ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2178/2022

HOTĂRÂRE

25.10.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2178/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 25 octombrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată și reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată 30.12.2021 pe rolul Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata în favoarea societății reclamante, cu titlul de despăgubiri, a sumei de 200.000 RON, sub rezerva majorării, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1350, art. 2009, art. 2018 și urm. C. civ.

Prin sentința nr. 37/COM/2022, pronunțată de Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpeni.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, acțiunea cu care a fost învestită are un petit principal, prin care reclamanta urmărește recuperarea sumei de 200.000 RON de la pârâtă, astfel că, în mod evident, această valoare atrage competența materială a judecătoriei conform art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., fiind lipsit de importanță sub aspectul regulilor de competență, faptul că reclamanta a solicitat suma de 200.000 RON, sub rezerva majorării, în acest sens fiind prevederile art. 106 alin. (1) C. proc. civ.

Sub aspect teritorial, instanța a reținut că reclamanta invocă, în susținerea temeiniciei pretențiilor sale, existența a două contracte de asigurare (RCA și CASCO), fiind evident că, prin învestirea Tribunalului Alba, aceasta s-a prevalat de dispozițiile art. 115 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prin urmare, reținând că sediul social declarat al reclamantei este în localitatea Abrud, prin prisma prevederilor legale anterior menționate, a stabilit că Judecătoria Câmpeni este instanța competentă să soluționeze litigiul de față.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Câmpeni sub același nr. de dosar.

Prin sentința civilă nr. 504/2022 din 31 mai 2022, Judecătoria Câmpeni a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București competența teritorială pentru soluționarea cererii.

Pentru a decide astfel, instanța, la primul termen de judecată, a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Câmpeni, având în vedere articolul 10 pct. 1 din contractul nr. x/25.10.2019, acesta prevăzând că orice dispute care se nasc în legătură cu respectiva convenție ori cu privire la încheierea, executarea, valabilitatea sau încheierea convenției se vor soluționa de către instanța judecătorească competentă de la sediul finanțatorului.

Reținând că, prin contractul menționat mai sus se prevede o competență exclusivă pentru soluționarea eventualelor litigii născute în baza contractului, și având în vedere dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., instanța a invocat excepția de necompetență teritorială conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Constatând că sediul finanțatorului nu se află în raza teritorială de competență a acestei instanțe și pentru că părțile au convenit ca singura instanță competentă să fie cea de la sediul finanțatorului, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat în favoarea Judecătoriei Sector 1 București competența pentru soluționarea cererii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, secția II-a civilă, sub nr. x/2021, care, prin sentința civilă nr. 7712/2022 din 23 septembrie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamantă; a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei Judecătoriei Câmpeni. Totodată, a constatat ivit un conflict negativ de competență între Judecătoria Câmpeni și Judecătoria Sectorului 1 București, drept pentru care a suspendat din oficiu orice altă procedură cu privire la prezenta cauză și a înaintat dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului, și anume Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța Judecătoriei Sectorului 1 București a reținut, în esență, faptul că pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, iar reclamanta nu avea această posibilitate, deoarece își exercitase dreptul de opțiune în momentul înregistrării cererii de chemare în judecată.

Prin urmare, prin neinvocarea competenței teritoriale, a apreciat că, între părțile raportului litigios a intervenit un acord de voință cu privire la atribuirea competenței în favoarea Judecătoriei Câmpeni.

Având în vedere că obiectul prezentei cauze nu atrage competența teritorială exclusivă a unei instanțe și că nu privește drepturi de care părțile nu pot să dispună după nașterea dreptului la acțiune, instanța a apreciat că norma privind competența de soluționare a cauzei este de ordine privată și nu putea fi invocată din oficiu de către Judecătoria Câmpeni, ci trebuia să fie pusă în discuție numai dacă pârâta înțelegea să se prevaleze de dispozițiile art. 107 sau 113 alin. (3) C. proc. civ. prin întâmpinare.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competență, constată și reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Câmpeni - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata unor sume de bani reprezentând despăgubiri civile, rezultate din modalitatea de îndeplinire a obligațiilor brokerului de asigurare.

Așadar, reclamanta a dedus judecății o acțiune în pretenții, întemeiată pe dreptul comun.

În conformitate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetență este de ordine privată.

Dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc competența teritorială de drept comun în favoarea instanței în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Dat fiind că art. 126 alin. (1) C. proc. civ. permite părților ca, în anumite condiții, să aleagă o altă instanță decât cea de la domiciliul sau sediul pârâtului, rezultă că dispozițiile art. 107 alin. (1) din același act normativ stabilesc un caz de competență teritorială relativă. Or, competența teritorială relativă este una de ordine privată, conform art. 129 alin. (3) C. proc. civ.

Cu privire la momentul procesual până la care partea îndreptățită poate invoca încălcarea competenței teritoriale relative, art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Or, în condițiile în care această excepție nu este invocată de către pârât, instanța învestită nu o poate invoca din oficiu, aceasta rămânând competentă să soluționeze cauza.

În speță, se constată că pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței învestite prin declinare de la Tribunalul Alba Iulia, la primul termen de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că invocarea, din oficiu, a excepției necompetenței teritoriale de către Judecătoria Câmpeni s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 130 C. proc. civ., în condițiile în care dreptul de a contesta alegerea instanței competente revenea exclusiv pârâtului, care nu a înțeles să invoce vreo excepție.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Câmpeni.