ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2186/2022

Ședința publică din data de 26 octombrie 2022

Analizând actele de la dosar, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 15.04.2021 pe rolul Tribunalului Cluj, secția Civilă sub nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea convenției de credit nr. x/CM/31.01.2008 ca urmare a eliminării clauzelor abuzive aflate la art. 3 lit. d), art. 4 lit. a) și art. 5 lit. a) din contract.

În drept, a invocat dispozițiile Directivei 93/13/CEE, ale Legii nr. 193/2000 și practica Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Prin sentința civilă nr. 434/23.06.2021, Tribunalul Cluj, secția Civilă Tribunalului Specializat a admis excepția necompetenței materiale a secției Civile, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Prin sentința civilă nr. 1691/10.09.2021 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată; s-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, care a fost respins prin decizia civilă nr. 99/15.02.2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, solicitând desființarea hotărârii atacate și, păstrând cauza spre judecare, să fie admisă în tot acțiunea în sensul constatării nulității absolute a convenției de credit nr. x/CM/31.01.2008.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, după prezentarea situației de fapt și a soluțiilor pronunțate în cauză, autoarea căii de atac a arătat, în esență, că a solicitat nulitatea convenției de credit, nulitate care intervine pentru nesocotirea unor interese generale prin introducerea în conținutul convenției a clauzelor abuzive ce au determinat împovărarea sa excesivă. Legea nr. 193/2000 privind protecția consumatorului conține dispoziții de interes general; nerespectarea, la încheierea actului juridic civil, a unei norme juridice care ocrotește un interes general, protejat de o normă juridică imperativă de ordine publică, este sancționată cu nulitatea absolută a întregului act.

A susținut că nulitatea întregului contract intervine la cererea consumatorului, când o astfel de sancțiune este în beneficiul acestuia, iar contractul nul nu mai poate continua.

A arătat că abuzul vânzătorului s-a manifestat nu numai în faza precontractuală, ci și ulterior pe parcursul derulării convenției, astfel că după ce a încasat aproape în întregime suma împrumutată, banca a declarat exigența anticipată a împrumutului, a menționat împrumutul la categoria "credite neperformante" pentru a încasa de la reasigurător suma asigurată pentru acest împrumut, a pus în executare locuința familială și a cesionat creanța, ceea ce a dus la o îmbogățire a băncii și la o "însărăcire" a recurentei.

A invocat Hotărârea pronunțată de CJUE la 3.10.2019 în cauza Dziubak (C-260/18), precum și art. 6 alin. (1) din Directiva 93/13/CEE.

Intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului în raport de dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, iar pe fond a solicitat respingerea recursului.

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă B. S.A., Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

În cauză, litigiul dedus judecății are ca obiect acțiunea înregistrată la 15.04.2021, prin care reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței să constate nulitatea convenției de credit nr. x/CM/31.01.2008 ca urmare a eliminării clauzelor abuzive aflate la art. 3 lit. d), art. 4 lit. a) și art. 5 lit. a) din contract.

Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Directivei 93/13/CEE și ale Legii nr. 193/2000, acte normative care fac parte din cadrul legislativ privind protecția consumatorilor.

Prin urmare, față de natura pretențiilor deduse judecății, Înalta Curte reține că acestea au fost solicitate a fi valorificate pe calea unei acțiuni pronunțate în materia protecției consumatorilor.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 1074 din 18 decembrie 2018:

"nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j^3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Aceste dispoziții sunt aplicabile în proces potrivit dispozițiilor art. 24 și urm. C. proc. civ., în considerarea datei formulării cererii de chemare în judecată.

Interpretarea acestor dispoziții legale relevă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunțate în materia protecției consumatorilor, care potrivit prevederilor legale enunțate, pot fi atacate numai cu apel.

Așadar, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 99/15.02.2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în apel, într-un litigiu privind protecția consumatorilor.

Față de dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată că hotărârea împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., exclusă din sfera controlului de nelegalitate în recurs, decizia atacată circumscriindu-se ipotezei prevăzute de art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Cum recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficientă textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 99/15.02.2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 octombrie 2022.