ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2103/2022

Ședința publică din data de 19 octombrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 8072/17.07.2019, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. x/2019, a fost admisă în parte cererea formulata de reclamanta S.C. A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., având ca obiect pretenții; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 11433,93 RON reprezentând contravaloare marfă avariată în data de 04.12.2017; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale prevăzute de art. 3 alin. (2)

1

din O.G. nr. 13/2011, calculată asupra debitului de 11433,93 RON pentru perioada cuprinsă între 05.06.2018 și data plății efective; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3567 RON cheltuieli de judecată; a fost respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata restului cheltuielilor de judecată solicitate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta S.C. B. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 1265/27.11.2019 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2019, s-a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.R.L., în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L, împotriva sentinței civile nr. 8072 din data de 17.07.2019 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2019; a fost schimbată în parte hotărârea apelată, în sensul că: a fost obligată pârâtă să plătească reclamantei suma de 10.052,04 RON cu titlu de contravaloare marfă avariată în data de 04.12.2017, precum și dobânda legală prevăzută de art. 3 alin. (2)

1

din O.G. nr. 13/2011 aferentă debitului principal în cuantum de 10.052,04 RON, calculată de la data de 05.06.2018 și până la data de plății efective; a fost obligată pârâtă să plătească reclamantei suma de 3.464,60 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță; s-au menținut în rest dispozițiile hotărârii apelate; a fost obligată apelanta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta B. S.R.L., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara.

Prin încheierea din data de 8.07.2020, cauza a fost suspendată, pentru lipsa părților.

Prin decizia civilă nr. 385/R din 8 decembrie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a admis excepția perimării; a constatat perimat recursul formulat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. în contradictoriu cu intimata-reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1265/A/27.11.2019 pronunțată de Tribunalul Timiș.

La 15 decembrie 2021 (e-mail dosarul de recurs), pârâta B. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 385/R din 8 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, prin care a solicitat admiterea acestuia și trimiterea cauzei la instanța inferioară, în conformitate cu art. 498 din C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată.

Recurenta-pârâtă a susținut că la data de 17.01.2020, în termenul legal de 30 de zile de la comunicare, a depus cerere de recurs împotriva hotărârii nr. 1265/2019 din data de 27.11.2019 pronunțata de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/2019.

De asemenea, a susținut că, în mod eronat, instanța a admis excepția perimării, constatând perimat recursul formulat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1265/A/27.11.2019 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

În speță, se constată că obiectul recursului este reprezentat de o decizie pronunțată de Curtea de Apel Timișoara prin care s-a constatat perimat recursul pârâtei B. S.R.L.

Potrivit art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Textul de lege anterior evocat stabilește că durata termenului de recurs este de 5 zile, iar momentul de la care începe să curgă coincide cu data pronunțării hotărârii.

În conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Astfel, nerespectarea termenului pentru exercitarea căii de atac atrage decăderea părții din exercițiul acestui drept.

Cum termenul de recurs de 5 zile, prevăzut de dispozițiile art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., curge de la data pronunțării hotărârii apelate, rezultă că acest termen a început să curgă la data de 8 decembrie 2021.

Fiind un termen stabilit pe zile, în cauză devin incidente dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora, "când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește".

Cu privire la data declarării recursului, instanța supremă constată că recurenta-pârâtă a depus prin poșta electronică cererea de recurs, la data de 15 decembrie 2021, astfel cum rezultă din dovada trimiterii prin e-mail, aflate la dosarul de recurs, fiind depășit termenul legal de 5 de zile de la data pronunțării deciziei recurate, care s-a împlinit la data de 14 decembrie 2021 (zi lucrătoare).

Având în vedere că recursul a fost declarat cu depășirea termenului imperativ de 5 zile prevăzut de textul art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., în speță devin incidente dispozițiile art. 185 alin. (1) din același act normativ, care sancționează cu decăderea căile de atac exercitate cu nerespectarea termenelor legale, consecința fiind aceea a pierderii de către recurenta-pârâtă a dreptului de a-i fi examinat recursul.

Înalta Curte mai constată și că recurenta nu a formulat cerere de repunere în termen și nici nu a invocat vreo împrejurare care să o fi pus în imposibilitatea absolută de a exercita calea de atac, în intervalul prevăzut de lege.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 185 alin. (1) și art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 385/R din 8 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 385/R din 8 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2022.