instanței civile, în condițiile art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Cum, în cauză, litigiul vizează anularea documentului constatator nr. x/447 emis în data de 10 iulie 2020 de către COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, competența de soluționare a cauzei aparține instanței civile, în condițiile art. 53 alin. (1

Având în vedere că dispozițiile art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016 reglementează o competență alternativă între tribunalul în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante și tribunalul în circumscripția în care își are sediul social reclamanta, față de opțiunea reclamantei de a sesiza instanța de la sediul acesteia, competența aparține secției civile, respectiv, secției a II-a Civile a Tribunalului Olt.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.